ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 722/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 28 iulie 2005, reclamantul Municipiul Botoșani prin primar, a solicitat

anularea dispoziției nr. 125 din 12 iulie 2005 emisă de Consiliul Județean

Botoșani, privind stabilirea contribuției Municipiului Botoșani pentru

susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2005, anularea

deciziei de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005, emisă de același pârât și

exonerarea de la plata sumei de 820710 RON.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că prin decizia de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005, în baza H.G. nr.

457/2000, Consiliul Județean Botoșani a solicitat contribuția pentru sistemul

de protecție a drepturilor copilului pentru anul 2005 în cuantum de 820.710 lei

(RON). Contestația formulată împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de

Consiliul Județean Botoșani prin dispoziția nr. 125 din 12 iulie 2005.

S-a precizat în acțiune că,

în baza art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997 și a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 457/2000,

Consiliul Județean Botoșani, prin Hotărârea nr. 64 din 23 decembrie 2004, a stabilit pentru anul 2005 cuantumul anual al contribuției pentru fiecare copil; că, între

Consiliul Județean Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani s-a încheiat în

acest sens Convenția nr. 12225 din 29 decembrie 2004, în baza căreia a fost

emisă decizia de impunere; că ulterior s-a stabilit că actele au fost greșit

încheiate deoarece O.U.G. nr. 26/1997 și H.G. nr. 457/2000 au fost abrogate

prin Legea nr. 272 din 22 iunie 2004, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005

și că pentru anul 2005 nu există temei legal pentru plata contribuției în

discuție, conform art. 120 din Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 340/2005

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, acțiunea fost respinsă ca nefondată, reținându-se că H.G. nr. 457/2000

nu a fost abrogată și că, potrivit art. 118 din Legea nr. 272/2004, finanțarea

sistemului de protecție a copilului se realizează și de bugetul local al

orașelor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamantul, Municipiul Botoșani prin primar.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 111 și art. 121 din Legea nr.

272/2004 și a art. 2 Anexa 2 din H.G. nr. 1438/2004, consiliile locale pot organiza

și finanța numai serviciile de zi înființate prin hotărâri ale consiliului

local, că în conformitate cu Legea nr. 272/2004 consiliile locale nu contribuie

la bugetul consiliului județean pentru finanțarea serviciilor de protecție a

copilului, consiliul județean având obligația să asigure finanțarea acestor

cheltuieli, conform Legii bugetului de Stat pentru anul 2005, Anexa 11, cap. B.

Ulterior, la data de 24

ianuarie 2007 recurentul a completat motivele de recurs făcând referire la

nulitatea deciziei de impunere, care excede sferei de aplicare a Codului de

procedură fiscală (dosar recurs). Aceste motive de recurs nu vor fi analizate

de instanță, fiind tardiv formulate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 306 alin.

(1) C. proc. civ. și nereprezentând motive de casare de ordine publică în

conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând cauza în funcție

de motivarea în termen a recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Prin decizia de impunere nr.

6532 din 13 iunie 2006, Consiliul Județean Botoșani, în baza H.G. nr. 457/2000,

a stabilit contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a drepturilor

copilului pentru anul 2005 în sarcina Consiliului Local Botoșani, în cuantum de

820.710 lei (RON).

Prin dispoziția nr. 125 din 12

iulie 2005 a Consiliului Județean Botoșani a fost respinsă contestația

Municipiului Botoșani, decizia de impunere fiind menținută.

Curtea constată că aceste

acte sunt nelegale pentru următoarele argumente.

H.G. nr. 457/2000 a fost

emisă în baza O.U.G. nr. 26/1997.

Prin art. 142 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 272/2004, O.U.G. nr. 26/1997 a fost abrogată, cu excepția art.

20, care nu are relevanță în cauză, întrucât se referă la cuantumul alocației

pentru copil.

Întrucât H.G. nr. 457/2000 a

fost emisă pentru executarea O.U.G. nr. 26/1997, act normativ abrogat expres

prin Legea nr. 272/2004, rezultă că hotărârea de guvern a fost abrogată

implicit prin actul normativ de rang superior Legea nr. 272/2004.

