ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 06 martie 2007, reclamantul F.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Oradea și Cooperativa M.I. Oradea, să se constate nulitatea absolută a naționalizării imobilelor situate în Oradea, și să se dispună restituirea în natura a acestora. În subsidiar a solicitat să se constate refuzul pârâților de a emite dispoziția prevăzută de Legea nr. 10/2001 și se să dispună emiterea acestei dispoziții. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin notificarea din 14 august 2001, adresată Primăriei Municipiului Oradea, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor menționate.

Notificarea a fost transmisă Cooperativei M.I. Oradea, în calitate de unitate deținătoare. S-a mai arătat că imobilele în litigiu au aparținut părinților reclamantului și erau exceptate de la naționalizare conform prevederilor Decretului nr. 92/1950. Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Oradea a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Pârâta Cooperativa M.I. Oradea a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a notificării, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 88/C din 13 martie 2008, Tribunalul Bihor a admis excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și neîndeplinirea procedurii notificării pentru imobilul din Oradea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Oradea și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Prima instanță a reținut că imobilul, înscris în CF nr. XX Oradea, a constituit proprietatea numitului F.N. Prin sentința civilă nr. 2530/1962 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Oradea, imobilul a fost declarat ca fiind bun fără stăpân și s-a dispus, în baza Decretului nr. 111/1951, trecerea acestuia în proprietatea statului. S-a mai reținut că imobilul, înscris în CF nr. YY Oradea, a constituit proprietatea numiților F.N. și a soției acestuia, născută F.A. În baza Decretului nr. 92/1950, Statul Român a preluat imobilul cu titlu de naționalizare. Prin hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.R. nr. 1047/1969 i s-a transmis pârâtei Cooperativa M.I. Oradea, în folosință gratuită, terenul și în proprietate clădirile situate pe aceste parcele, cu plată, în baza unei evaluări, iar prin dispozițiile de plată pârâta a achitat contravaloarea acestor clădiri, precum și taxele de intabulare.

Clădirile cumpărate au fost demolate în baza autorizației, autorizație care viza și clădirile situate pe parcelele, iar după demolare s-a obținut autorizația pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producție. Prin notificare, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau în echivalent bănesc a imobilului înscris în CF nr. XX Oradea, ce a constituit proprietatea antecesorilor săi, însă nu a dovedit calitatea sa de moștenitor al defunctului F.N., proprietarul tabular al imobilelor, nefiind persoana îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Instanța a mai constatat că reclamantul a formulat notificare numai pentru imobilul înscris în CF nr. XX Oradea, nu și pentru imobilul înscris în CF nr. YY Oradea.

Prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor. Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond este rezultatul unei rezolvări greșite date celor două excepții invocate de pârâtă, fiind eronat admisă excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii notificării cu privire la imobilul Oradea.

Astfel, prin completarea notificării inițiale reclamantul a solicitat inclusiv imobilul, iar în ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, prin sentința civilă nr. 5793/2009 a Judecătoriei Oradea s-a stabilit că, din eroare, în actul de naștere al reclamantului, înregistrat în Registrul de stare civilă al Primăriei Oradea din 05 aprilie 1948, a fost trecut M. în loc de N., sens în care s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în registrul de stare civilă. De altfel, chiar și în absența hotărârii judecătorești menționate, calitatea reclamantului de persoană îndreptățită rezultă din actele de stare civilă. Decizia nr. 22/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Oradea a rămas irevocabilă prin nerecurare.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 338/C din 25 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată. Preluând argumentele deciziei instanței de apel, Tribunalul, ca instanță de rejudecare, a reținut în considerentele sentinței că reclamantul face dovada calității de persoană îndreptățită la restituire. Tribunalul a apreciat că singura problema care se pune în speță este faptul că clădirile expropriate au fost demolate, respectându-se toate prevederile legale aplicabile la acea dată, iar după demolare s-a obținut autorizația pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producție, ceea ce s-a și realizat. Astfel, deși reclamantul îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a clădirilor demolate este imposibilă, singura modalitate de reconstituire a dreptului său fiind restituirea în echivalent valoric.

Deși s-a pus în discuție părților acest aspect, reclamantul a insistat pentru restituirea în natură, motiv pentru care instanța a apreciat acțiunea ca nefondată și a respins-o ca atare. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței, cu consecința admiterii capătului subsidiar al cererii, prin care a solicitat obligarea intimatei să emită dispoziția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Prin întâmpinare, intimatul Primarul Municipiului Oradea a invocat lipsa calității procesuale pasive, față de prevederile art. 21, art. 22 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, din evidențele Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului Oradea rezultând că în imobilul din litigiu funcționează Cooperativa M.I.

Prin decizia civilă nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a respins, ca nefondată, excepția invocată de intimatul Primarul Municipiului Oradea, s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant, s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri ce se vor acorda în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF nr. YY Oradea constând în teren în suprafață de 764,2 m.p., și în teren în suprafață de 291 m.p. și, respectiv, clădire. A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea să emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat apelantul să plătească intimatei Societatea Cooperativă M.I.

Oradea suma de 1.600 RON cheltuieli de judecată în apel. În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele: Soluția primei instanțe este criticabilă parțial, deoarece, dacă dispoziția de respingere a acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtei Cooperativa M.I. Oradea se impunea a fi menținută, în schimb soluția de respingere a aceleiași acțiuni îndreptate împotriva Primarului Municipiului Oradea este eronată. O atare dispoziție apare cu atât mai greșită cu cât vine în contradicție cu argumentele din considerentele hotărârii, prin care s-a reliefat că reclamantul îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv, are calitate de moștenitor al proprietarului tabular, iar în CF este intabulat dreptul de proprietate al antecesorului său.

