ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 472/ C din 19 septembrie 2006, Tribunalul comercial Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.I. SA Ștefănești și a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 1085 din 29 mai 2003. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul A.I. pentru constatarea valabilității contractului. Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat apel pârâtul A.I. criticând-o pentru următoarele motive: - hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece s-au apreciat greșit probele administrate, s-a interpretat și aplicat greșit legea, întrucât din actele dosarului rezultă că obligația debitorului s-a stins prin plată, deși aceasta a fost refuzată de către creditor.

- este adevărat că plata avansului s-a realizat cu o întârziere de o zi, respectiv 11 iunie 2003 și nu pe data de 10 ale aceleiași luni, însă această împrejurare nu mai poate conduce la rezoluțiunea contractului, față de clauzele acestuia întrucât deși cu o întârziere obligația a fost totuși executată. În acest caz creditorul este îndreptățit să solicite cel mult penalități de întârziere; - din momentul realizării acordului de voință, odată cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, societatea reclamantă nu mai are față de pârât decât un drept de creanță constând în contravaloarea acțiunilor pe care le-a cesionat pârâtului - apelant. - hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și sub aspectul încălcării vădite a dispozițiilor legale privind judecata și soluționarea cauzei deduse judecății.

Astfel, deși nu a fost invocată și pusă în discuția părților, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției privind litispendența și nu s-a pronunțat asupra celei privind conexarea dosarelor. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 28/ A/C din 28 februarie 2007, a respins apelul, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1085 încheiat la data de 29 mai 2003, reclamanta a înstrăinat pârâtului A.I. un număr de 12.775 acțiuni pentru prețul de 66.031 lei/acțiune, în total 843.546.025 lei.

Conform clauzelor contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 1085, încheiat la data de 29 mai 2003, plata avansului trebuia efectuată în termen de 10 zile, termen ce se împlinea în data de 8 iunie 2007, iar plata a fost efectuată de pârât la data de 11 iunie 2003, cu ordinul de plată nr. 1269. În cauză nu poate opera nici dispoziția art. 101 alin. (5) C. proc. civ., întrucât termenul nu s-a încheiat într-o zi nelucrătoare. Potrivit dispozițiilor art. 1021 C. civ., partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are posibilitatea de a alege între executarea silită a contractului și după caz, despăgubiri sau dreptul de a cere rezoluțiunea contractului pretinzând eventual daune. Astfel, justificat, instanța de fond a reținut că neîndeplinirea obligației antrenează pactul comisoriu înscris în contract la art. 2 alin. (5), cu consecința rezoluțiunii contractului.

Cât privește susținerea potrivit căreia, din momentul realizării acordului de voință, odată cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare acțiuni, reclamanta nu mai are față de pârât decât un drept de creanță constând în contravaloarea acțiunilor cesionate, nu poate fi reținută. Prin chiar contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni invocat, părțile au convenit [(art. 1 alin. (3)] că proprietatea asupra acțiunilor vândute se transmite la cumpărător la data plății integrale a acțiunilor, astfel că pârâtul nu a devenit proprietar la momentul realizării acordului de voință și nici acționar prin înscrierea sa în registrul acționarilor SC I.P.I. SA Timișoara. În ce privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției conexării dosarelor rezultă că prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2006, în temeiul art. 164 C. proc.

civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. 555/COM/2006 având ca obiect cererea reconvențională la dosar nr. 329/COM/2005, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1085/2003, astfel că și acest motiv de apel este nefondat. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că hotărârea nu este motivată în privința soluției de respingere a cererii reconvenționale. Or, sub acest aspect, s-a dovedit că deși exista deja încheiat între părți contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 1086 din 29 mai 2003, pârâta a vândut acțiunile ce fac obiectul acestui contract numitului T.T., prin actul adițional nr. 1254 din 23 iunie 2003, anterior promovării prezentei acțiuni în desființarea primului contract.

În aceste condiții, invocă pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantei la data promovării cererii în constatarea rezoluțiunii aceasta nemaifiind titulara acțiunilor. Pe fond, instanța de apel a denaturat înțelesul convenției părților în privința pactului comisoriu, care nu este de gradul 4 așa cum a fost calificat implicit prin efectele juridice reținute, încălcându-se dispozițiile art. 982 și 983 C. civ., potrivit cărora toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg, iar când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Or, clauza potrivit căreia „în situația în care cumpărătorul nu achită avansul, prezentul contract se anulează” nu poate fi interpretată decât în sensul în care desființarea contractului nu operează de drept, ci prin intermediul instanței și cu punere în întârziere.

