ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 2 mai 2006, Municipiul Botoșani a chemat în judecată Consiliul Județean
Botoșani, solicitând anularea dispoziției nr. 68 din 28 martie 2006 și a
înștiințării de plată din 13 iunie 2006, privind stabilirea contribuției pentru
susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2005.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că natura obligației de plată nu este o creanță bugetară,
cât timp actele normative în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, Legea bugetului
de stat pentru anul 2005, Legea nr. 272/2004, Ordinul A.N.P.C. nr. 95/2005, nu
mai permit încasarea acestor subvenții de către consiliile județene și de
asemenea, a fost schimbat și modul de finanțare a sistemului de protecție a
copilului.
Prin acțiune, reclamanta a
invocat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000 privind modul de
finanțare pentru măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate,
reglementate de O.U.G. nr. 26/1997. Această excepție a fost admisă de Curtea de
Apel Suceava care prin încheierea din 6 septembrie 2006 a constatat nelegale dispozițiile H.G. nr. 457/2000 în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997.
Recursul declarat de
Consiliul Județean Botoșani împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta
Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3220 din 3 octombrie 2006, prin
care s-a respins excepția de nelegalitate. S-a reținut că soluția de admitere a
excepției de nelegalitate nu s-a bazat pe considerente referitoare la
încălcarea cadrului legislativ în vigoare la data adoptării H.G. nr. 457/2000,
ci pe reținerea împrejurării că, urmare a modificărilor legislative, consiliile
locale nu mai datorează plata contribuției pentru susținerea sistemului de
protecție a copilului.
Prin sentința nr. 275 din 11
decembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr. 68
din 28 martie 2006 și a înștiințării de plată din 13 ianuarie 2006 privind
stabilirea contribuției Municipiului Botoșani pentru susținerea sistemului de
protecție a copilului pentru anul 2005.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că, începând cu 1 ianuarie 2005 subvențiile pentru
susținerea sistemului de protecție a copilului nu mai constituie sursă de
finanțare a acestuia.
Instanța a constatat că
prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997 au fost abrogate, iar dispozițiile art.
20 din ordonanță prevăd că sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru
fiecare copil încredințat sau dat în plasament la asistentul maternal profesionist
se suportă din bugetul consiliului județean din a cărui rază teritorială
provine copilul.
De altfel, a menționat
instanța, Guvernul României, M.F.P. și M.A.I. și-au exprimat punctul de vedere
că, începând cu anul 2005, consiliile locale nu datorează consiliilor județene
plata contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, în
condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997.
Împotriva sentinței a
declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Botoșani, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că
instanța a reținut în mod eronat că H.G. nr. 457/2000 ar fi abrogată, pe
considerentul că temeiul legal al adoptării hotărârii, O.U.G. nr. 192/1999 a
fost abrogat, fără a observa că prevederile art. 14 din ordonanță au fost
preluate integral de art. 18 din O.U.G. nr. 12/2001.
Pârâtul a mai arătat că
modificările legislative, O.U.G. nr. 12/2001, Legea nr. 275/2004, Legea nr. 272/2004,
au menținut obligația legală a consiliilor locale de a contribui la sistemul
județean de protecție a copilului.
S-a mai precizat că atât
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât
și Legea nr. 326/2003 nu fac vreo distincție în ceea ce privește suportarea
cheltuielilor de către consiliile locale atât pentru copiii încredințați sau
dați în plasament la asistenții maternali profesioniști, cât și pentru copiii,
tinerii și mamele protejate în centre maternale ori de serviciul public
specializat.
O altă critică adusă de
pârât privește susținerea instanței în sensul că sumele datorate de consiliile
locale, drept contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului
nu ar fi creanțe fiscale, în care sens s-au invocat dispozițiile H.G. nr. 457/2000
și ale O.U.G. nr. 12/2001.
În fine, s-a menționat în
motivele de recurs că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiului legal
al contribuției, respectiv art. 118 din Legea nr. 272/2004 și art. 17 și 18 din
O.U.G. nr. 12/2001, modificată prin Legea nr. 275/2004.
Examinând cauza în raport de
motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca
atare.
Astfel, instanța de fond a
reținut în mod întemeiat că printr-un act normativ de rang superior, Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului a fost abrogată implicit
și H.G. nr. 457/2000. În acest sens, este de menționat că prin art. 142 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 272/2004 a fost abrogată expres O.U.G. nr. 26/1997, cu
excepția art. 20 privind cuantumul alocației pentru copil, în executarea căreia
a fost emisă H.G. nr. 457/2000 pentru aprobarea normelor metodologice de
stabilire a contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de
protecție a copilului.
În consecință, la data
emiterii actelor administrative atacate, temeiul legal în baza cărora au fost
emise, H.G. nr. 457/2000, nu mai era în vigoare, decizia de impunere și
înștiințarea de plată fiind astfel nelegale și în mod justificat s-a dispus
anularea lor.
Susținerea pârâtului în
sensul că noile prevederi au menținut obligația consiliilor locale de a
contribui la sistemul de protecție a copilului nu are suport legal.
Astfel potrivit art. 120 din
Legea nr. 272/2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, consiliile locale nu mai
au această obligație, cheltuielile respective urmând a fi suportate de
consiliile județene.
Cât privește dispozițiile art.
118 din lege, invocate de pârât, potrivit cărora bugetul local suportă
cheltuieli în domeniul protecției copilului, aceste servicii organizate la
nivel local se referă doar la prevenirea separării copilului de familia sa,
precum și la protecția celui lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților.
Referitor la prevederile
Legii nr. 326/2003, este de reținut că art. 4 reglementează doar suportarea de
la bugetele consiliilor județene și cele ale consiliilor locale ale
municipiului București, nu și ale altor consilii locale, a cheltuielilor
privind copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate, mamele
protejate în centrele maternale și copii încredințați sau dați în plasament la
asistenții maternali profesioniști.
În raport de cele expuse mai
sus, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just inexistența
obligației Consiliului Local Botoșani de a contribui pentru susținerea
sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, pârâtul neavând temei
legal să încaseze sume cu această destinație.
Întrucât prevederile legale
menționate conduc la concluzia de mai sus nu prezintă relevanță aprecierea
instanței de fond în sensul că sumele în litigiu nu sunt creanțe fiscale astfel
încât motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect nu este întemeiat.
În consecință, în raport de
cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Botoșani
împotriva sentinței civile nr. 275 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 martie 2007.