ÎCCJ, decizie (scj.ro #86819)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86819) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Litigiu

de muncă. Acțiune privind acordarea unor sporuri salariale.

Inexistența discriminării.

Cuprins

pe materii

. Dreptul muncii. Litigiu de muncă.

Acțiune privind acordarea unor sporuri salariale. Inexistența

discriminării.

Index

alfabetic

. Dreptul muncii.

-

Litigiu de muncă

Ordonanța nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002

și  modificată prin Legea nr. 27/2004

Legea

nr. 50/1996: art.19 pct. 3

Acordarea diferențiată a indemnizației

pentru grefieri nu este de natură a  genera  discriminare, deoarece, în

accepțiunea Ordonanței  nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr.

48/2002 și  modificată prin Legea nr. 27/2004, nu putem vorbi de

discriminare în afara legii. Discriminarea poate opera numai în cazul unor

situații comparabile a modului de stabilire prin lege a unor drepturi în

favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte

categorii, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte ce

țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce

poate fi apreciată din punctul de vedere  discriminării, ea

depășind cadrul legal reglementat de O.G.           nr. 137/2000.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.

5629 din 8 octombrie 2008.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu

reclamanții S.A., R.E. și alții,  în calitate de personal

auxiliar la Judecătoria  Bolintin Vale, au acționat în judecată

Ministerul Justiției, Curtea București, Tribunalul Giurgiu și

Ministerul economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea

primilor trei pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând

îndemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1 noiembrie

2003 – la zi, actualizată cu rata inflației la data plății

efective, precum și acordarea în continuare a acestei îndemnizații

până la prevederea legală a acestor drepturi pentru personalul

auxiliar; obligarea în solidar  a pârâților de a  include în bugetul de

stat la prima rectificare a sumelor aferente acestor  creanțe iar pentru

opozabilitatea hotărârii, reclamanții au solicitat citarea în

cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat

că, o parte din ei, au îndeplinit și îndeplinesc funcția de

personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bolintin Vale

și au solicitat în temeiul art. 6 alin. (2) din Codul Muncii și art.

23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului aplicarea

principiului potrivit căruia pentru muncă și pregătire

profesională egală să beneficieze de o retribuție egală.

Principiul egalității este consacrat, arată

reclamanții, și de O.G. nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr.

48/2002, precum și de art. 20 din Constituție, care

consfințește interpretarea drepturilor și libertăților

cetățenești în concordanță cu Declarația

Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și tratatele

internaționale la care România este parte.

Restrângerea unor drepturi sau libertăți poate fi

dispusă potrivit alin. (2) al art. 53 din Constituție numai dacă

este necesar într-o societate democratică, iar măsura trebuie să

fie proporțională cu situația care a determinat-o și aplicată

nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței

drepturilor sau libertății.

Contrar acestor principii, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr.

50/1996 modificată prin O.G nr. 83/2000 s-a stabilit că grefierii

care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării

judiciare și falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor

de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru

cetățenie și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare  a

averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul

brut, calculat în raport de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Celălalt personal auxiliar de specialitate din  componența Tribunalului

Giurgiu este tratat inegal din punctul de vedere al salarizării și

este discriminat, motiv pentru care se impune acordarea acestei

indemnizații de 10%  și celorlalți salariați care

îndeplinesc în virtutea funcției o muncă egală cu primii,

pentru  a fi eliminată discriminarea și garantată egalitatea

între salariați.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe

dispozițiunile   art. 6 din Codul Muncii, O.G. nr. 137/2000 aprobată

prin Lega                     nr. 48/2002 modificată prin Legea nr.

27/2004, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.

20 și art. 53 din Constituția României.

Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat

excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților

pentru anul 2003, iar pe fond a solicitat, făcând referire la reglementările

incidente, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se precizează că prin acțiunile în justiție

pot fi valorificate numai drepturile recunoscute și ocrotite de lege, ori

drepturile  solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în

legislația în vigoare, dispoziția criticată nefiind

abrogată, modificată ori declarată neconstituțională,

astfel că cererile reclamanților nu pot fi soluționate favorabil

de instanța de judecată, fără a-și depăși

limitele puterii judecătorești acordate și  a-și aroga

atribuții de legiferare.

Tot prin întâmpinare, Ministerul  Economiei și

Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, motivat de faptul că nu are încheiate raporturi de

muncă cu reclamanții.

Prin sentința civilă nr. 134 LM/AS din 15 ianuarie

2008, Tribunalul Giurgiu a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a

prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru

perioada 1 noiembrie 2003 – 30 iulie 2004.

Pe fond, instanța a admis în parte acțiunea

reclamanților și a obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel

București și Tribunalul Giurgiu să plătească

reclamanților sporul de 10% din salariul brut pentru perioada august 2004

– la zi, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la zi.

Capătul de cerere privind acordarea acelorași drepturi

în viitor – a fost respins ca fiind prematur formulat.

