ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.04.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2009

HOTĂRÂRE
07.04.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6580 din 26 mai 2008 s-a

respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA împotriva

pârâtei A.V.A.S. București.

În motivarea acestei

sentințe s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii

privatizării, respectiv art. 39 cu referire la art. 30 din Legea nr. 137/2002

care prevede un termen special de prescripție de o lună, motivat de faptul că

intenția legiuitorului este de accelerare a privatizării așa cum o arată și

denumirea legii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC C.C. SA și prin decizia comercială nr. 432 din 3

octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că în speță nu-și pot avea aplicabilitatea dispozițiile

Legii nr. 137/2002 care prevăd termenul special de prescripție de o lună, ci

dispozițiile dreptului comun privitoare la prescripția extinctivă, respectiv Decretul

nr. 167/1958.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. București invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de SC C.C. SA,

cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii de fond.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut în esență că cererea de chemare în judecată a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997, modificată și

completată, dispoziții menținute în vigoare de art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002,

modificată, și că în speță este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art.

39 din Legea nr. 137/2002, modificată și completată, întrucât prin cererea de

chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 32/4 din O.U.G. nr. 88/1997

modificată se solicită valorificarea unui drept prevăzut de acest act normativ;

că dreptul intimatei - reclamante s-a născut în momentul rămânerii irevocabile

a hotărârii de restituire în natură a imobilelor pentru care se solicită

despăgubiri - 20 octombrie 2006 și în raport de momentul introducerii acțiunii

dreptul la despăgubiri este prescris.

Intimata SC C.C. SA a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este întemeiat,

instanța de apel reținând corect că se aplică dispozițiile dreptului comun

privitoare la prescripția extinctivă, respectiv prescripția de 3 ani prevăzută

de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și nu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002.

Se constată

inaplicabilitatea termenului de o lună, deoarece în cauza de față acordarea de

despăgubiri nu reprezintă o operațiune care să fi fost efectuată în cursul

privatizării ci post-privatizare reglementată de art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997,

care deși a fost abrogat prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, aceeași lege prin

art. 30 alin. (3) îi permite supraviețuirea pentru contractele de vânzare -

cumpărare acțiuni încheiate până la intrarea în vigoare a acestei legi,

situația contractului în cauza de față.

Obiectul cererii de chemare

în judecată nu se referă la o operațiune ce derivă din procesul de privatizare,

ci se referă la o operațiune apărută ulterior procesului de privatizare care

s-a realizat integral încă din anul 1999, astfel că valorificarea dreptului de

a solicita acordarea de despăgubiri pentru restituirea în natură a imobilului

Vila M. către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile trebuie făcută în termenul general de prescripție de

trei ani.

Așadar, deci recurenta dă o

interpretare greșită prevederilor art. 30 alin. (3) din Legea nr. 137/2002

sensul acestora fiind acela explicit prevăzut de text că rămân aplicabile

prevederile art. 324 din O.U.G. nr. 88/1997 până la intrarea în vigoare a

legii.

Pentru aceste considerente

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de A.V.A.S.

urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 432 din 3 octombrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2011
L. București a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 228 din 7 aprilie 2010 și a fost desființată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Instanța
ÎCCJ 2010-07-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2546/2010
despăgubire reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului. Acest drept, recunoscut de O.U.G. nr. 88/1997, excede procesului de privatizare, nu constituie un drept născut în procesul privatizării, fiind supus termenului general de prescr
ÎCCJ 2010-06-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2181/2010
ilor care se soluționează după procedura prevăzută de art. 44 din actul normativ menționat, fapt pentru care litigiul de față ar fi supus regulilor de drept comun, termenul de prescripție extinctivă fiind cel de drept comun, respectiv terme
ÎCCJ 2010-09-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2788/2010
(3) al art. 720 1 C. proc. civ., nu a fost respectat. Hotărârea, susține recurenta, a fost pronunțată și cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 cu privire la cuantumul despăgubirilor, arătând că
ÎCCJ 2010-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3323/2010
i ca neîntemeiată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta critică rezolvarea dată excepției necompetenței teritori
Sursă