ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 2 mai 2006, Municipiul Botoșani a chemat în judecată Consiliul Județean

Botoșani, solicitând anularea dispoziției nr. 68 din 28 martie 2006 și a

înștiințării de plată din 13 iunie 2006, privind stabilirea contribuției pentru

susținerea sistemului de protecție a copilului pentru anul 2005.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că natura obligației de plată nu este o creanță bugetară,

cât timp actele normative în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, Legea bugetului

de stat pentru anul 2005, Legea nr. 272/2004, Ordinul A.N.P.C. nr. 95/2005, nu

mai permit încasarea acestor subvenții de către consiliile județene și de

asemenea, a fost schimbat și modul de finanțare a sistemului de protecție a

copilului.

Prin acțiune, reclamanta a

invocat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 457/2000 privind modul de

finanțare pentru măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate,

reglementate de O.U.G. nr. 26/1997. Această excepție a fost admisă de Curtea de

Apel Suceava care prin încheierea din 6 septembrie 2006 a constatat nelegale dispozițiile H.G. nr. 457/2000 în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997.

Recursul declarat de

Consiliul Județean Botoșani împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3220 din 3 octombrie 2006, prin

care s-a respins excepția de nelegalitate. S-a reținut că soluția de admitere a

excepției de nelegalitate nu s-a bazat pe considerente referitoare la

încălcarea cadrului legislativ în vigoare la data adoptării H.G. nr. 457/2000,

ci pe reținerea împrejurării că, urmare a modificărilor legislative, consiliile

locale nu mai datorează plata contribuției pentru susținerea sistemului de

protecție a copilului.

Prin sentința nr. 275 din 11

decembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr. 68

din 28 martie 2006 și a înștiințării de plată din 13 ianuarie 2006 privind

stabilirea contribuției Municipiului Botoșani pentru susținerea sistemului de

protecție a copilului pentru anul 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, începând cu 1 ianuarie 2005 subvențiile pentru

susținerea sistemului de protecție a copilului nu mai constituie sursă de

finanțare a acestuia.

Instanța a constatat că

prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997 au fost abrogate, iar dispozițiile art.

20 din ordonanță prevăd că sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru

fiecare copil încredințat sau dat în plasament la asistentul maternal profesionist

se suportă din bugetul consiliului județean din a cărui rază teritorială

provine copilul.

De altfel, a menționat

instanța, Guvernul României, M.F.P. și M.A.I. și-au exprimat punctul de vedere

că, începând cu anul 2005, consiliile locale nu datorează consiliilor județene

plata contribuției pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, în

condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 26/1997.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Botoșani, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că

instanța a reținut în mod eronat că H.G. nr. 457/2000 ar fi abrogată, pe

considerentul că temeiul legal al adoptării hotărârii, O.U.G. nr. 192/1999 a

fost abrogat, fără a observa că prevederile art. 14 din ordonanță au fost

preluate integral de art. 18 din O.U.G. nr. 12/2001.

Pârâtul a mai arătat că

modificările legislative, O.U.G. nr. 12/2001, Legea nr. 275/2004, Legea nr. 272/2004,

au menținut obligația legală a consiliilor locale de a contribui la sistemul

județean de protecție a copilului.

S-a mai precizat că atât

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cât

și Legea nr. 326/2003 nu fac vreo distincție în ceea ce privește suportarea

cheltuielilor de către consiliile locale atât pentru copiii încredințați sau

dați în plasament la asistenții maternali profesioniști, cât și pentru copiii,

tinerii și mamele protejate în centre maternale ori de serviciul public

specializat.

O altă critică adusă de

pârât privește susținerea instanței în sensul că sumele datorate de consiliile

locale, drept contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului

nu ar fi creanțe fiscale, în care sens s-au invocat dispozițiile H.G. nr. 457/2000

și ale O.U.G. nr. 12/2001.

În fine, s-a menționat în

motivele de recurs că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiului legal

al contribuției, respectiv art. 118 din Legea nr. 272/2004 și art. 17 și 18 din

O.U.G. nr. 12/2001, modificată prin Legea nr. 275/2004.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod întemeiat că printr-un act normativ de rang superior, Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului a fost abrogată implicit

și H.G. nr. 457/2000. În acest sens, este de menționat că prin art. 142 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 272/2004 a fost abrogată expres O.U.G. nr. 26/1997, cu

excepția art. 20 privind cuantumul alocației pentru copil, în executarea căreia

a fost emisă H.G. nr. 457/2000 pentru aprobarea normelor metodologice de

stabilire a contribuțiilor comunităților locale la finanțarea activității de

protecție a copilului.

În consecință, la data

emiterii actelor administrative atacate, temeiul legal în baza cărora au fost

emise, H.G. nr. 457/2000, nu mai era în vigoare, decizia de impunere și

înștiințarea de plată fiind astfel nelegale și în mod justificat s-a dispus

anularea lor.

Susținerea pârâtului în

sensul că noile prevederi au menținut obligația consiliilor locale de a

contribui la sistemul de protecție a copilului nu are suport legal.

Astfel potrivit art. 120 din

Legea nr. 272/2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, consiliile locale nu mai

au această obligație, cheltuielile respective urmând a fi suportate de

consiliile județene.

Cât privește dispozițiile art.

118 din lege, invocate de pârât, potrivit cărora bugetul local suportă

cheltuieli în domeniul protecției copilului, aceste servicii organizate la

nivel local se referă doar la prevenirea separării copilului de familia sa,

precum și la protecția celui lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea

părinților.

Referitor la prevederile

Legii nr. 326/2003, este de reținut că art. 4 reglementează doar suportarea de

la bugetele consiliilor județene și cele ale consiliilor locale ale

municipiului București, nu și ale altor consilii locale, a cheltuielilor

privind copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate, mamele

protejate în centrele maternale și copii încredințați sau dați în plasament la

asistenții maternali profesioniști.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod just inexistența

obligației Consiliului Local Botoșani de a contribui pentru susținerea

sistemului de protecție a copilului aflat în dificultate, pârâtul neavând temei

legal să încaseze sume cu această destinație.

Întrucât prevederile legale

menționate conduc la concluzia de mai sus nu prezintă relevanță aprecierea

instanței de fond în sensul că sumele în litigiu nu sunt creanțe fiscale astfel

încât motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect nu este întemeiat.

În consecință, în raport de

cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Județean Botoșani

împotriva sentinței civile nr. 275 din 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.