ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7422/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la 9 august 2002 și ulterior precizată reclamantele O.E., Ș.T. și Ș.P. au solicitat în contradictoriu cu A.P.I. Oradea, RA A. Oradea, S.C.C.T.I. Bihor SA, F.S., F.L.E. și H.G.M., ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare 1867/1997, 1327/1996 și 627/1996 și să dispună radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în temeiul acestor contracte.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, deoarece antecesorii acestora nu făceau parte din categoriile socio-profesionale cărora le erau incidente dispozițiunile Decretul nr. 92/1950, astfel încât vânzarea imobilului către chiriași, în temeiul Legii 112/1995 nu putea opera și aceasta cu atât mai mult cu cât atât societățile pârâte cât și chiriașii cumpărători au fost notificați cu privire la acțiunea în restituirea imobilului. Prin sentința civilă 3094 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, în favoarea căreia tribunalul, prin sentința 670/C/2002 și-a declinat competența, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.P.I.

Oradea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de RA A. Oradea și pe fond s-a admis în parte acțiunea reclamantelor, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare–cumpărare1867 din 15 august1997, nr. 1327 din 27noiembrie 1996 și nr. 627 din 25 septembrie 1996. Prin aceeași sentință instanța a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Oradea sub B 20,22, în C.F. individuală Oradea sub B 1-2, în C.F. individuală Oradea sub B1 și în C.F. individuală Oradea sub B1. S-a reținut ca imobilul proprietatea antecesorilor reclamantelor, a trecut fără titlu în proprietatea statului, prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 și că pârâții cumpărători, au fost de rea credință, deoarece la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cunoșteau faptul că statul deține imobilul fără titlu iar reclamantele solicitaseră restituirea acestuia în natură.

Prin decizia nr. 60/A/2003, Curtea de Apel Oradea și-a declinat competența de soluționare a apelurilor formulate de reclamantele O.E., Ș.T., Ș.P. precum și pârâții F.S., F.L.E., P.M., H.G.M. și A.P.I. Oradea precum și a aderării la apel formulată de S.C.C.T.I. Bihor Oradea împotriva sentinței civile 3594 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, în favoarea tribunalului Bihor. La pronunțarea acestei decizii, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere dispozițiunile art. II alin. (3) din O.U.G. 58/2003 incidente în cauză, care fac trimitere la căile de atac și termenele prevăzute de legea existentă la data pronunțării hotărârii. S-a concluzionat că în raport de data pronunțării sentinței apelate, 2 iunie 2003, care este anterioară intrării în vigoare a O.U.G.

58/2003, competența de soluționare a apelului revine tribunalului Bihor. La data de 3 decembrie 2003 au declarat recurs împotriva deciziei 60/A/2003 a Curții de Apel Oradea reclamantele O.E., Ș.T. și Ș.P., arătând în esență că dispozițiunile O.U.G. nr. 58/2003 nu au fost aplicate corespunzător, deoarece art. II pct. 3 din ordonanță se referă restrictiv la căile de atac și termenele în care aceste căi de atac pot fi formulate. Cauza dedusă judecății nu intra sub incidența art. II pct. 3 din O.U.G. 58/2003, deoarece textul nu vizează competența materială a instanței de control judiciar, astfel că, soluționarea apelului revenea curții de apel, instanța competentă material potrivit art. 3 alin. (2) C. proc.

civ., modificat prin O.U.G. 58/2003. Recursul este nefondat. Într-adevăr, așa cum arătau recurentele, art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 a avut o aplicare limitată la căile de atac și termenele în care acestea pot fi formulate, existente și raportat la data pronunțării hotărârii atacate, nu și la competența materială a instanței ce soluționează calea de atac. Potrivit normelor tranzitorii de la alin. (2) al art. II din O.U.G. 58/2003, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor „legal investite” vor continua să fie judecate de acele instanțe. În speță, sentința 3594 a judecătoriei Oradea fiind pronunțată la 2 iunie 2003, deci anterior intrării în vigoare a O.U.G.

58/2003 era apelabilă, potrivit art. 282 C. proc. civ. și art. 2 pct. 2 C. proc. civ., la tribunal astfel că, în mod corect Curtea de Apel Oradea, instanța nelegal investită prin decizia nr. 60/A/2003 și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea tribunalului. De altfel și potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, tribunalul are competența generală în soluționarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorii. Așadar, soluția pronunțată prin decizia nr. 60 A/2003 a Curții de Apel Oradea fiind legală, se impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții O.E., Ș.T., Ș.P. împotriva deciziei nr. 60 A din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.