ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 2 mai 2006, Municipiul Botoșani a chemat în judecată Consiliul Județean Botoșani, solicitând anularea dispoziției nr. 68 din 28 martie 2006 și a înștiințării de plată din 13 iunie 2006, privind stabilirea contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2005. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că natura obligației de plată nu este o creanță bugetară, cât timp actele normative în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, Legea bugetului de stat pentru anul 2005, Legea nr. 272/2004, Ordinul A.N.P.C. nr. 95/2005, nu mai permit încasarea acestor subvenții de către consiliile județene și de asemenea, a fost schimbat și modul de finanțare a sistemului de protecție a copilului.

Prin acțiune, reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000 privind modul de finanțare pentru măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate, reglementate de O.U.G. nr. 26/1997. Această excepție a fost admisă de Curtea de Apel Suceava care prin încheierea din 6 septembrie 2006 a constatat nelegale dispozițiile H.G. nr. 457/2000 în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997. Recursul declarat de Consiliul Județean Botoșani împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3220 din 3 octombrie 2006, prin care s-a respins excepția de nelegalitate. S-a reținut că soluția de admitere a excepției de nelegalitate nu s-a bazat pe considerente referitoare la încălcarea cadrului legislativ în vigoare la data adoptării H.G.

nr. 457/2000, ci pe reținerea împrejurării că, urmare a modificărilor legislative, consiliile locale nu mai datorează plata contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului. Prin sentința nr. 275 din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr. 68 din 28 martie 2006 și a înștiințării de plată din 13 ianuarie 2006 privind stabilirea contribuției Municipiului Botoșani pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, începând cu 1 ianuarie 2005 subvențiile pentru susținerea sistemului de protecție a copilului nu mai constituie sursă de finanțare a acestuia.

Instanța a constatat că prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997 au fost abrogate, iar dispozițiile art. 20 din ordonanță prevăd că sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru fiecare copil încredințat sau dat în plasament la asistentul maternal profesionist se suportă din bugetul consiliului județean din a cărui rază teritorială provine copilul. De altfel, a menționat instanța, Guvernul României, M.F.P. și M.A.I. și-au exprimat punctul de vedere că, începând cu anul 2005, consiliile locale nu datorează consiliilor județene plata contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că instanța a reținut în mod eronat că H.G. nr. 457/2000 ar fi abrogată, pe considerentul că temeiul legal al adoptării hotărârii, O.U.G. nr. 192/1999 a fost abrogat, fără a observa că prevederile art. 14 din ordonanță au fost preluate integral de art. 18 din O.U.G. nr. 12/2001. Pârâtul a mai arătat că modificările legislative, O.U.G. nr. 12/2001, Legea nr. 275/2004, Legea nr. 272/2004, au menținut obligația legală a consiliilor locale de a contribui la sistemul județean de protecție a copilului. S-a mai precizat că atât Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât și Legea nr. 326/2003 nu fac vreo distincție în ceea ce privește suportarea cheltuielilor de către consiliile locale atât pentru copiii încredințați sau dați în plasament la asistenții maternali profesioniști, cât și pentru copiii, tinerii și mamele protejate în centre maternale ori de serviciul public specializat.

O altă critică adusă de pârât privește susținerea instanței în sensul că sumele datorate de consiliile locale, drept contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului nu ar fi creanțe fiscale, în care sens s-au invocat dispozițiile H.G. nr. 457/2000 și ale O.U.G. nr. 12/2001. În fine, s-a menționat în motivele de recurs că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiului legal al contribuției, respectiv art. 118 din Legea nr. 272/2004 și art. 17 și 18 din O.U.G. nr. 12/2001, modificată prin Legea nr. 275/2004. Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că printr-un act normativ de rang superior, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului a fost abrogată implicit și H.G. nr. 457/2000. În acest sens, este de menționat că prin art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 272/2004 a fost abrogată expres O.U.G. nr. 26/1997, cu excepția art. 20 privind cuantumul alocației pentru copil, în executarea căreia a fost emisă H.G. nr. 457/2000 pentru aprobarea normelor metodologice de stabilire a contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de protecție a copilului. În consecință, la data emiterii actelor administrative atacate, temeiul legal în baza cărora au fost emise, H.G.

nr. 457/2000, nu mai era în vigoare, decizia de impunere și înștiințarea de plată fiind astfel nelegale și în mod justificat s-a dispus anularea lor. Susținerea pârâtului în sensul că noile prevederi au menținut obligația consiliilor locale de a contribui la sistemul de protecție a copilului nu are suport legal. Astfel potrivit art. 120 din Legea nr. 272/2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, consiliile locale nu mai au această obligație, cheltuielile respective urmând a fi suportate de consiliile județene. Cât privește dispozițiile art. 118 din lege, invocate de pârât, potrivit cărora bugetul local suportă cheltuieli în domeniul protecției copilului, aceste servicii organizate la nivel local se referă doar la prevenirea separării copilului de familia sa, precum și la protecția celui lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților.

Referitor la prevederile Legii nr. 326/2003, este de reținut că art. 4 reglementează doar suportarea de la bugetele consiliilor județene și cele ale consiliilor locale ale municipiului București, nu și ale altor consilii locale, a cheltuielilor privind copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate, mamele protejate în centrele maternale și copii încredințați sau dați în plasament la asistenții maternali profesioniști. În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just inexistența obligației Consiliului Local Botoșani de a contribui pentru susținerea sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, pârâtul neavând temei legal să încaseze sume cu această destinație.

Întrucât prevederile legale menționate conduc la concluzia de mai sus nu prezintă relevanță aprecierea instanței de fond în sensul că sumele în litigiu nu sunt creanțe fiscale astfel încât motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect nu este întemeiat. În consecință, în raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Botoșani împotriva sentinței civile nr. 275 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.