ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2011

Ședința publică

de la 10 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a

respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC E.P. SA Ploiești prin

administrator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. București, așa cum rezultă din

sentința comercială nr. 11636 din 22 octombrie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 prevăd un

termen special de prescripție de o lună pentru acțiunile privind valorificarea

unui drept conferit de O.U.G. nr. 88/1997, care începe să curgă de la data

nașterii dreptului, restrângând totodată sfera aplicării dispozițiilor art. 32

4

alin. (5) din O.U.G. nr. 88/1997, în speță nașterea dreptului având loc la data

rămânerii irevocabile a sentinței civile pronunțate de Tribunalul Prahova în

favoarea fostului proprietar, acest moment fiind asumat și de către reclamantă.

Tribunalul a respins apărările

reclamantei privind aplicarea în cauză a termenului general de prescripție de

trei ani, subliniind faptul că societatea se află în procedura postprivatizare,

iar dreptul invocat este cuprins în materia specială care reglementează

privatizarea societăților comerciale, astfel că termenul special de prescripție

s-a împlinit anterior sesizării instanței.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta SC E.P. SA Ploiești prin administrator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L.

București a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 228 din 7 aprilie 2010 și a fost

desființată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de apel a apreciat că

reclamanta nu a atacat un act de privatizare pentru a se aplica termenul de

prescripție din legea specială și că acțiunea acesteia privește plata de

despăgubiri pentru pierderea imobilului, ulterior privatizării prin retrocedare

către foștii proprietari, iar termenul de prescripție este cel aplicabil

acțiunilor de drept comun, adică termenul de trei ani prevăzut de art. 3 din

Decretul nr. 167/1958.

Pârâta A.V.A.S. București a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, invocând art. 304 pct. 9 coroborat

cu art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat

de SC E.P. SA Ploiești prin administrator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. București

cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

A susținut în recursul său că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea

criticată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002,

privind termenul special de prescripție de o lună cât și a dispozițiilor art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, privind termenul special de prescripție de trei luni,

motivând că termenul special de prescripție se aplică în cazul în care se

valorifică un drept prevăzut de actele normative din domeniul privatizării, în

speță O.U.G. nr. 88/1997 art. 32

28

iar prin cererea de chemare în

judecată nu s-a solicitat altceva decât valorificarea unui drept prevăzut de

acest act normativ, respectiv repararea prejudiciilor cauzate prin restituirea

către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, reparare care

cade în sarcina instituției publice implicate în procesul de privatizare.

Intimata

SC E.P. SA Ploiești prin

administrator judiciar R.V.A.I.S.S.P.R.L. București a formulat întâmpinare la

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București, prin care a solicitat

respingerea recursului pentru motivele prevăzute de decizia atacată, întrucât

reclamanta nu atacă un act de privatizare pentru a se aplica termenele speciale

de prescripție iar pe de altă parte, cererea de chemare în judecată fiind o

acțiune postprivatizare este supusă regimului de drept comun fiind aplicabile

dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la termenul general de

prescripție de trei ani.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta poate fi modificată, textul

având în vedere două ipoteze, respectiv când hotărârea recurată este lipsită de

temei legal sau când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, în speță fiind invocată cea de-a doua ipoteză în sensul

încălcării dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 137/2002, art. 32

28

și art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997.

Art. 39 din Legea nr. 137/2002 privind

unele măsuri pentru accelerarea privatizării prevede că „termenul de

prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un

act prevăzut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997 ..... , precum și

celelalte legi speciale din domeniul privatizării ori se valorifică un drept

conferit de acestea este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut

sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat....”.

Cum Legea nr. 137/2002 stabilește

cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, în mod corect

instanța de apel a apreciat că sub aspectul prescripției termenul de o lună

prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 se aplică acțiunilor prin care se

atacă o operațiune sau un act prevăzut de lege legat de acțiunea de privatizare

și că acțiunea care face obiectul prezentei cauze este o acțiune de drept comun

prin care reclamanta a solicitat despăgubirile datorate de A.V.A.S. ca urmare a

pronunțării sentinței civile nr. 697 din 1 iunie 2006 a Tribunalului Prahova

prin care a fost obligată reclamanta din cauza de față să restituie

contestatoarei F.C. suprafața de 1.870 mp și să acorde măsuri reparatorii

pentru terenul aferent de 13.130 mp construcții, proprietatea sa, privitoare la

plata despăgubirilor pentru terenul situat în comuna Bucov sat Lașa județ

Prahova.

Pentru aceleași motive nu sunt

aplicabile în speță dispozițiile art. 32

4

și art. 32

8

din

O.U.G. nr. 88/1997, texte aplicabile operațiunilor sau actelor privind

privatizarea societăților comerciale, cum corect a stabilit și instanța de

apel.

Astfel, cum acțiunea introductivă nu

atacă un act de privatizare corect instanța de apel a apreciat că în speță se

aplică termenul de prescripție de trei ani, acțiunea fiind formulată în

termenul legal astfel că justificat a desființat sentința atacată și a trimis

cauza spre soluționarea pe fond a litigiului Tribunalului București.

Având în vedere aceste considerente

în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de pârâtă se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 228 din 7 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2011.