ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei

de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de

06 martie 2007,

reclamantul F.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Oradea și Cooperativa M.I.

Oradea, să se constate nulitatea absolută a naționalizării imobilelor situate

în Oradea, și să se dispună restituirea în natura a acestora. În subsidiar a

solicitat să se constate refuzul pârâților de a emite dispoziția prevăzută de

Legea nr. 10/2001 și se să dispună emiterea acestei dispoziții.

În

motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, prin notificarea din 14 august 2001, adresată Primăriei

Municipiului Oradea, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură

sau în echivalent a imobilelor menționate. Notificarea a fost transmisă Cooperativei

M.I. Oradea, în calitate de unitate deținătoare. S-a mai arătat că imobilele în

litigiu au aparținut părinților reclamantului și erau exceptate de la naționalizare

conform prevederilor Decretului nr. 92/1950.

Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Oradea a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta Cooperativa M.I. Oradea a invocat excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile a notificării, excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 88/C din 13 martie 2008, Tribunalul

Bihor

a admis excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamantului și neîndeplinirea procedurii notificării pentru

imobilul din Oradea, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Primarul Municipiului Oradea și a respins acțiunea formulată de reclamant.

Prima instanță a reținut că imobilul, înscris în CF

nr. XX Oradea, a constituit proprietatea numitului F.N. Prin sentința civilă

nr. 2530/1962 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Oradea, imobilul a fost

declarat ca fiind bun fără stăpân și s-a dispus, în baza Decretului nr. 111/1951,

trecerea acestuia în proprietatea statului.

S-a mai reținut că imobilul, înscris în CF nr. YY Oradea,

a constituit proprietatea numiților F.N. și a soției acestuia, născută F.A. În baza

Decretului nr. 92/1950, Statul Român a preluat imobilul cu titlu de naționalizare.

Prin hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.R. nr. 1047/1969

i s-a transmis pârâtei Cooperativa M.I. Oradea, în folosință gratuită, terenul și

în proprietate clădirile situate pe aceste parcele, cu plată, în baza unei evaluări,

iar prin dispozițiile de plată pârâta a achitat contravaloarea acestor clădiri,

precum și taxele de intabulare.

Clădirile cumpărate au fost demolate în baza autorizației,

autorizație care viza și clădirile situate pe parcelele, iar după demolare s-a obținut

autorizația pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producție.

Prin notificare, reclamantul a solicitat, în temeiul Legii

nr. 10/2001, restituirea în natură sau în echivalent bănesc a imobilului înscris

în CF nr. XX Oradea, ce a constituit proprietatea antecesorilor săi, însă nu a dovedit

calitatea sa de moștenitor al defunctului F.N., proprietarul tabular al imobilelor,

nefiind persoana îndreptățită la măsuri reparatorii potrivit art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Instanța a mai constatat că reclamantul a formulat notificare

numai pentru imobilul înscris în CF nr. XX Oradea, nu și pentru imobilul înscris

în CF nr. YY Oradea.

Prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, a

admis apelul

reclamantului, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Bihor.

Instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond

este rezultatul unei rezolvări greșite date celor două excepții invocate de pârâtă,

fiind eronat admisă excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului

și respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii notificării cu privire la imobilul

Oradea.

Astfel, prin completarea notificării inițiale reclamantul

a solicitat inclusiv imobilul, iar în ce privește calitatea procesuală activă a

reclamantului, prin sentința civilă nr. 5793/2009 a Judecătoriei Oradea s-a stabilit

că, din eroare, în actul de naștere al reclamantului, înregistrat în Registrul de

stare civilă al Primăriei Oradea din 05 aprilie 1948, a fost trecut M. în loc de

N., sens în care s-a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în registrul de stare

civilă. De altfel, chiar și în absența hotărârii judecătorești menționate, calitatea

reclamantului de persoană îndreptățită rezultă din actele de stare civilă.

Decizia nr.

