ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta

B.N.R., sucursala Bihor, în calitate de reprezentantă a B.N.R., a chemat în

judecată pe pârâții M.C.T.I., CN P.R. SA și SN R. SA, D.T.B. solicitând

anularea în tot a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor emis de M.C.T.I. la 29 septembrie 2003, privind imobilul situat în localitatea

Tinca, proprietatea B.N.R., conform înscrierii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că imobilul constând în curte și casă situat în localitatea

Tinca, este proprietatea sa, iar în anul 1982, asupra imobilului, în suprafață

de 518 mp s-a intabulat un drept de administrare operativă în favoarea

Direcției Regionale P.T.T.R. Crișana, devenită ulterior SN R. SA.

A mai susținut că, în mod

nelegal, M.C. a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, întrucât dispozițiile Legii nr. 15/1990 nu sunt aplicabile în

speță, deoarece Direcția Regională P.T.T.R. Crișana, devenită ulterior SN R. SA,

avea un drept de administrare operativă dobândit în baza unei decizii emise de

Consiliul Popular al Regiunii Crișana, iar H.G. nr. 834/1991 se referă la

situația terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital

de stat ori, în cauză, este vorba și despre o construcție.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta SN R. SA – S.U.R.T., succesoarea în drepturi și obligații a D.T.B.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei direcții și excepția

lipsei de interes a SN R. SA – Sucursala U.R.T., motivat de faptul că prin

separarea patrimoniilor celor două unități, respectiv CN P.R. SA și SN R. SA, imobilul

situat în comuna Tinca, reprezentând Oficiu poștal și teren aferent în

suprafață totală de 137 mp, a trecut în patrimoniul CN P.R., iar imobilul

situat în comuna Tinca, jud. Bihor înscris în C.F. în suprafață de 381 m.p. a trecut în proprietatea SN R. SA.

Prin sentința nr. 7/ CA din

12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SN R. SA – U.R.T. și a respins acțiunea formulată de reclamanta B.N.R.

– Sucursala Județeană Bihor, împotriva pârâtei SN R. SA - Sucursala Regională

Timiș, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

A respins ca neîntemeiată

acțiunea formulată de B.N.R. – Sucursala Județeană Bihor, împotriva pârâților M.C.T.I.

și CN. P.R. SA, reprezentantă de D.R.P.C.

Pentru a pronunța această

soluție, Instanța de Fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive a D.T.B., că aceasta a rămas fără obiect întrucât, ca urmare

a radierii Direcției din Registrul Comerțului, aceasta nu mai există și deci nu

mai este pârâtă în cauză, pârâtă fiind U.R.T., care a fost citată în calitate

de succesoare în drepturi și obligații a D.T.B.

Referitor la excepția lipsei

de interes a SN R. SA - Sucursala U.R.T., Instanța de Fond a constatat că,

întrucât justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului și vizează în

principal, promovarea acțiunii, iar interesul trebuie să fie justificat

ulterior și de către pârât, dar în legătură cu actele procedurale îndeplinite

de acesta și având în vedere și motivarea pârâtei SN R. SA în susținerea

acestei excepții, aceasta a urmărit să invoce, de fapt excepția lipsei calității

sale procesuale pasive. În legătură cu lipsa calității procesuale pasive a

acestei instituții, prima Instanță a apreciat că aceasta este întemeiată,

întrucât prin separarea patrimoniilor celor două unități, conform Protocolului

de separare din 30 iunie 1991 și a anexei 1 (Dosar nr. 3263/2005), imobilul

situat în comuna Tinca, jud. Bihor, înscris în C.F. a fost preluat de D.P.B.,

iar imobilul situat în comuna Tinca, jud. Bihor înscris în C.F., care nu face

obiectul prezentei cauze, a fost preluat de către D.T.B.

Pe fondul cauzei, Instanța a

reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor, emis de pârâtul M.C.T.I. la data de 29 septembrie 2003, s-a

atestat dreptul de proprietate al pârâtei CN P.R. SA pentru terenul în

suprafață de 137 m.p. identificat în anexa nr. 2 și planurile topografice, ce

reprezintă imobilul înscris în C.F., rezultat în urma dezmembrării, conform

schiței de dezmembrare de la dosar și a colii de C.F. (din Dosarul nr. 263/2005).

A mai reținut Instanța de Fond

că deși B.R.P.R., apare, din anul 1951, intabulată cu titlu de proprietate

asupra imobilului de sub A 1, conform înscrierii de la B 2 și urma dezmembrării acestui topo, asupra imobilului de sub A 2, conform înscrierii de la B 5, această bancă, proprietate de stat nu putea avea un drept de proprietate distinct de cel

al statului. A concluzionat Instanța că Banca avea de fapt un drept de folosință

asupra imobilului, astfel cum rezultă și din Decizia nr. 1924/1951, iar dreptul

de proprietate asupra imobilului aparținea statului.

În final, a constatat Instanța

de Fond că prin Decizia nr. 1928 din 4 noiembrie 1967, emisă de C.P.R.C. (Dosar

nr. 2777/2006) s-a transmis dreptul de administrare operativă a Comitetului

executiv al S.P. al comunei Tinca, privind imobilul înscris în C.F., în

suprafață de 518 mp, în favoarea Direcției Regionale P.T.T.R. Crișana pentru

sediul Oficiului P.T.T.R. Tinca, drept de administrare înscris în C.F. (Dosar nr.

3263/2005) și care este antecesoarea societății pârâte, iar după desființarea

P.T.T.R. imobilul a ajuns în administrarea R.A.P.R., și ulterior, în temeiul

dispozițiilor art. 3 alin. (4) H.G. nr. 371/1998 a trecut în proprietatea CN P.R.

SA, pârâtă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta B.N.R. – Sucursala Bihor, care a invocat prevederile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență,

că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate fiind lovit de nulitate, incluzând o

suprafață de teren și o construcție aflată în proprietatea B.N.R. așa cum apare

înscris în C.F. poziția B 2.

Intimatul M.C.T.I. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând,

în esență, că hotărârea Instanței de Fond este netemeinică și nelegală.

Recursul este neîntemeiat.

Într-adevăr, în C.F., casă

și curte intravilan, la poziția B 2 apare înregistrat, din 3 decembrie 1951,

dreptul de proprietate în favoarea B.R.P.R., dar Instanța de Fond a reținut în

mod judicios că, la momentul istoric respectiv, potrivit Constituției,

proprietatea aparținea Statului român, instituțiile acestuia având un drept de

folosință sau de administrare asupra mijloacelor materiale cu care erau dotate

în vederea realizării scopului pentru care fuseseră înființate.

Că este așa rezultă din

copia Deciziei nr. 1924/1951 a vicepreședintelui Consiliului de Miniștri prin

care terenul respectiv a fost trecut din folosința M.F. în folosința B.P.R.

Mai mult, prin Decizia nr. 1298

din 4 noiembrie 1967 a Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii

Crișana, imobilul respectiv, proprietate de stat, a fost transmis în

administrarea operativă a Direcției Regionale P.T.T.R. Crișana, pentru sediul

Oficiului P.T.T.R. Tinca (din Dosarul nr. 2777/2006), antecesoarea companiei

naționale pârâte, beneficiara certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis la data de 29 septembrie 2003 de M.C.T.I.

Astfel fiind, rezultă că

soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, actul administrativ atacat fiind

legal și urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.N.R. – Sucursala Bihor, împotriva sentinței nr. 7/ CA din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2007.