ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar constată că:

Prin

sentința nr. 12916 din 9 decembrie 2010, Secția a VI-a Comercială a

Tribunalului București a admis acțiunea formulată de SC E.X.P. SA prin

lichidator R.V.A.I.S. S.P.R.L. și a obligat pârâta A.V.A.S. la plata sumei de 905.934

lei, reprezentând contravaloarea parterului imobilului situat în Ploiești județul

Prahova.

Prin încheierea din 29 mai 2009, prima

instanță a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând că

nu sunt aplicabile prevederile art. 32

28

din O.U.G. nr. 88/1997

referitoare la operațiuni desfășurate în cursul procesului de privatizare,

cererea de despăgubire vizând evenimente ulterioare privatizării, fiind,

așadar, aplicabile regulile dreptului comun în materie de prescripție.

Prin decizia comercială nr. 323 din 10

iunie 2011, Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței primei

instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, aplicarea art. 32

28

din O.U.G. nr.

88/1997 doar pentru operațiunile reglementate de acest act normativ și nu

pentru consecințele rezultate ulterior și, de asemenea, că termenul de

prescripție de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. l37/2002 nu vizează

termenul de formulare a acțiunii în reparații ca urmare a evingerii parțiale a

societății privatizate.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

a formulat recurs pârâta A.V.A.S., arătând:

- greșita respingere a excepției

prescripției, raportat la termenele de 3 luni și de o lună reglementate de

legislația în domeniul privatizării, apreciind că prin acțiune se solicită

valorificarea unui drept prevăzut de această legislație;

- greșita aplicare a legii din

perspectiva cuantumului despăgubirilor, apreciind că dispozițiile legale nu

indică acordarea despăgubirii la valoarea de circulație a bunului retrocedat.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Critica ce vizează aplicarea

termenelor de prescripție specială reglementate de O.U.G. nr. 88/1997 și Legea

nr. 137/2002 nu poate conduce la admiterea recursului, instanța de apel

reținând în mod corect cu privire la aplicarea termenului general de

prescripție de 3 ani, cererea în despăgubire pentru prejudiciile cauzate prin

restituirea imobilelor foștilor proprietari neputând fi încadrată în actele și

operațiunile privind privatizarea ce sunt supuse celor două termene de

prescripție specială.

Critica circumscrisă motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul

cuantumului despăgubirilor acordate este fondată.

În adevăr, se constată greșita

aplicare a legii, pentru următoarele considerente:

- obligația de reparare a

prejudiciului suferit de societatea comercială, din al cărei patrimoniu a fost

retrocedat imobilul, se limitează la valoarea de inventar - valoarea contabilă

-, actualizată în raport cu indicele de inflație;

- este necesară existența unei

corespondențe în modalitatea de evaluare a patrimoniului societății comerciale

atât la momentul privatizării, cât și la momentul ieșirii unui imobil din

patrimoniu.

Astfel, la momentul vânzării

acțiunilor, în cadrul dosarului de privatizare, patrimoniul societății

comerciale este evaluat, conform normelor de evaluare în vigoare, valoarea

acestui patrimoniu fiind reflectată în valoarea acțiunilor ce urmează a fi

vândute, respectiv în capitalul social al societății comerciale ce urmează a fi

privatizată.

Capitalul social cuprinde aporturile

în numerar și în natură ale asociaților care participă la constituirea

societății. În bilanțul societății, capitalul social este evidențiat la pasiv,

ca o obligație a societății față de asociați. Bunurile efective, care

constituie aporturile asociaților, figurează în bilanțul societății, deoarece

intrând în patrimoniul societății, aparțin acesteia.

Capitalul social nominal este fix pe

toată durata societății, în sensul că valoarea activului patrimoniului

societății trebuie să fie cel puțin la nivelul capitalului social, legiuitorul

prevăzând obligația reîntregirii sau reducerii acestuia - art. 207 și art. 212

și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată -.

