ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 104/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată că: Prin sentința nr. 12916 din 9 decembrie 2010, Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București a admis acțiunea formulată de SC E.X.P. SA prin lichidator R.V.A.I.S. S.P.R.L. și a obligat pârâta A.V.A.S. la plata sumei de 905.934 lei, reprezentând contravaloarea parterului imobilului situat în Ploiești județul Prahova. Prin încheierea din 29 mai 2009, prima instanță a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând că nu sunt aplicabile prevederile art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997 referitoare la operațiuni desfășurate în cursul procesului de privatizare, cererea de despăgubire vizând evenimente ulterioare privatizării, fiind, așadar, aplicabile regulile dreptului comun în materie de prescripție.

Prin decizia comercială nr. 323 din 10 iunie 2011, Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, aplicarea art. 32 28 din O.U.G. nr. 88/1997 doar pentru operațiunile reglementate de acest act normativ și nu pentru consecințele rezultate ulterior și, de asemenea, că termenul de prescripție de o lună prevăzut de art. 39 din Legea nr. l37/2002 nu vizează termenul de formulare a acțiunii în reparații ca urmare a evingerii parțiale a societății privatizate.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs pârâta A.V.A.S., arătând: - greșita respingere a excepției prescripției, raportat la termenele de 3 luni și de o lună reglementate de legislația în domeniul privatizării, apreciind că prin acțiune se solicită valorificarea unui drept prevăzut de această legislație; - greșita aplicare a legii din perspectiva cuantumului despăgubirilor, apreciind că dispozițiile legale nu indică acordarea despăgubirii la valoarea de circulație a bunului retrocedat. Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Critica ce vizează aplicarea termenelor de prescripție specială reglementate de O.U.G.

nr. 88/1997 și Legea nr. 137/2002 nu poate conduce la admiterea recursului, instanța de apel reținând în mod corect cu privire la aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani, cererea în despăgubire pentru prejudiciile cauzate prin restituirea imobilelor foștilor proprietari neputând fi încadrată în actele și operațiunile privind privatizarea ce sunt supuse celor două termene de prescripție specială. Critica circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate este fondată.

În adevăr, se constată greșita aplicare a legii, pentru următoarele considerente: - obligația de reparare a prejudiciului suferit de societatea comercială, din al cărei patrimoniu a fost retrocedat imobilul, se limitează la valoarea de inventar - valoarea contabilă -, actualizată în raport cu indicele de inflație; - este necesară existența unei corespondențe în modalitatea de evaluare a patrimoniului societății comerciale atât la momentul privatizării, cât și la momentul ieșirii unui imobil din patrimoniu. Astfel, la momentul vânzării acțiunilor, în cadrul dosarului de privatizare, patrimoniul societății comerciale este evaluat, conform normelor de evaluare în vigoare, valoarea acestui patrimoniu fiind reflectată în valoarea acțiunilor ce urmează a fi vândute, respectiv în capitalul social al societății comerciale ce urmează a fi privatizată.

Capitalul social cuprinde aporturile în numerar și în natură ale asociaților care participă la constituirea societății. În bilanțul societății, capitalul social este evidențiat la pasiv, ca o obligație a societății față de asociați. Bunurile efective, care constituie aporturile asociaților, figurează în bilanțul societății, deoarece intrând în patrimoniul societății, aparțin acesteia. Capitalul social nominal este fix pe toată durata societății, în sensul că valoarea activului patrimoniului societății trebuie să fie cel puțin la nivelul capitalului social, legiuitorul prevăzând obligația reîntregirii sau reducerii acestuia - art. 207 și art. 212 și urm. din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată -. Deosebit de aceste modalități de reducere și majorare a capitalului social, legiuitorul a mai prevăzut o modalitate specifică de majorare a capitalului social, prin reevaluarea activelor societății.

Astfel, legislația promovată după anul 1990 a avut în vedere efectuarea unor reevaluări a activelor din patrimoniul întreprinderilor, Reevaluarea contabilă a fost făcută la decizia autorității - Ministerul Finanțelor Publice, fiind o activitate administrativă prin care se urmărea reactualizarea valorilor contabile ale imobilizărilor corporale - mijloace fixe -, înregistrate la costuri istorice, la valorile actuale, influențate de procesul inflaționist. Activitatea de reevaluare contabilă a fost un proces obligatoriu în urma publicării H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992 și H.G. nr. 500/1994, respectiv un proces aflat la îndemâna societăților comerciale astfel cum a fost reglementat prin H.G.

nr. 983/1998 modificată prin H.G. nr. 95/1999, respectiv H.G. nr. 403/2000 și H.G. nr. 1553/2004. Conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1553/2004 reevaluarea imobilizărilor corporale se efectuează în vederea determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă. Deopotrivă, H.G. nr. 500/1994, stabilește obligativitatea reevaluării imobilizărilor corporale și înregistrarea diferențelor în capitalul social al regiilor autonome sau al societăților comerciale cu capital integral sau parțial de stat.

Așadar, societățile comerciale, ulterior procesului de privatizare prin vânzarea pachetului de acțiuni, indiferent dacă a avut loc o vânzare totală sau parțială a pachetului de acțiuni deținut de stat, au fost obligate la reevaluarea continuă a activelor sale patrimoniale, noile valori fiind reflectate la nivelul bilanțului la capitolul activ. În consecință, societatea comercială prejudiciată prin restituirea unor imobile foștilor proprietari trebuie despăgubită cu valoarea acestor imobile corespunzând celei cuprinse în bilanțul societății, în condițiile în care, respectând dezideratul fixității capitalului social, în locul imobilului retrocedat trebuie înscrisă valoarea acestuia rezultată în urma procesului obligatoriu de reevaluare.

La această valoare trebuie adăugată rata inflației, calculată prin raportare la momentul plății despăgubirii.

Nu poate fi reținută ipoteza plății unor despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului retrocedat, pentru următoarele considerente: - capitalul social este fix, corespunzând valorii aporturilor în numerar și în natură ale asociaților, cu mențiunea că aporturile în natură, în lipsă de stipulație contrară, intră în patrimoniul societății (în situația societăților comerciale privatizate, foste unități de stat, nici nu există aporturi în natură ale asociaților la constituirea lor, patrimoniul acestora fiind format din bunurile date în administrare sau folosință în perioada anterioară anului 1990). În măsura în care despăgubirile ar fi achitate la nivelul valorii de piață al activului retrocedat, societatea nu ar putea înscrie în capitalul său social decât valoarea de înlocuire a imobilului, respectiv valoarea sa contabilă, pentru a menține în acest fel capitalul social.

Pentru suma ce excede acestei valori contabile, societatea ar trebui să declanșeze procedura de majorare a capitalului social, cu consecința legală a emiterii de noi acțiuni. Or, scopul legiuitorului în reglementarea posibilității de plată a despăgubirilor nu a fost acela de determinare a majorării capitalului social, conform prevederilor Legii nr. 31/1990, ci acela de a păstra neschimbată valoarea capitalului social, astfel cum aceasta este reflectată în activele societății. In consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi admis. Având în vedere că nu se poate stabili în faza recursului valoarea contabilă pe care a avut-o imobilul la momentul ieșirii din patrimoniul societății reclamante, valoare la care trebuie adăugată rata inflației raportată între momentul deposedării și cel al plății despăgubirii, decizia din apel va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta A.V.A.S., împotriva deciziei comerciale a Secției a VI-a comercială a Curții de Apel București nr. 323 din 10 iunie 2011. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2012.