ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 6580 din 26 mai 2008 s-a
respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA împotriva
pârâtei A.V.A.S. București.
În motivarea acestei
sentințe s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii
privatizării, respectiv art. 39 cu referire la art. 30 din Legea nr. 137/2002
care prevede un termen special de prescripție de o lună, motivat de faptul că
intenția legiuitorului este de accelerare a privatizării așa cum o arată și
denumirea legii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta SC C.C. SA și prin decizia comercială nr. 432 din 3
octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis
apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la
aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel
instanța a reținut că în speță nu-și pot avea aplicabilitatea dispozițiile
Legii nr. 137/2002 care prevăd termenul special de prescripție de o lună, ci
dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctivă, respectiv Decretul
nr. 167/1958.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs pârâta A.V.A.S. București invocând dispozițiile art. 304 pct. 9
C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea
în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de SC C.C. SA,
cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii de fond.
În dezvoltarea în fapt a
recursului s-a susținut în esență că cererea de chemare în judecată a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și
completată, dispoziții menținute în vigoare de art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002,
modificată, și că în speță este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art.
39 din Legea nr. 137/2002, modificată și completată, întrucât prin cererea de
chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 32/4 din O.U.G. nr. 88/1997
modificată se solicită valorificarea unui drept prevăzut de acest act normativ;
că dreptul intimatei - reclamante s-a născut în momentul rămânerii irevocabile
a hotărârii de restituire în natură a imobilelor pentru care se solicită
despăgubiri - 20 octombrie 2006 și în raport de momentul introducerii acțiunii
dreptul la despăgubiri este prescris.
Intimata SC C.C. SA a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs
fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat,
instanța de apel reținând corect că se aplică dispozițiile dreptului comun
privitoare la prescripția extinctivă, respectiv prescripția de 3 ani prevăzută
de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și nu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Se constată
inaplicabilitatea termenului de o lună, deoarece în cauza de față acordarea de
despăgubiri nu reprezintă o operațiune care să fi fost efectuată în cursul
privatizării ci post-privatizare reglementată de art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997,
care deși a fost abrogat prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, aceeași lege prin
art. 30 alin. (3) îi permite supraviețuirea pentru contractele de vânzare -
cumpărare acțiuni încheiate până la intrarea în vigoare a acestei legi,
situația contractului în cauza de față.
Obiectul cererii de chemare
în judecată nu se referă la o operațiune ce derivă din procesul de privatizare,
ci se referă la o operațiune apărută ulterior procesului de privatizare care
s-a realizat integral încă din anul 1999, astfel că valorificarea dreptului de
a solicita acordarea de despăgubiri pentru restituirea în natură a imobilului
Vila M. către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile trebuie făcută în termenul general de prescripție de
trei ani.
Așadar, deci recurenta dă o
interpretare greșită prevederilor art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002
sensul acestora fiind acela explicit prevăzut de text că rămân aplicabile
prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 până la intrarea în vigoare a
legii.
Pentru aceste considerente
în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de A.V.A.S.
urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 432 din 3 octombrie 2008,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 aprilie 2009.