ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 542 din 21 octombrie 2002, a admis

acțiunea reclamanților M.I.C.A. și M.E., în contradictoriu cu S.N.T.R.,

Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Administrația Patrimoniului

Imobiliar din Codul Consiliului Local Oradea și, pe cale de consecință:

A anulat în parte certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0045 din 17

septembrie 1998, cu privire la suprafața de 1001 mp înscrise în C.F. nr. 3768

Oradea, nr. top 875 și 876 în natură terenul aferent construcțiilor situat în

Oradea.

Totodată, a respins acțiunea formulată de

reclamanți împotriva pârâtei D.T. Bihor.

S-a reținut că, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate aferent construcțiilor, a fost emis ilegal de către

Ministerul Comunicațiilor, întrucât dreptul de proprietate al statului era

neclarificat și a făcut obiectul unui litigiu.

În același timp, s-a reținut că, potrivit

C.F.3768 Oradea, nr. top 875 și 876 suprafața totală de 281 stj.(echivalent cu

1001 mp) a fost intabulată în foaia de avere la poziția 18, 19 în favoarea

antecesorilor reclamanților, poziție radiată în 1958 prin înscrierea dreptului

de proprietate al statului în baza Decretului nr. 92/1950 la poziția 20.

Dar, prin sentința civilă nr. 7808/1997 rămasă

definitivă și irevocabilă, Judecătoria Oradea a admis acțiunea reclamanților și

a radiat dreptul de proprietate a statului, astfel că acest teren este

proprietatea reclamanților, cu privire la care s-a emis ilegal certificatul de

atestare în favoarea S.N.T.R. S.A.

În ce privește excepția tardivității acțiunii,

invocată de pârâți, prima instanță a reținut că, actul administrativ atacat nu

a fost comunicat reclamanților, astfel că aceștia au formulat în termen

acțiunea; că, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, nu are

efecte asupra termenului prevăzut de Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței au declarat recurs

Municipiul Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar, Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și S.N.T.R. S.A. București,

susținând, în esență, că acțiunea reclamanților, formulată la 11 ianuarie 2002,

este tardivă în raport cu data de 16 februarie 1999, când a fost înscris în

cartea funciară titlu de proprietate emis în favoarea S.N.T. R. S.A.

Recursurile sunt fondate.

Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990,

în toate cazurile, introducerea cererii la instanță nu se va putea face mai

târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se

cere.

În cauză, actul administrativ atacat este

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M.12 nr. 0045 din 17 septembrie 1998 emis de Ministerul Comunicațiilor; acest

certificat a fost comunicat, în mod corect, numai cu subiecții raportului

juridic de drept administrativ nominalizați prin atestarea dreptului de

proprietate asupra suprafeței de 1001 mp teren.

În ce privesc terții, persoane fizice, actul

administrativ, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu

a fost comunicat, întrucât nu există nici o prevedere legală în acest sens.

În condițiile date, pentru terți, termenul

pentru a ataca certificatul de atestare a dreptului de proprietate a început să

curgă de la data la care acesta a devenit opozabil erga omnes.

Or, pentru terți, respectiv reclamanți,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil la data

de 16 februarie 1999, când titlu de proprietate a fost înscris în cartea

funciară nr. 3768 Oradea, potrivit încheierii nr. 3013/1999.

Însă, în raport de data de 16 februarie 1999,

când se prezumă că reclamanții au luat cunoștință de intabularea titlului de

proprietate, acțiunea formulată în instanță la 11 ianuarie 2002 este tardivă,

fiind depășit termenul prevăzut de art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990,

termen de decădere.

În consecință, soluția adoptată de prima

instanță este nelegală și netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să fie

admise, casată sentința și pe fond respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Municipiul Oradea, Administrația Patrimoniului Imobiliar, de Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și de S.N.T.R. S.A. București

împotriva sentinței nr. 542/CA/2002 –P din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel

Oradea.

Casează sentința atacată și pe fond, respinge

acțiunea ca tardiv formulată.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2

octombrie 2003.