ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 366/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. 43950/3/2006 la data de 4 ianuarie 2007 și precizată la data de 1 martie 2007, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, B.R. și D.C.N., instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din data de 22 septembrie 2006 a S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA, anularea contractului de cesiune de acțiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 și anularea actului adițional nr. 35 din 20 octombrie 2006. Tribunalul București, prin sentința nr. 6467, pronunțată în Camera de consiliu, la data de 11 mai 2007, a respins, ca neîntemeiată excepția prescripției și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că termenul de prescripție pentru motive de nulitate relativă formulate de terți este de trei ani, așa încât excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta S.C. C.F.R. - S.S.V.M. SA se va respinge, ca neîntemeiată, iar, pe fondul pricinii, a apreciat că lipsa consimțământului societății reclamante, la încheierea între pârâții B.R. – cedent - și D.C.N. – cesionar – a contractului de cesiune de creanță nu constituie motiv de nulitate, nici absolută, nici relativă.

De asemenea, prima instanță a reținut că prin actul adițional nr. 2 din 7 octombrie 2004 încheiat la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. A/666 din 29 octombrie 2003 s-a stabilit că prin cesiunea de acțiuni dintre SC Y. SRL și pârâta B.R., aceasta din urmă dobândește drepturile și este ținută de obligațiile cumpărătorului cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare, astfel că nerespectarea unei obligații contractuale nu atrage nulitatea actelor juridice încheiate de cumpărător cu nesocotirea interdicției stabilită la art. 9 din contract, ci rezoluțiunea acestuia. Prima instanță a mai reținut că neprecizarea felului adunării generale – ordinară sau extraordinară – nu poate constitui motiv de nulitate – absolută sau relativă - a hotărârii adoptate, aceasta respectând condițiile de cvorum și majoritate stabilite prin actul constitutiv.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 28, din ședința publică de la 28 ianuarie 2008, a admis apelul reclamantei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, împotriva hotărârii date de prima instanță, a schimbat, în tot, sentința apelată în sensul admiterii acțiunii, anulării hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din 22 septembrie 2006, a contractului de cesiune de acțiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 și a actului adițional nr. 35 din 20 octombrie 2006, cu obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 70 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că transmiterea acțiunilor către un terț se face numai cu acordul prealabil scris al vânzătorului, conform pct. 9.1 al art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. A/666, dintre vânzătorul S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA și cumpărătorul SC Y. SRL, iar contractul de cesiune de acțiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006, încheiat între B.R. și D.C.N., nu a avut, în prealabil, acordul scris al reclamantei-vânzătoare. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta S.C. S.S.V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, întemeiat pe motivele prevăzute la pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recurenta a arătat că art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat la data de 29 octombrie 2003, urmare privatizării unor filiale ale C.F.R. M., nu stipulează expres că nerespectarea acestuia este sancționată cu nulitatea contractului de cesiune.

Recurenta a mai arătat că instanța de apel a interpretat greșit pct. 9.2 al art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni în baza căruia cesiunea prevăzută la pct. 9.1 se va efectua numai pe bază de act adițional încheiat la actul constitutiv al societății, nu exclusiv la contractul de vânzare - cumpărare existent. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de prima instanță. Recursul este fondat. Din examinarea deciziei atacate, prin prisma motivelor de nelegalitate circumscrise pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., se constată următoarele: 1. – Reclamanta S.N.T.F.M.

C.F.R. MARFĂ SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. S.S.V.M.U.G. – C.F.R. - S.S.V.M. SA, B.R. și D.C.N., anularea hotărârii A.G.A. nr. 9.3 din 22 septembrie 2006 a societății pârâte, anularea contractului de cesiune de acțiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 și anularea actului adițional nr. 35 din 20 octombrie 2006 la actul constitutiv. 2. – Reclamanta C.F.R. MARFĂ SA a solicitat anularea actelor menționate pentru nerespectarea „procedurii de cesionare a acțiunilor societății pârâte C.F.R. - S.S.V.M. SA ce rezultă din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. A/666 din 29 octombrie 2003” și pentru încălcarea prevederilor art. 9 al acestuia. 3. – Potrivit art. 9 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat sub nr. A/666 la data de 29 octombrie 2003 între vânzătorul C.F.R.

MARFĂ SA și cumpărătorul SC Y. SRL, acesta din urmă „nu are dreptul să cesioneze/transmită unui afiliat sau terților toate sau o parte din acțiunile cumpărate de la vânzător și nici să transfere/cesioneze o parte sau întregul contract vreunui afiliat sau terț până la îndeplinirea completă a obligațiilor asumate, fără a avea consimțământul prealabil scris al vânzătorului, care nu va fi refuzat în mod nejustificat” iar, cesiunea/transmiterea sus prevăzută „se va efectua numai pe bază de act adițional”. Așa fiind, este de observat că reclamanta a solicitat anularea hotărârii A.G.A.

nr. 9.3 din 22 septembrie 2006, a contractului de cesiune de acțiuni nr. 34 din 18 octombrie 2006 și a actului adițional nr. 35 din 20 octombrie 2006, exclusiv din perspectiva încălcării prevederilor cuprinse în art.9 din contractul de vânzare - cumpărare nr. A/666 din 29 octombrie 2003. Ori, potrivit dreptului comun, obligațiile părților asumate printr-un contract trebuie executate cu bună – credință, în caz contrar, partea prejudiciată având dreptul să ceară fie executarea silită a contractului, fie să invoce excepția de neexecutare, fie să ceară rezoluțiunea contractului, în niciun caz, nerespectarea unor clauze din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni neputând conduce la nulitatea actelor vizate de reclamantă, sancțiunea nulității, în esență, intervenind în situația în care la încheierea actului juridic civil nu s-au respectat condițiile de validitate ale acestuia.

Este de subliniat, deopotrivă, în legătură cu activitatea adunărilor generale că principala sursă a nulităților o constituie legea societăților comerciale, pe care reclamanta a înțeles numai să o invoce atât în acțiunea introductivă, cât și în apel, ca temei de drept, fără, însă, a-l dezvolta. În completarea celor arătate, sunt de relevat și considerentele instanței de apel care au determinat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum fost formulată și anume: - „acțiunea reclamantei este întemeiată, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 9 pct. 9.1”; - „încălcarea unor dispoziții impuse de acest contract atrage nulitatea absolută a actelor juridice încheiate cu nerespectarea clauzelor contractuale”, din examinarea acestora rezultând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și a legii.

Așa fiind, în pricina de față, se impune să se constate incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de pct. 8 și 9 C. proc. civ., invocate și dezvoltate de către recurenta – pârâtă în cererea de recurs formulată. În consecință, față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., urmează să admită recursul, să modifice în tot, decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București nr. 6467 din 11 mai 2007. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S.S. V.M.U.G. - C.F.R. - S.S.V.M. SA Voluntari, prin lichidator SC C.C. SPRL, împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 28 din 28 ianuarie 2008, modifică, în tot, decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București nr. 6467 din 11 mai 2007. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2009.