ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 390/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1117 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantului A.I., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții T.T. și SC G.I.A.T.S.A. SA Ștefănești și s-a dispus anularea Actului adițional din 23 iunie 2003 la contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003, încheiat între pârâți. În esență instanța de fond a reținut că deși a fost investită cu acțiunea principală formulată de SC G.I.A.T.S.A. SA având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1085 din 29 mai 2003 încheiat cu A.I.

și cu cererea reconvențională formulată de A.I. prin care solicitase constatarea valabilității aceluiași contract, iar apoi, prin precizarea făcută, constatarea nulității Actului adițional din 23 iunie 2003 la contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003, întrucât reclamanta a renunțat la judecata cererii sale la 22 martie 2005, s-a considerat ca rămasă investită numai cu cererea reconvențională precizată, cerere devenită acțiune principală în dosarul de față. În soluționarea acestei cereri instanța a reținut că prin Decizia nr. 3396 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat irevocabil valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 29 mai 2003 încheiat între SC G.I.A.T.S.A.

SA și A.I., așa încât, actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003 încheiat între SC G.I.A.T.S.A. SA și pârâtul T.T. - ce are ca obiect aceleași acțiuni ce au format obiectul vânzării menținute prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - este anulabil deoarece, pe de o parte, la data încheierii lui nu se solicitase și nici nu se dispusese rezoluțiunea contractului din 29 mai 2003 (solicitată abia la 14 decembrie 2004), iar pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 8 - 12 și art. 14 din statutul societății, referitoare la regimul special privind înstrăinarea acțiunilor . Apelul declarat de pârâții SC G.I.A.T.S.A. SA și T.T. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 98 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Instanța de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelanți nu este întemeiată deoarece legea conferă deținătorului dreptului de preemțiune posibilitatea să atace contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu nerespectarea acestui drept, caz în speță. Cât privește natura nulității, instanța de apel a reținut că actul adițional a fost încheiat cu încălcarea dreptului de preemțiune al reclamantului, aspect ce ar fi atras nulitatea lui relativă, dar în același timp, prin el s-au transmis drepturi care îi aparțin reclamantului, respectiv s-au vândut acțiuni care aparțineau reclamantului, aspect stabilit în mod irevocabil prin Decizia nr. 3396 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare ce ar atrage nulitatea absolută a actului, cum de altfel a solicitat și reclamantul în cererea sa.

În consecință, reținând natura absolută a nulității s-a apreciat că reclamantul are și calitate procesuală activă și poate ataca actul încheiat între părți, deși el este terț față de acesta, apelul pârâților fiind respins. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC G.I.A.T.S.A. SA și T.T. solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În motivarea recursului, recurenții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. critică decizia din apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluată argumentarea instanței de fond și nicidecum analizate motivele de apel. Chiar dacă în considerentele deciziei recurate se face trimitere la Decizia nr. 3396/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin acea decizie nu s-a soluționat și nulitatea actului adițional ce formează obiectul litigiului de față, instanța de apel nearătând ce fel de nulitate îl afectează.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenții apreciază că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv clauzele stipulate în contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003 încheiat între SC G.I.A.T.S.A. SA și A.I., potrivit cărora proprietatea asupra acțiunilor se transmitea doar la momentul achitării prețului lor (art. 1 și 2 din contract). Întrucât termenele și condițiile plății nu au fost respectate de cumpărător, SC G.I.A.T.S.A. SA a notificat acestuia denunțarea unilaterală a contractului, fapt ce demonstrează că la momentul încheierii actului adițional cu T.T., A.I. pierduse dreptul de proprietate asupra acțiunilor.

În consecință, chiar în situația în care ea ar fi vândut bunul altuia, acest fapt atrăgea nulitatea relativă a actului, ce nu putea fi invocată de reclamantul A.I. care este terț față de contract. Prin cea de-a treia critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții apreciază că, din maniera de redactare a deciziei, rezultă că ea este lipsită de temei legal și se bazează pe interpretarea greșită a situației de fapt și pe analiza suferficială a înscrisurilor din dosarul cauzei. Prin concluziile scrise depuse la 25 ianuarie 2010 în dosar intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât decizia din apel este argumentată, iar cea mai mare parte a celor invocate în recursul de față au primit dezlegare prin Decizia nr. 3396/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât nu mai pot forma obiectul unei noi interpretări.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Critica recurenților întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este neîntemeiată deoarece decizia din apel este argumentată atât sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active cât și pe fondul cauzei, înșiși recurenții criticând în recursul lor reținerile și argumentările instanței de apel. Neîntemeiat recurenții susțin că instanța de apel nu a analizat natura nulității ce afectează actul adițional, argumentarea instanței de apel probând contrariul, motivele de nulitate fiind analizate chiar și prin prisma analizării excepției lipsei calității procesuale active invocată de recurenții apelanți. Împrejurarea că recurenții nu îmbrățișează argumentarea instanței de apel nu echivalează cu nemotivarea deciziei, critică invocată în recurs.

Cât privește cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Curtea urmează să o respingă, apreciind că cele invocate de recurenți au format obiectul judecății irevocabile finalizate prin Decizia nr. 3396 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, (filele 17 - 20 dosar fond). Astfel, în raport de considerentele acestei decizii irevocabile și de dezlegările date de instanța de recurs în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003 încheiat între SC G.I.A.T.S.A. SA și A.I., recurenții nu mai pot repune în discuție aceste dezlegări și nu mai pot formula aceleași apărări pe care și le-au formulat și în acel litigiu, respectiv nu mai pot susține că la momentul încheierii actului adițional ce formează obiectul litigiului de față, A.I.

pierduse dreptul de proprietate asupra acțiunilor. Ultima critică a recurenților, deși întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea apreciază - în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. - că dezvoltările invocate privesc aprecierea eronată a probelor și a situației de fapt, aspecte ce nu mai pot fi invocate în recurs după modificarea dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., așa încât cele invocate nu mai pot forma obiectul recursului. În consecință, recursul pârâților urmează a fi respins ca neîntemeiat în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenții la plata parțială a cheltuielilor de judecată pretinse de intimat, respectiv, doar a onorariului avocatului H.A.

în sumă de 2.000 lei (filele 14-15 recurs) nu și a avocatului I.C. (filele 17-18) care, deși a avut mandat de reprezentare, nu s-a prezentat niciodată în proces, intimatul fiind reprezentat doar de avocat H.A. care a formulat atât concluziile scrise, cât și cele orale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții SC G.I.A.T.S.A. SA și T.T. împotriva Deciziei nr. 98 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenții la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul A.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.