22/A

din 18 martie 2010 a Curții de Apel Oradea a rămas irevocabilă prin nerecurare.

În

rejudecare,

prin sentința civilă nr. 338/C din 25 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secția civilă,

a

respins acțiunea formulată de reclamant,

ca nefondată.

Preluând argumentele deciziei instanței de apel, Tribunalul,

ca instanță de rejudecare, a reținut în considerentele sentinței că reclamantul

face dovada calității de persoană îndreptățită la restituire.

Tribunalul a apreciat că singura problema care se pune

în speță este faptul că clădirile expropriate au fost demolate, respectându-se toate

prevederile legale aplicabile la acea dată, iar după demolare s-a obținut autorizația

pentru executare lucrări în vederea construirii unui atelier de producție, ceea

ce s-a și realizat.

Astfel, deși reclamantul îndeplinește toate condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a clădirilor demolate este

imposibilă, singura modalitate de reconstituire a dreptului său fiind restituirea

în echivalent valoric.

Deși s-a pus în discuție părților acest aspect, reclamantul

a insistat pentru restituirea în natură, motiv pentru care instanța a apreciat acțiunea

ca nefondată și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul,

solicitând schimbarea în totalitate a sentinței,

cu consecința admiterii capătului subsidiar al cererii, prin care a solicitat obligarea

intimatei să emită dispoziția prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care

să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Prin întâmpinare, intimatul Primarul Municipiului Oradea

a invocat lipsa calității procesuale pasive, față de prevederile art. 21, art. 22

și art. 26 din Legea nr. 10/2001, din evidențele Direcției Patrimoniu din cadrul

Primăriei Municipiului Oradea rezultând că în imobilul din litigiu funcționează

Cooperativa M.I.

Prin decizia civilă nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția civilă mixtă,

s-a

respins, ca nefondată, excepția invocată de intimatul Primarul Municipiului Oradea,

s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant, s-a constatat că reclamantul are

calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri ce se vor acorda în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF nr. YY Oradea

constând în teren în suprafață de 764,2 m.p., și în teren în suprafață de 291 m.p.

și, respectiv, clădire.

A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Oradea să

emită dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat

apelantul să plătească intimatei Societatea Cooperativă M.I. Oradea suma de 1.600

RON cheltuieli de judecată în apel.

În

considerentele

acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:

Soluția primei instanțe este criticabilă parțial, deoarece,

dacă dispoziția de respingere a acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtei

Cooperativa M.I. Oradea se impunea a fi menținută, în schimb soluția de respingere

a aceleiași acțiuni îndreptate împotriva Primarului Municipiului Oradea este eronată.

O atare dispoziție apare cu atât mai greșită cu cât vine

în contradicție cu argumentele din considerentele hotărârii, prin care s-a reliefat

că reclamantul îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile Legii

nr. 10/2001, respectiv, are calitate de moștenitor al proprietarului tabular, iar

în CF este intabulat dreptul de proprietate al antecesorului său.

În

profida concluziei

corecte, în sensul că singura modalitate de reconstituire a dreptului reclamantului

este restituirea în echivalent valoric, instanța a omis să aibă în vedere împrejurarea

că, în ședința publică din 20 septembrie 2010, reclamantul prin avocat a învederat

că solicită acordarea de despăgubiri bănești și nu restituirea în natură a imobilului,

aspect ce se găsește reliefat și în cadrul interogatoriului depus la dosar la același

termen, adresat pârâtei Cooperativa M.I. Oradea.

