ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2008

HOTĂRÂRE

13.10.2008

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 3434 Dosar nr. 342/39/2007

Ședința publică de Ia 13 octombrie 2008

La 25 septembrie 2008 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Municipiul Botoșani prin primar împotriva sentinței civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 25 septembrie 2008, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 2 octombrie 2008, apoi la 9 octombrie 2008 și ulterior, la 13 octombrie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 6 septembrie 2007, reclamantul Municipiul Botoșani, prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Botoșani, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.060.000 lei (RON) și dobânzi aferente în cuantum de 155.791 lei (RON).

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suma de restituit reprezintă contribuții pe care le-a plătit pentru sistemul de protecție a copilului, în conformitate cu deciziile de impunere nr. 6542 din 13 iunie 2005 pentru contribuția pe anul 2005 și nr. 1563 din 23 ianuarie 2006 referitor la contribuția pe anul 2006

emise în temeiul H.G. nr. 457/2000. Or, aceste decizii de impunere au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.

A mai susținut că, întrucât a fost lipsit de foloasele aferente sumei achitate, este îndreptățit la plata dobânzilor în cuantumul solicitat.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 208 din 3 decembrie 2007, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză nu se poate vorbi despre o plată nedatorată, care să îl îndreptățească pe reclamant la restituirea sumelor achitate și dobânzi aferente, având în vedere că, pe lângă deciziile de impunere fiscală anulate în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești depuse de reclamant, contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pe anii 2005 și 2006, datorată de reclamant, s-a stabilit și prin alte decizii de impunere, care au fost menținute prin alte hotărâri judecătorești irevocabile, anexate la dosar de pârât, iar stingerea datoriei reclamantului s-a făcut în ordinea vechimii obligațiilor fiscale, după regula impusă de prevederile art. l 15 din Codul fiscal.

împotriva sentinței civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Botoșani, prin primar, prin care s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și a obligării Consiliului Județean Botoșani la restituirea sumei de 1.060.000 lei (RON), la plata dobânzilor aferente în sumă de 155.791 lei (RON) precum și la plata cheltuielilor de judecată.

A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, soluția fiind rezultatul unei interpretări eliptice și care nu ține cont de toate elementele cauzei. S-a observat că deși reține succesiunea hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate cauzele având ca obiect acțiunile Municipiului Botoșani pentru anularea dispozițiilor Președintelui Consiliului Județean și deciziilor de impunere ce aveau ca obiect sumele pretinse pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, Curtea de Apel Suceava nu

reține și nu se pronunță asupra unui aspect esențial, anume cel referitor la perioada de valabilitate a deciziilor de impunere emise succesiv de Consiliul Județean Botoșani pentru anul 2005, respectiv pentru anul 2006. In mod invariabil emitentul acestor acte administrative fiscale stabilea durata lor de valabilitate reiterând formularea „prezenta este valabilă până la modificarea numărului de copii, caz în care se va calcula contribuția datorată, începând cu luna următoare". Or, s-a arătat, în motivarea soluției, Curtea de Apel Suceava reține doar cele două decizii de impunere ce au fost menținute de înalta Curte de Casație și Justiție (decizia de impunere nr. 3271 din 15 martie 2005 pentru anul 2005, respectiv decizia de impunere nr. 1563 din 23 ianuarie 2006 pentru anul 2006), ignorând deciziile de impunere ce au fost emise ulterior acestora și care au fost anulate irevocabil de către puterea judecătorească. Astfel, s-a evocat că pentru anul 2005, decizia de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005 (care este ulterioară deciziei de impunere nr. 3271 din 15 martie 2005) și a fost anulată irevocabil prin decizia nr. 722 din 6 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, pentru anul 2006 deciziile de impunere nr. 10845 din 11 octombrie 2006, nr. 11873 din 6 noiembrie 2006 și nr. 13297 din 7 decembrie 2006 (ulterioare deciziei de impunere nr. 9773 din 8 septembrie 2006) au fost anulate irevocabil prin deciziile nr. 2840 din 31 mai 2007 și nr. 2557 din 17 mai 2007 ale înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin sentința civilă nr. 52 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, irevocabilă prin nerecurare.