Deosebit de aceste modalități de

reducere și majorare a capitalului social, legiuitorul a mai prevăzut o

modalitate specifică de majorare a capitalului social, prin reevaluarea

activelor societății. Astfel, legislația promovată după anul 1990 a avut în

vedere efectuarea unor reevaluări a activelor din patrimoniul întreprinderilor,

Reevaluarea contabilă a fost făcută la decizia autorității - Ministerul

Finanțelor Publice, fiind o activitate administrativă prin care se urmărea

reactualizarea valorilor contabile ale imobilizărilor corporale - mijloace fixe

-, înregistrate la costuri istorice, la valorile actuale, influențate de procesul

inflaționist. Activitatea de reevaluare contabilă a fost un proces obligatoriu

în urma publicării H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992 și H.G. nr. 500/1994,

respectiv un proces aflat la îndemâna societăților comerciale astfel cum a fost

reglementat prin H.G. nr. 983/1998 modificată prin H.G. nr. 95/1999, respectiv

H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2004.

Conform dispozițiilor art. 1 alin. (2)

din H.G. nr. 1553/2004 reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în

vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație,

utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea

contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.

Deopotrivă, H.G. nr. 500/1994,

stabilește obligativitatea reevaluării imobilizărilor corporale și

înregistrarea diferențelor în capitalul social al regiilor autonome sau al

societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat.

Așadar, societățile comerciale,

ulterior procesului de privatizare prin vânzarea pachetului de acțiuni, indiferent

dacă a avut loc o vânzare totală sau parțială a pachetului de acțiuni deținut

de stat, au fost obligate la reevaluarea continuă a activelor sale

patrimoniale, noile valori fiind reflectate la nivelul bilanțului la capitolul

activ.

În consecință, societatea comercială

prejudiciată prin restituirea unor imobile foștilor proprietari trebuie

despăgubită cu valoarea acestor imobile corespunzând celei cuprinse în bilanțul

societății, în condițiile în care, respectând dezideratul fixității capitalului

social, în locul imobilului retrocedat trebuie înscrisă valoarea acestuia

rezultată în urma procesului obligatoriu de reevaluare. La această valoare

trebuie adăugată rata inflației, calculată prin raportare la momentul plății

despăgubirii.

Nu poate fi reținută ipoteza plății

unor despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului retrocedat, pentru

următoarele considerente:

- capitalul social este fix,

corespunzând valorii aporturilor în numerar și în natură ale asociaților, cu

mențiunea că aporturile în natură, în lipsă de stipulație contrară, intră în

patrimoniul societății (în situația societăților comerciale privatizate, foste

unități de stat, nici nu există aporturi în natură ale asociaților la

constituirea lor, patrimoniul acestora fiind format din bunurile date în

administrare sau folosință în perioada anterioară anului 1990).

În măsura în care despăgubirile ar fi

achitate la nivelul valorii de piață al activului retrocedat, societatea nu ar

putea înscrie în capitalul său social decât valoarea de înlocuire a imobilului,

respectiv valoarea sa contabilă, pentru a menține în acest fel capitalul

social.

Pentru suma ce excede acestei valori

contabile, societatea ar trebui să declanșeze procedura de majorare a

capitalului social, cu consecința legală a emiterii de noi acțiuni.

Or, scopul legiuitorului în

reglementarea posibilității de plată a despăgubirilor nu a fost acela de

determinare a majorării capitalului social, conform prevederilor Legii nr.

31/1990, ci acela de a păstra neschimbată valoarea capitalului social, astfel

cum aceasta este reflectată în activele societății.

In consecință, pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi admis.

Având în vedere că nu se poate stabili

în faza recursului valoarea contabilă pe care a avut-o imobilul la momentul

ieșirii din patrimoniul societății reclamante, valoare la care trebuie adăugată

rata inflației raportată între momentul deposedării și cel al plății

despăgubirii, decizia din apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta

A.V.A.S., împotriva

deciziei comerciale a

Secției a VI-a comercială a Curții de Apel

București nr. 323 din 10

iunie 2011.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică astăzi,

19 ianuarie 2012.