ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5733/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 septembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 6442/2003, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu

soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria M 13, nr. 0521, excepție invocată de

apelanții F.J. și F.O., în contradictoriu cu intimații SC S. SA, C.A. și C.D.T.

Excepția de nelegalitate privește

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 13, nr. 0521 din 13

mai 2004, emis de Ministerul Sănătății, prin care se atestă dreptul de

proprietate al SC S. SA - Farmacia nr. 41, pentru o suprafață de 288 mp,

identificată în Anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în Anexele nr. 4

și nr. 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor.

Excepția de nelegalitate s-a motivat

prin faptul că dreptul de proprietate al SC S. SA a fost stabilit prin sentința

civilă nr. 210/1998, a Judecătoriei Oradea, iar un minister nu mai putea da o

nouă hotărâre în cauză, pentru care actul administrativ este nul.

SC S. SA a depus întâmpinare,

invocând lipsa calității procesuale active a reclamanților, aceștia fiind terți

față de actul atacat, iar un terț nu poate să atace în nume propriu decât

actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor, precum și

lipsa de interes a reclamanților, întrucât în cazul anulării acestui

certificat, SC S. SA ar rămâne în continuare proprietarul terenului în

suprafață de 292 mp.

În cauză a fost citat și Ministerul

Sănătății, organul emitent al actului a cărei ilegalitate s-a invocat.

Prin sentința nr. 265/CA/2005 - P.I.

din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins excepția de nelegalitate a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate seria M 13 nr. 0521, emis de Ministerul

Sănătății.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că SC S. SA a fost supusă reorganizării, potrivit

reglementării din Legea nr. 15/1990, devenind proprietatea construcției ce o

deținea, pentru care s-a făcut intabulare la C.F., iar pentru terenul aferent

care, în condițiile aceleiași legi, devenea proprietară, nu s-a putut face

intabularea decât după întocmirea documentației necesare și eliberarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Delimitarea terenului aferent

construcției s-a făcut prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate

a cărei ilegalitate se invocă de către ministerul de resort, în baza H.G. nr.

834/1991, astfel că ministerul nu a emis o nouă hotărâre, ulterioară sentinței

civile nr. 210/1998, a Judecătoriei Oradea, ci a delimitat doar suprafața

proprietății, în baza competenței prevăzute de hotărârea de guvern.

Prin eliberarea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate se face dovada certă că din 1990, SC S. SA

a dobândit dreptul de proprietate pe o suprafață de 288 mp, teren aferent

construcțiilor, prin Legea nr. 15/1990, dreptul de folosință și de administrare

directă a unităților socialiste fiind transformat în drept de proprietate.

Excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamantului și lipsa de interes a acestuia, nu au fost

analizate de instanță, analiza acestora revenind instanței care a înaintat,

spre soluționare, excepția de nelegalitate, pentru că sesizarea curții de apel

a fost făcută de instanță, și nu de către apelanți.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, F.J. și F.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând, în esență, că în condițiile în care o hotărâre judecătorească a

stabilit dreptul de proprietate a SC S. SA, existând autoritate de lucru

judecat, această unitate nu mai putea cere și obține un certificat de atestare

a dreptului de proprietate, instanța de fond interpretând și aplicând greșit

legea.

Mai mult decât atât, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate a fost eliberat la circa 6 ani după ce

imobilul fusese vândut, SC S. SA considerând, astfel, că a redevenit proprietar

de plin drept al terenului.

SC S. SA a formulat întâmpinare la

motivele de recurs formulate, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și

menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile,

Curtea îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința civilă nr. 210/1998, a

Judecătoriei Oradea, județul Bihor, s-a constatat că reclamantei SC S. SA

Sânmartin i-a fost atribuit în administrare operativă, imobilul situat în

Oradea, în natură, compus din casă și 292 mp teren, hotărârea ținând loc de

titlu de proprietate și dispunându-se înscrierea dreptului în C.F.

Instanța a constatat, de fapt,

existența unui drept dobândit de SC S. SA, în virtutea prevederilor Legii nr.

15/1990, conform cărora bunurile din patrimoniul societății sunt proprietatea

acesteia.

Așa cum corect reține și instanța de

fond, certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de

288 mp pentru SC S. SA Sânmartin, a fost emis de Ministerul Sănătății în urma

delimitării suprafeței de teren în baza competenței expres prevăzute de H.G.

nr. 834/1991, dispunându-se și intabularea în C.F.

Prin acest certificat de atestare a

dreptului de proprietate nu se dobândește un nou drept de proprietate, ci se

constată doar că societatea a devenit proprietar în baza Legii nr. 15/1990, pe

un teren pe care l-a avut în administrare.

Nu se poate susține, astfel, că

Ministerul Sănătății a dat o nouă hotărâre, ulterioară sentinței pronunțată de

Judecătoria Oradea.

Celelalte aspecte privind vânzarea

succesivă a imobilului, urmează a fi analizate în cadrul acțiunii civile

privind valorificarea drepturilor rezultate din contract, ele nefiind legate de

nelegalitatea certificatului de atestare.

Așa fiind, instanța de control

judiciar constată că nu există motive de casare sau modificare a sentinței

instanței de fond, sentință legală și temeinică și drept urmare, în baza art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.J.

și F.O. împotriva sentinței civile nr. 265/CA/2005 - P.I. din 24 octombrie

2005, a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.