ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2232/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.N.R., sucursala Bihor, în calitate de reprezentantă a B.N.R., a chemat în judecată pe pârâții M.C.T.I., CN P.R. SA și SN R. SA, D.T.B. solicitând anularea în tot a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de M.C.T.I. la 29 septembrie 2003, privind imobilul situat în localitatea Tinca, proprietatea B.N.R., conform înscrierii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul constând în curte și casă situat în localitatea Tinca, este proprietatea sa, iar în anul 1982, asupra imobilului, în suprafață de 518 mp s-a intabulat un drept de administrare operativă în favoarea Direcției Regionale P.T.T.R.

Crișana, devenită ulterior SN R. SA. A mai susținut că, în mod nelegal, M.C. a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, întrucât dispozițiile Legii nr. 15/1990 nu sunt aplicabile în speță, deoarece Direcția Regională P.T.T.R. Crișana, devenită ulterior SN R. SA, avea un drept de administrare operativă dobândit în baza unei decizii emise de Consiliul Popular al Regiunii Crișana, iar H.G. nr. 834/1991 se referă la situația terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat ori, în cauză, este vorba și despre o construcție. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SN R. SA – S.U.R.T., succesoarea în drepturi și obligații a D.T.B.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei direcții și excepția lipsei de interes a SN R. SA – Sucursala U.R.T., motivat de faptul că prin separarea patrimoniilor celor două unități, respectiv CN P.R. SA și SN R. SA, imobilul situat în comuna Tinca, reprezentând Oficiu poștal și teren aferent în suprafață totală de 137 mp, a trecut în patrimoniul CN P.R., iar imobilul situat în comuna Tinca, jud. Bihor înscris în C.F. în suprafață de 381 m.p. a trecut în proprietatea SN R. SA. Prin sentința nr. 7/ CA din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SN R. SA – U.R.T.

și a respins acțiunea formulată de reclamanta B.N.R. – Sucursala Județeană Bihor, împotriva pârâtei SN R. SA - Sucursala Regională Timiș, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de B.N.R. – Sucursala Județeană Bihor, împotriva pârâților M.C.T.I. și CN. P.R. SA, reprezentantă de D.R.P.C. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a D.T.B., că aceasta a rămas fără obiect întrucât, ca urmare a radierii Direcției din Registrul Comerțului, aceasta nu mai există și deci nu mai este pârâtă în cauză, pârâtă fiind U.R.T., care a fost citată în calitate de succesoare în drepturi și obligații a D.T.B.

Referitor la excepția lipsei de interes a SN R. SA - Sucursala U.R.T., Instanța de Fond a constatat că, întrucât justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului și vizează în principal, promovarea acțiunii, iar interesul trebuie să fie justificat ulterior și de către pârât, dar în legătură cu actele procedurale îndeplinite de acesta și având în vedere și motivarea pârâtei SN R. SA în susținerea acestei excepții, aceasta a urmărit să invoce, de fapt excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În legătură cu lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, prima Instanță a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât prin separarea patrimoniilor celor două unități, conform Protocolului de separare din 30 iunie 1991 și a anexei 1 (Dosar nr. 3263/2005), imobilul situat în comuna Tinca, jud. Bihor, înscris în C.F.

a fost preluat de D.P.B., iar imobilul situat în comuna Tinca, jud. Bihor înscris în C.F., care nu face obiectul prezentei cauze, a fost preluat de către D.T.B. Pe fondul cauzei, Instanța a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de pârâtul M.C.T.I. la data de 29 septembrie 2003, s-a atestat dreptul de proprietate al pârâtei CN P.R. SA pentru terenul în suprafață de 137 m.p. identificat în anexa nr. 2 și planurile topografice, ce reprezintă imobilul înscris în C.F., rezultat în urma dezmembrării, conform schiței de dezmembrare de la dosar și a colii de C.F. (din Dosarul nr. 263/2005).

A mai reținut Instanța de Fond că deși B.R.P.R., apare, din anul 1951, intabulată cu titlu de proprietate asupra imobilului de sub A 1, conform înscrierii de la B 2 și urma dezmembrării acestui topo, asupra imobilului de sub A 2, conform înscrierii de la B 5, această bancă, proprietate de stat nu putea avea un drept de proprietate distinct de cel al statului. A concluzionat Instanța că Banca avea de fapt un drept de folosință asupra imobilului, astfel cum rezultă și din Decizia nr. 1924/1951, iar dreptul de proprietate asupra imobilului aparținea statului. În final, a constatat Instanța de Fond că prin Decizia nr. 1928 din 4 noiembrie 1967, emisă de C.P.R.C. (Dosar nr. 2777/2006) s-a transmis dreptul de administrare operativă a Comitetului executiv al S.P.

al comunei Tinca, privind imobilul înscris în C.F., în suprafață de 518 mp, în favoarea Direcției Regionale P.T.T.R. Crișana pentru sediul Oficiului P.T.T.R. Tinca, drept de administrare înscris în C.F. (Dosar nr. 3263/2005) și care este antecesoarea societății pârâte, iar după desființarea P.T.T.R. imobilul a ajuns în administrarea R.A.P.R., și ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (4) H.G. nr. 371/1998 a trecut în proprietatea CN P.R. SA, pârâtă în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.N.R. – Sucursala Bihor, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că hotărârea Instanței de Fond este nelegală și netemeinică, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind lovit de nulitate, incluzând o suprafață de teren și o construcție aflată în proprietatea B.N.R.

așa cum apare înscris în C.F. poziția B 2. Intimatul M.C.T.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că hotărârea Instanței de Fond este netemeinică și nelegală. Recursul este neîntemeiat. Într-adevăr, în C.F., casă și curte intravilan, la poziția B 2 apare înregistrat, din 3 decembrie 1951, dreptul de proprietate în favoarea B.R.P.R., dar Instanța de Fond a reținut în mod judicios că, la momentul istoric respectiv, potrivit Constituției, proprietatea aparținea Statului român, instituțiile acestuia având un drept de folosință sau de administrare asupra mijloacelor materiale cu care erau dotate în vederea realizării scopului pentru care fuseseră înființate.

Că este așa rezultă din copia Deciziei nr. 1924/1951 a vicepreședintelui Consiliului de Miniștri prin care terenul respectiv a fost trecut din folosința M.F. în folosința B.P.R. Mai mult, prin Decizia nr. 1298 din 4 noiembrie 1967 a Comitetului executiv al Sfatului popular al regiunii Crișana, imobilul respectiv, proprietate de stat, a fost transmis în administrarea operativă a Direcției Regionale P.T.T.R. Crișana, pentru sediul Oficiului P.T.T.R. Tinca (din Dosarul nr. 2777/2006), antecesoarea companiei naționale pârâte, beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 29 septembrie 2003 de M.C.T.I. Astfel fiind, rezultă că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, actul administrativ atacat fiind legal și urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N.R. – Sucursala Bihor, împotriva sentinței nr. 7/ CA din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.