S-a precizat de către recurent că în perioada ianuarie 2005 -iulie 2006 Municipiul Botoșani a achitat Consiliului Județean Botoșani suma de 1.060.000 lei reprezentând contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a copilului conform H.G. nr. 457/ 2000 și parțial pentru anul 2006, și că prin decizia nr. 722 din 6 februarie 2007 înalta Curte de Casație și Justiție a dispus exonerarea Municipiului Botoșani de la plata sumei de 820.710 lei reprezentând contribuția stabilită pentru întreg anul 2005 prin decizia de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005 emisă de Consiliul Județean Botoșani. Or, pentru a proceda astfel, instanța supremă a reținut că „potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004, care a intrat în

vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, Consiliile locale nu au obligația de a contribui la susținerea sistemului de protecție a copilului, cheltuielile respective urmând a fi suportate numai de la bugetul județului". Prin aceeași decizie, s-a arătat, s-a constatat că „întrucât H.G. nr. 457/2000 a fost emisă pentru executarea O.U.G. nr. 26/1997, act normativ abrogat expres prin Legea nr. 272/2004, rezultă că hotărârea de guvern a fost abrogată implicit prin actul normativ de rang superior, Legea nr. 272/2004". In consecință, începând cu data de 1 ianuarie 2005, obligația de plată a Municipiului Botoșani nu mai este prevăzută de lege. De aceea, din moment ce prin decizia nr. 722 din 6 februarie 2007 s-a dispus exonerarea de la plata sumei de 820.710 lei, obligația de plată nu mai poate subzista în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțată anterior (decizia nr. 1284 din 13 aprilie 2006), iar exonerarea de plată privind contribuția pentru întreg anul 2005, sumele achitate trebuie restituite integral.

Cât privește plățile din anul 2006 pentru care s-a solicitat restituirea, făcute până în luna iulie 2006, s-a evocat că decizia nr. 2673 din 24 mai 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu produce nici un efect asupra dreptului de restituire din moment ce această hotărâre se referă la o decizie de impunere emisă ulterior plății, respectiv decizia de impunere nr. 9773 din 8 septembrie

2006.Or, atât anterior pronunțării deciziei nr. 2673 din 24 mai

2007 cât și ulterior înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat

în sensul anulării deciziilor de impunere emise de Consiliul

Județean prin deciziile nr. 1832/28 martie 2007, nr. 1738 din 23

martie 2007, nr. 1835 din 29 martie 2007, nr. 1868 din 30 martie

2007,nr. 2588 din 28 mai 2007, nr. 2577/17 mai 2007 și nr. 2840/31

mai 2007.

De asemenea, s-a subliniat că nu s-a ținut cont de sentința nr. 52 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Suceava rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare prin care s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 în sumă de 1.039.740,65 lei și că de fapt și de drept decizia menționată a fost ultima emisă pe anul 2006 care cuprindea suma reală și efectivă pretinsă pe întreg anul 2006 de Consiliul Județean Botoșani și care a ținut cont de toate modificările intervenite în

cursul anului 2006 cu privire la numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului.

Curtea de Apel Suceava a tratat sumele înscrise în cele 10 decizii de impunere emise de Consiliul Județean Botoșani pe anul

2006 și care sunt nominalizate în situația anexată la dosarul instanței drept obligații distincte datorate pe întregul an 2006, adică o însumare a acestora, pe când realitatea nu este aceasta. Ca și în anul 2005, Consiliul Județean Botoșani a procedat la emiterea de decizii de impunere succesive pe tot parcursul anului 2006 respectiv când au intervenit modificări în plus sau minus cu privire la numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului în cursul anului 2006. Or, ținând cont de modul practic de emitere a deciziilor de impunere de către Consiliul Județean Botoșani pentru contribuția pretinsă de la Municipiul Botoșani pe anul 2006 rezultă fără echivoc că debitul stabilit de Consiliul Județean Botoșani pe anul 2006 este de 1.039.740, 65 lei și care se regăsește înscris în decizia de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 ce a fost anulat prin sentința Curții de Apel Suceava nr. 52 din 26 martie

2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac. In aceste condiții, se poate trage concluzia că pentru anul 2006 Municipiul București nu datorează contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului iar suma de 560.000 lei achitată de Municipiul București și încasată necuvenit în anul 2006 de către Consiliul Județean Botoșani trebuie să fie restituită municipiului Botoșani.

Cu privire la ordinea stingerii datoriei, s-a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că stingerea datoriei reclamantului s-a tăcut după regula imputației plăților, deci în ordinea vechimii obligației fiscale, potrivit art. 115 C. proc. fisc. Or, s-a arătat, s-a reținut de instanța supremă, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului București (prin adresa nr. III/9803 din 2 noiembrie 2006), precum și de Curtea de Apel Suceava că acest gen de creanță nu reprezintă o creanță fiscală nefacând parte din bugetul consolidat al statului așa cum este definit acest buget de art. 2 din Legea nr. 500/2002 și nu urmează procedurile de executare silită potrivit Codului fiscal și Codului de procedură fiscală. Consiliul Județean Botoșani, s-a precizat, nu are calitatea

de creditor fiscal pentru acest gen de contribuții, iar contribuțiile pentru susținerea sistemului de protecție a copilului nu sunt generate din raporturi fiscale așa cum sunt definite de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală nu constituie venituri fiscale ale bugetului județean. Practica Consiliului Județean Botoșani de a emite decizii de impunere succesive determinate de modificările intervenite în numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe parcursul anilor 2005 și 2006 este o procedură atipică de a aduce modificări la sumele pretinse inițial, în practica fiscală este consacrată ca drept procedură în acest gen de situații utilizarea deciziilor de impunere rectificativă.