Drept urmare și actele

atacate emise de intimatul - pârât sunt nelegale și se impunea a fi anulate,

instanța de fond pronunțând o sentință nelegală și netemeinică ce urmează a fi

modificată.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 242/2004, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005,

consiliile locale nu mai au obligația de a contribui la susținerea sistemului

de protecție a copilului, cheltuielile respective urmând a fi suportate numai

de la bugetul județului (respectiv al sectorului municipiului București). În

acest sens sunt dispozițiile art. 120 din Legea nr. 272/2004.

Bugetul local suportă

cheltuieli pentru servicii prevăzute de lege, pe care le organizează la nivel

local, astfel cum dispun prevederile art. 111 și 118, cu referire și la

prevederile art. 139 din Legea nr. 272/2004. Aceste servicii organizate de

municipiu și pentru care suportă singur cheltuielile, se referă la prevenirea

separării copilului de familia sa, precum și pentru protecția specială a

copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților. Serviciile

respective nu mai sunt organizate la nivel județean, iar în situația în care au

fost înființate la acest nivel, ele se transferă consiliilor locale, în

conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.

Dispozițiile Legii nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului se coroborează cu

dispozițiile Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii

și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția

copilului, mamele protejate în centrele maternale, precum și copiii

încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști. Art. 4

din această lege prevede că respectivele cheltuieli se suportă de bugetele

consiliilor județene și cele ale consiliilor locale ale sectoarelor

municipiului București, dar nu de alte consilii locale.

De asemenea, dispozițiile

Legii nr. 272/2004 se coroborează și cu dispozițiile Legii bugetului de stat

pentru anul 2005 care, în Anexa nr. 11 menționează la Cap. B cheltuieli, la pct. 5 lit. g) pentru bugetele județelor, asistență socială, susținerea

sistemului de protecție a drepturilor copilului; la bugetele orașelor la

capitolul „subvenții primite de la alte bugete”, la lit. b) se prevăd subvenții

primite de la bugetele consiliilor județene pentru finanțarea centrelor de zi

pentru protecția copilului (în conformitate cu art. 111 alin. (1) din Legea nr.

272/2004); la capitolul „Asistență socială”, bugetele orașelor, la pct. 5 lit. n)

se menționează centre de zi pentru asistență socială și protecția copilului,

centre care sunt organizate de consiliile locale în conformitate cu art. 111 alin.

(1) și art. 118 din Legea nr. 272/2004.

Prevederile legale citate

conduc la concluzia că, de la 1 ianuarie 2005, consiliile locale nu mai

contribuie la bugetul județean pentru susținerea sistemului de protecție a

copilului aflat în dificultate consiliul județean neavând temei legal să

încaseze astfel de contribuții. De altfel, acest punct de vedere a fost

comunicat recurentei de către Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice

și de către toate consiliile locale din țară (dosar de recurs).

Referitor la excepția

puterii de lucru judecat prin invocarea de către intimatul pârât a deciziei nr.

1284 din 13 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, se constată că nu este întemeiată.

Hotărârea respectivă se referă la un litigiu purtat între aceleași părți, însă

cu privire la alte acte administrative, respectiv dispoziția nr. 71/2005, și

decizia de impunere nr. 3271 din 15 martie 2005 privind suma de 8.364.000.000

lei (ROL), astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea va fi admisă ca

întemeiată.

Se vor anula actele atacate

și reclamanta va fi exonerată de plata sumei de 820.710 lei (RON).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Municipiul Botoșani prin

primarul F.C.M., împotriva sentinței nr. 340 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond admite acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Botoșani.

Anulează dispoziția nr. 125 din 12 iulie

2005 și decizia de impunere nr. 6532 din 13 iunie 2005 emise de Consiliul

Județean Botoșani. Exonerează reclamanta de plata sumei de 820710 lei.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.