ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 390/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1117 din 17

noiembrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă acțiunea reclamantului

A.I., astfel cum a

fost precizată, în contradictoriu cu pârâții

T.T.

și

SC G.I.A.T.S.A. SA

Ștefănești

și s-a dispus

anularea Actului adițional din 23 iunie 2003 la contractul de vânzare-cumpărare

din 29 mai 2003, încheiat între pârâți.

În esență instanța de

fond a reținut că deși a fost investită cu acțiunea principală formulată de

SC G.I.A.T.S.A. SA

având ca obiect

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1085 din 29 mai 2003

încheiat cu

A.I.

și cu cererea reconvențională formulată de A.I. prin care solicitase

constatarea valabilității aceluiași contract, iar apoi, prin precizarea făcută,

constatarea nulității Actului adițional din 23 iunie 2003 la contractul de

vânzare-cumpărare din 29 mai 2003, întrucât reclamanta a renunțat la judecata

cererii sale la 22 martie 2005, s-a considerat ca rămasă investită numai cu

cererea reconvențională precizată, cerere devenită acțiune principală în

dosarul de față.

În soluționarea

acestei cereri instanța a reținut că prin Decizia nr. 3396 din 31 octombrie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat

irevocabil valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 29 mai

2003 încheiat între

SC

G.I.A.T.S.A. SA

și

A.I.,

așa încât, actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003

încheiat între

SC

G.I.A.T.S.A. SA

și pârâtul

T.T.

- ce are ca obiect aceleași acțiuni ce au format obiectul vânzării menținute

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - este anulabil deoarece, pe

de o parte, la data încheierii lui nu se solicitase și nici nu se dispusese

rezoluțiunea contractului din 29 mai 2003 (solicitată abia la 14 decembrie

2004), iar pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 8 - 12 și art.

14 din statutul societății, referitoare la regimul special privind înstrăinarea

acțiunilor

.

Apelul declarat de

pârâții

SC

G.I.A.T.S.A. SA

și

T.T.

împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 98 din 12 mai 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Instanța de apel a

apreciat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelanți nu

este întemeiată deoarece legea conferă deținătorului dreptului de preemțiune

posibilitatea să atace contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu

nerespectarea acestui drept, caz în speță.

Cât privește natura

nulității, instanța de apel a reținut că actul adițional a fost încheiat cu

încălcarea dreptului de preemțiune al reclamantului, aspect ce ar fi atras

nulitatea lui relativă, dar în același timp, prin el s-au transmis drepturi

care îi aparțin reclamantului, respectiv s-au vândut acțiuni care aparțineau

reclamantului, aspect stabilit în mod irevocabil prin Decizia nr. 3396 din 31

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare ce ar atrage

nulitatea absolută a actului, cum de altfel a solicitat și reclamantul în

cererea sa.

În consecință,

reținând natura absolută a nulității s-a apreciat că reclamantul are și

calitate procesuală activă și poate ataca actul încheiat între părți, deși el

este terț față de acesta, apelul pârâților fiind respins.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs pârâții

SC G.I.A.T.S.A. SA

și

T.T.

solicitând

modificarea ei pentru nelegalitate.

În motivarea

recursului, recurenții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

critică decizia din apel pentru că nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

fiind preluată argumentarea instanței de fond și nicidecum analizate motivele

de apel.

Chiar dacă în

considerentele deciziei recurate se face trimitere la Decizia nr. 3396/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin acea decizie nu s-a soluționat și

nulitatea actului adițional ce formează obiectul litigiului de față, instanța

de apel nearătând ce fel de nulitate îl afectează.

Prin cea de-a doua

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenții

apreciază că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății,

respectiv clauzele stipulate în contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2003

încheiat între

SC

G.I.A.T.S.A. SA

și

A.I.,

potrivit cărora proprietatea asupra acțiunilor se transmitea doar la momentul

achitării prețului lor (art. 1 și 2 din contract). Întrucât termenele și

condițiile plății nu au fost respectate de cumpărător,

SC G.I.A.T.S.A. SA a

notificat acestuia denunțarea unilaterală a contractului, fapt ce demonstrează

că la momentul încheierii actului adițional cu T.T., A.I. pierduse dreptul de

proprietate asupra acțiunilor.

În consecință, chiar

în situația în care ea ar fi vândut bunul altuia, acest fapt atrăgea nulitatea

relativă a actului, ce nu putea fi invocată de reclamantul

A.I. care este terț

față de contract.

Prin cea de-a treia

critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții

apreciază că, din maniera de redactare a deciziei, rezultă că ea este lipsită

de temei legal și se bazează pe interpretarea greșită a situației de fapt și pe

analiza suferficială a înscrisurilor din dosarul cauzei.

Prin concluziile

scrise depuse la 25 ianuarie 2010 în dosar intimatul-reclamant a solicitat

respingerea recursului ca nefondat întrucât decizia din apel este argumentată,

iar cea mai mare parte a celor invocate în recursul de față au primit dezlegare

prin Decizia nr. 3396/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa încât nu

mai pot forma obiectul unei noi interpretări.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:

Critica recurenților

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este neîntemeiată

deoarece decizia din apel este argumentată atât sub aspectul excepției lipsei

calității procesuale active cât și pe fondul cauzei, înșiși recurenții

criticând în recursul lor reținerile și argumentările instanței de apel.

Neîntemeiat

recurenții susțin că instanța de apel nu a analizat natura nulității ce

afectează actul adițional, argumentarea instanței de apel probând contrariul,

motivele de nulitate fiind analizate chiar și prin prisma analizării excepției

lipsei calității procesuale active invocată de recurenții apelanți.

Împrejurarea că

recurenții nu îmbrățișează argumentarea instanței de apel nu echivalează cu

nemotivarea deciziei, critică invocată în recurs.

Cât privește cea de-a

doua critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Curtea

urmează să o respingă, apreciind că cele invocate de recurenți au format

obiectul judecății irevocabile finalizate prin Decizia nr. 3396 din 31

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, (filele

17 - 20 dosar fond).

Astfel, în raport de

considerentele acestei decizii irevocabile și de dezlegările date de instanța

de recurs în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare din 29

mai 2003 încheiat între

SC

G.I.A.T.S.A. SA și

A.I.,

recurenții nu mai pot repune în discuție aceste dezlegări și nu mai pot formula

aceleași apărări pe care și le-au formulat și în acel litigiu, respectiv nu mai

pot susține că la momentul încheierii actului adițional ce formează obiectul

litigiului de față, A.I. pierduse dreptul de proprietate asupra acțiunilor.

Ultima critică a

recurenților, deși întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea apreciază - în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. - că dezvoltările invocate privesc aprecierea eronată a probelor și a

situației de fapt, aspecte ce nu mai pot fi invocate în recurs după modificarea

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., așa încât cele invocate nu mai pot forma

obiectul recursului.

În consecință,

recursul pârâților urmează a fi respins ca neîntemeiat în considerarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenții la plata

parțială a cheltuielilor de judecată pretinse de intimat, respectiv, doar a

onorariului avocatului H.A. în sumă de 2.000 lei (filele 14-15 recurs) nu și a

avocatului I.C. (filele 17-18) care, deși a avut mandat de reprezentare, nu s-a

prezentat niciodată în proces, intimatul fiind reprezentat doar de avocat H.A.

care a formulat atât concluziile scrise, cât și cele orale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanții SC

G.I.A.T.S.A. SA

și

T.T.

împotriva Deciziei nr.

98 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenții la

plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.