în consecință, s-a constatat de recurent că ultima înștiințare de plată emisă pe anul 2005 sub nr. 1110 din 13 ianuarie 2006 în care este înscrisă suma de 573.146,20 lei reprezentând contribuția pretinsă pe anul 2005 a fost anulată prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1663 din 21 martie 2007, iar suma de 1.039.740,65 lei pretinsă pe întregul an 2006 prin ultima decizie de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 a fost anulată prin sentința nr. 52 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Suceava rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare. S-a concluzionat, astfel, că nu există temei legal pentru plata contribuției pretinse de Consiliul Județean Botoșani pe anii 2005 și 2006, impunându-se în consecință restituirea sumei de 1.060.000 lei încasată necuvenit precum și a folosului nerealizat în sumă de 155.791 lei, actualizate la data efectuării plății de către Consiliul Județean Botoșani.

Recursul declarat de Municipiul Botoșani este întemeiat și va fi admis, în temeiul prevederilor art. 3041 C. proc. civ., cu consecința casării sentinței atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 261 alin. l punctul 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., care consacră principiul rolului

activ al instanței de judecată, judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Tot astfel, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Aceștia vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

In cauză, se constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale sus menționate și nu a procedat la o cercetare propriu-zisă a motivelor de fapt și de drept invocate prin acțiunea reclamantului, limitându-se numai a arăta -urmare luării în considerare nu a ansamblului și modului de succesiune în timp a hotărârilor judecătorești pronunțate între părți și care au vizat problematica existenței sau nu a obligației reclamantei de a participa la susținerea sistemului de protecție a copilului, ci numai a unor singulare decizii ale instanțelor - că decizia de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005 vizând contribuția pe anul 2005 a fost anulată prin decizia nr. 722/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție dar că o altă decizie de impunere cu nr. 3271 din 25 martie 2005 privitoare la contribuția tot pe anul 2005 a fost menținută irevocabil prin decizia nr. 1284 din 13 aprilie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție și că la fel se prezintă situația și în ceea ce privește contribuția pe anul 2006, unde decizia de impunere nr. 1563 din 23 ianuarie 2006 a fost anulată prin sentința civilă nr. 274/2006 a Curții de Apel Suceava, devenită irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia nr. 1625 din 20 martie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, în vreme ce o altă decizie de impunere pentru același an 2006, anume decizia de impunere nr. 9773 din 8 septembrie 2006 a fost menținută prin decizia nr. 2673 din 24 mai 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cercetarea secvențială și nu integrală a împrejurărilor de fapt și de drept ale procesului prima instanță a conchis, fără suficiente temeiuri legale, că hotărârile depuse de părți nu au în esență un caracter contradictoriu. Este justă constatarea instanței de fond în sensul că hotărârile judecătorești intervenite între părți priveau decizii de impunere diferite emise cu privire la contribuția pe același an și că pârâtul a emis, de-a lungul timpului, decizii de impunere diferite pe același an, ori de câte ori interveneau schimbări în numărul persoanelor asistate, cu efect asupra valorii contribuției, dar pentru a preveni orice eroare privind aflarea adevărului în cauză, se impunea ca prima instanță, în raport de caracterul complex al soluțiilor prin care instanțele judecătorești, în mod irevocabil, prin mai multe decizii, au anulat sau, după caz, au menținut unele din deciziile de impunere emise de intimat corespunzător anilor 2005-2006, să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile și chiar să ordone din oficiu administrarea acestei probe, în cazul în care părțile se împotriveau, prin intermediul căreia să se lămurească împrejurarea dacă reclamanta recurentă este sau nu îndreptățită la restituirea sumelor solicitate prin acțiune, pretins plătite și nedatorate, precum și la restituirea dobânzilor aferente.

De aceea, urmează a se aprecia că sentința atacată este nelegală și netemeinică iar recursul declarat de reclamantul Municipiul Botoșani este fondat, împrejurare față de care se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. l și 3 și art. 313 C. proc. civ., admiterea căii de atac, casarea sentinței civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.