Pentru a admite excepția privind lipsa calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, instanța a avut în

vedere dispozițiunile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora

ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să

dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea

creditelor bugetare  și să vireze creditele bugetare în

condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale

instituțiilor din subordine, a creditelor bugetare necesare pentru

efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. În

speță, calitatea de ordonator principal de credite o are Ministerul

Justiției, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune

diligențele  necesare la Ministerul Finanțelor în vederea

obținerii creditelor bugetare necesare pentru asigurarea plății

drepturilor bănești solicitate de reclamanți, utilizând și

procedurile specifice elaborării proiectului legii privind  rectificarea

bugetului de stat pe anul 2007.

În temeiul art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958

și art. 283              alin. (1) lit. „c” din Codul Muncii,

instanța a admis excepția  invocată de Ministerul Justiției

privind prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pe anul

2003, față de  data introducerii acțiunii, aceea din 30 iulie

2007.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a concluzionat

că acțiunea reclamanților este întemeiată, făcând

referire la art. 6 alin. (2) din Codul Muncii, la art. 23 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, la O.G. 137/2008 aprobată prin Legea

nr. 48/2002 și articolul care consacră principiul

egalității dintre cetățeni prin excluderea privilegiilor

și discriminării, precum și garantarea exercitării lor,

inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 50/1996, grefierii care

participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării

judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, de

executare penală și civilă, a actelor Comisiei pentru

cetățenie și secretarii Comisiilor de cercetare a averii,

beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut,

calculată cu timpul efectiv lucrat.

Reclamanții în cauză îndeplinesc și ei

funcția de grefieri, parte din ei neefectuând activitățile

enumerate de art. 19 din Legea nr. 50/1998. Deși îndeplinesc aceeași

funcție și, în virtutea funcției, aceeași muncă

egală cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind

astfel discriminați și  prejudiciați.

Instituirea acestor sporuri în favoarea numai a unor categorii

de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă

dintr-o ilegalitate.

Acordarea acestei indemnizații pentru viitor nu a fost

dispusă, întrucât nu se poate prevedea existența și

evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în

vedere posibilitatea  încetării sau  modificării raporturilor

juridice dintre părți, precum și a abrogării sau

modificării legislației avută în vedere la momentul

pronunțării hotărârii.

Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul

Justiției.

În motivarea recursului, Ministerul Justiției arată

că plata  diferențiată a  indemnizației de 10% nu

relevă discriminare în afara dispozițiunilor legale care instituie

acele drepturi, în sensul Ordonanței nr. 137/2000.

Unul din principiile de bază ale sistemului de salarizare

este reprezentat de  diferențierea salariilor în raport de nivelul

studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea, calitatea și

condițiile de muncă. Adausurile și sporurile la salariu

formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc

în raport de performanțele  individuale ale  fiecărui salariat.

Diferențierea de salarizare dată de acordarea

sporului de 10% nu este  arbitrară, ci are la bază criterii

obiective, care rezidă în pregătirea profesională,

condițiile și complexitatea muncii.

Pentru considerentele expuse,  în temeiul art. 304 pct. 9 Cod

procedură civilă, Ministerul Justiției a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de

chemare în judecată.

Recursul este  întemeiat.

Greșit, instanța a reținut ca acordarea

diferențiată a indemnizației pentru grefieri este de natură

a  genera  discriminare, deoarece în accepțiunea Ordonanței nr.

137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr.

27/2004, nu putem vorbi de discriminare în afara legii. Discriminarea poate

opera numai în cazul unor situații comparabile a modului de stabilire prin

lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit

față de alte categorii,  ori nereglementarea de către legiuitor

a anumitor aspecte ce țin  de statutul profesional al unei categorii, nu

este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere

discriminării, ea depășind cadrul legal reglementat de O.G. nr.

137/2000.

Diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor,

funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii,

condițiile de muncă se reflectă în rezultatele muncii sub aspect

cantitativ și calitativ.

Partea variabilă a salariilor o reprezintă adausurile

și sporurile, care se plătesc în raport cu performanțele

individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este

prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, pentru plusul de

efort sau  riscului ridicat pe care îl presupune munca.

În speță,  unde prima instanță a

reținut existența unei discriminări în materie de salarizare,

între cei care beneficiază de indemnizația de 10% și aceia care

nu beneficiază de ea, existența situației analoage sau

comparabile trebuie analizată, nu doar prin prisma  de  personal auxiliar,

criteriu mult prea general având  în vedere că atribuțiile de

serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate, ci din

punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară,

incidentă în ceea ce privește conținutul corect al

atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitatea

funcției.

Este de observat că în cadrul personalului auxiliar de

specialitate, atribuțiile sunt delimitate și stabilite in mod concret

prin fișa postului.

Aceasta conferă și criteriul obiectiv de

diferențiere a salarizării dată de acordarea sporului de 10% în

legătură cu care se poartă litigiu. Complexitatea implicată

de responsabilitatea funcției motivează măsura legală de

acordare a sporului de 10%, cu atât mai mult cu cât pentru anumite categorii de

grefieri se impune și cerința unor studii superioare ( grefieri

informaticieni ). Pe această cale, legiuitorul realizează o

proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.

Pentru acest considerente, în temeiul nulității

prevăzută de                  art. 304 pct. 9 Cod procedură

civilă, raportat la art. 314 Cod procedură civilă, recursul

declarat de Ministerul Justiției a fost admis, casându-se parțial

sentința pronunțată în sensul respingerii acțiunii

reclamanților.