Sub acest din urmă aspect, s-a dovedit că și dacă s-a produs o întârziere a plății cu o zi, la data introducerii cererii de chemare în judecată, plățile erau efectuate în totalitate astfel că, instanța nu mai putea legal dispune rezoluțiunea contractului încât, pe cale de consecință și actul adițional încheiat cu numitul T.T., este nul absolut, astfel că, pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate, acțiunea trebuia respinsă, iar cererea reconvențională admisă în totalitate în sensul constatării valabilității contractului nr. 1086/2003 și a nulității actului adițional nr. 1254/2003 la acest contract. Recursul este fondat pentru motivele care se vor arăta în continuare. Raportat la primul motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de apel conține toate motivele de fapt și de drept pe care aceasta și-a întemeiat soluția, raportat la criticile aduse în apel, nefiind încălcate dispozițiile art. 261 C. proc.

civ. În privința interpretării dată clauzelor contractului, mai precis a clauzei privind rezoluțiunea contractului, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este fondat. Astfel, din interpretarea art. 1020 – art. 1021 C. civ., avute în vedere și de instanțele de judecată ca temeiuri de drept, rezultă că neexecutarea condițiilor unui contract nu desființează de plin drept acel contract, ci el continuă să existe și, prin urmare, să își producă efecte chiar în acest caz până când partea în drept o cere și justiția o admite. Partea în contra căreia se face cererea poate în tot timpul judecății, întrucât contractul continuă să existe, să înlăture rezoluțiunea prin executarea obligației.

Atunci când însă părțile au dat o întindere mai mare clauzei rezolutorii decât ceea ce legiuitorul a subînțeles în orice contract sinalagmatic adică dacă au prevăzut expres că rezilierea operează de drept, fără somație și fără judecată nu mai este necesară nici punerea în întârziere nici formularea unei cereri în rezoluțiune, cu condiția ca partea să fie în culpă căci, în drept, convenția este legea părților când nu conține nimic contra bunelor moravuri și ordinii publice.

Revenind la speță, din analizarea clauzei contractuale rezultă că părțile deși au folosit un termen greșit în sensul că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor, contractul „se anulează” este evident din interpretarea care trebuie dată că această clauză este un pact comisoriu de gradul 1, părțile reluând, într-o formulare diferită prevederile art. 1020 – art. 1021 C. civ., neexistând o altă prevedere de agravare a răspunderii în sensul arătat, astfel că, rezoluțiunea trebuia cerută instanței de judecată contractul nefiind desființat de drept, ceea ce conferă reclamantei, parte în contract, calitate procesuală activă, iar pentru a se fi putut admite o astfel de cerere instanțele erau obligate să verifice dacă până la momentul sesizării, respectiv al pronunțării partea în culpă nu și-a îndeplinit obligația altfel, art. 1020 – art. 1021 C. civ., nu puteau fi aplicate.

Recurentul pârât, chiar dacă a plătit cu o mică întârziere prețul acțiunilor își îndeplinise toate obligațiile la momentul sesizării instanței astfel că numai printr-o interpretare denaturată a voinței părților, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond. În considerarea celor deja arătate, se găsește fondat și ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel aplicând greșit, în cauză, dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., deoarece neexistând culpă din partea recurentului – pârât nu se putea dispune rezoluțiunea contractului, iar intimata – reclamantă nu putea invoca propria culpă în ceea ce privește restituirea sumelor achitate cu titlu de preț sub pretextul că ar fi intervenit anterior (la expirarea scadenței de plată) rezilierea de drept.

Așa fiind, soluția legală, pentru considerentele susevocate, era aceea de admitere a apelului și de schimbare a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii și, pe cale de consecință a admiterii cererii reconvenționale în sensul menținerii ca valabil a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni. Văzând dispozițiile art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis în sensul arătat. Văzând și art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul A.I. împotriva deciziei nr. 28/ A/C din 28 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia în sensul admiterii apelului declarat de pârât și schimbă în tot sentința nr. 472/ C din 19 septembrie 2006 a Tribunalului Argeș, și pe cale de consecință respinge acțiunea, admite cererea reconvențională și constată valabilitatea contractului nr. 1085 din 29 mai 2003, încheiat între părți. Obligă reclamanta către pârât la 2.510,5 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.