În profida concluziei corecte, în sensul că singura modalitate de reconstituire a dreptului reclamantului este restituirea în echivalent valoric, instanța a omis să aibă în vedere împrejurarea că, în ședința publică din 20 septembrie 2010, reclamantul prin avocat a învederat că solicită acordarea de despăgubiri bănești și nu restituirea în natură a imobilului, aspect ce se găsește reliefat și în cadrul interogatoriului depus la dosar la același termen, adresat pârâtei Cooperativa M.I. Oradea. Fără îndoială că apelantul reclamant este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea sa de moștenitor al fostului proprietar al imobilelor preluate de stat, înscrise în CF nr. YY Oradea, măsuri care însă nu pot fi propuse de către pârâta Cooperativa M.I.

Oradea, deoarece aceasta nu are calitate de unitate deținătoare în sensul legii. Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.047 din 20 mai 1967 s-a dispus transmiterea terenului, proprietate de stat, identificat în planul de situație anexat hotărârii, pe durată determinată, în folosința gratuită către Cooperativa M.I. cu sediul în Municipiul Oradea. Prin același act, construcțiile în suprafață de 796 m.p. au fost transmise cu plată din proprietatea statului, în proprietatea Cooperativei M.I. Ulterior, în temeiul încheierii CF nr. ZZ, s-a intabulat în CF nr. YY Oradea dreptul de proprietate în favoarea Cooperativei M.I. Oradea asupra construcțiilor, cu titlu de cumpărare, terenul fiind înscris în favoarea Statului Român.

În speță, calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării îi aparține intimatului pârât Primarul Municipiului Oradea, concluzie ce decurge din textul art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată. Dată fiind situația demolării construcțiilor, devine aplicabilă dispoziția art. 10 alin. (1) din lege, ce reglementează situația construcțiilor demolate și terenurilor ocupate, caz în care „măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent". În speță, notificarea și înscrisurile ulterioare au fost adresate de apelantul reclamant Primăriei Oradea care însă, prin actul din 01 septembrie 2003 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, le-a remis spre soluționare Cooperativei M.I., care însă nu are calitate de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Instituția Primarului Municipiului Oradea, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs invocat se susține că Instituția Primarului Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 21, art. 22 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicarea a acestei legi, potrivit cărora notificarea se soluționează de unitatea deținătoare a imobilului, iar din probele administrate rezultă că imobilul solicitat este deținut de Cooperativa M.I. Recurenta mai susține că notificarea a fost formulată numai pentru imobilul de la nr. top.

X, nu și pentru cel de la nr. top. Y, astfel încât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii de notificare și cu privire la acest imobil. Examinând decizia recurată, prin prisma argumentelor invocate de recurentă în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În ce privește primul motiv de recurs, în cadrul căruia se susține că Instituția Primarului Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care imobilul este deținut de Cooperativa M.I., Înalta Curte constată următoarele: Situația de fapt a imobilului a fost stabilită în fazele procesuale anterioare, pe baza probelor administrate. Astfel, s-a reținut că imobilul preluat de stat era compus din construcție și teren, fiind ulterior transmis, prin hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.R.

nr. 1047/1969, pârâtei Cooperativa M.I. Oradea, în folosință gratuită în ceea ce privește terenul și în proprietate clădirile situate pe aceste parcele. Clădirile preluate de stat au fost demolate, iar pe terenul atribuit Cooperativei M.I. Oradea în folosință gratuită, aceasta a edificat noi construcții autorizate. În raport de situația de fapt reținută și care nu poate face obiect al cenzurii instanței de recurs, instanța de apel a stabilit în mod corect calitatea Instituției Primarului Municipiului Oradea de entitate obligată să soluționeze notificarea.

În ceea ce privește construcțiile demolate, au fost în mod corect aplicate prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: „În situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a Primarului General al Municipiului București". Competența soluționării notificării revine aceleiași entități și în ceea ce privește terenul, pe care Cooperativa M.I. Oradea nu îl deține în proprietate, pentru a fi calificată ca unitate deținătoare, ci în folosință gratuită.

Întrucât terenul se găsește pe teritoriul administrativ al Municipiului Oradea și nu s-a susținut și dovedit în cauză că, urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, ar fi fost încadrat în domeniul public sau privat al statului, terenul în litigiu este de interes local, deținătoare fiind unitatea administrativ-teritorială locală, care, prin reprezentantul său legal, trebuia să soluționeze notificarea. Critica aceleiași recurente, potrivit căreia notificarea a fost formulată numai pentru imobilul de la nr. top. X, nu și pentru cel de la nr. top. Y, nu mai poate fi examinată, în condițiile în care această problemă a fost dezlegată în ciclul procesual anterior, prin hotărâre rămasă irevocabilă.

Astfel prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 88/C din 13 martie 2008 a Tribunalului Bihor (prin care fusese admisă excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și neîndeplinirea procedurii notificării pentru imobilul cu nr. top. Y Oradea), a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor. Instanța de apel a reținut, prin decizia menționată, că, prin completarea notificării inițiale, reclamantul a solicitat inclusiv imobilul de la nr. top Y, fiind greșită soluția instanței de fond privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii notificării cu privire la imobilul cu nr. top.

Y Oradea. Decizia nr. 22/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Oradea a rămas irevocabilă prin nerecurare, fiind astfel stabilit, cu putere de lucru judecat, că reclamantul are calitate procesuală activă și că este îndreptățit să solicite măsuri reparatorii pentru imobilul cu nr. top. Y, aceste aspecte nemaiputând fi analizate în rejudecare. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei Instituția Primarului Municipiului Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Instituția Primarului Municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.