Fără îndoială că apelantul reclamant este îndreptățit

la măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea sa de moștenitor al fostului

proprietar al imobilelor preluate de stat, înscrise în CF nr. YY Oradea, măsuri

care însă nu pot fi propuse de către pârâta Cooperativa M.I. Oradea, deoarece aceasta

nu are calitate de unitate deținătoare în sensul legii.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.047

din 20 mai 1967 s-a dispus transmiterea terenului, proprietate de stat, identificat

în planul de situație anexat hotărârii, pe durată determinată, în folosința gratuită

către Cooperativa M.I. cu sediul în Municipiul Oradea. Prin același act, construcțiile

în suprafață de 796 m.p. au fost transmise cu plată din proprietatea statului, în

proprietatea Cooperativei M.I. Ulterior, în temeiul încheierii CF nr. ZZ, s-a intabulat

în CF nr. YY Oradea dreptul de proprietate în favoarea Cooperativei M.I. Oradea

asupra construcțiilor, cu titlu de cumpărare, terenul fiind înscris în favoarea

Statului Român.

În

speță, calitatea

de entitate învestită cu soluționarea notificării îi aparține intimatului pârât

Primarul Municipiului Oradea, concluzie ce decurge din textul art. 32 din Legea

nr. 10/2001 republicată. Dată fiind situația demolării construcțiilor, devine aplicabilă

dispoziția art. 10 alin. (1) din lege, ce reglementează situația construcțiilor

demolate și terenurilor ocupate, caz în care „măsurile reparatorii se stabilesc

prin echivalent".

În

speță, notificarea

și înscrisurile ulterioare au fost adresate de apelantul reclamant Primăriei Oradea

care însă, prin actul din 01 septembrie 2003 emis de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 10/2001, le-a remis spre soluționare Cooperativei M.I., care însă nu are calitate

de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Instituția Primarului Municipiului Oradea, invocând

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea

motivului de recurs invocat se susține că Instituția Primarului Municipiului Oradea

nu are calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 21, art. 22 și

art. 26 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicarea a acestei legi,

potrivit cărora notificarea se soluționează de unitatea deținătoare a imobilului,

iar din probele administrate rezultă că imobilul solicitat este deținut de Cooperativa

M.I.

Recurenta mai susține că notificarea a fost formulată

numai pentru imobilul de la nr. top. X, nu și pentru cel de la nr. top. Y, astfel

încât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii de notificare și cu

privire la acest imobil.

Examinând decizia recurată, prin prisma argumentelor invocate

de recurentă în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

În

ce privește

primul motiv de recurs, în cadrul căruia se susține că Instituția Primarului Municipiului

Oradea nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care imobilul este deținut

de Cooperativa M.I., Înalta Curte constată următoarele:

Situația de fapt a imobilului a fost stabilită în fazele

procesuale anterioare, pe baza probelor administrate. Astfel, s-a reținut că imobilul

preluat de stat era compus din construcție și teren, fiind ulterior transmis, prin

hotărârea Consiliului de Miniștri al R.S.R. nr. 1047/1969, pârâtei Cooperativa M.I.

Oradea, în folosință gratuită în ceea ce privește terenul și în proprietate clădirile

situate pe aceste parcele.

Clădirile preluate de stat au fost demolate, iar pe terenul

atribuit Cooperativei M.I. Oradea în folosință gratuită, aceasta a edificat noi

construcții autorizate.

În raport de situația de fapt reținută și care nu poate

face obiect al cenzurii instanței de recurs, instanța de apel a stabilit în mod

corect calitatea Instituției Primarului Municipiului Oradea de entitate obligată

să soluționeze notificarea.

În ceea ce privește construcțiile demolate, au fost în

mod corect aplicate prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată,

potrivit cărora: „În situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată

de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția

motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat

imobilul, respectiv a Primarului General al Municipiului București".

Competența soluționării notificării revine aceleiași entități

și în ceea ce privește terenul, pe care Cooperativa M.I. Oradea nu îl deține în

proprietate, pentru a fi calificată ca unitate deținătoare, ci în folosință gratuită.

Întrucât terenul se găsește pe teritoriul administrativ al Municipiului Oradea și

nu s-a susținut și dovedit în cauză că, urmare a aplicării dispozițiilor Legii

nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, ar fi fost încadrat în domeniul

public sau privat al statului, terenul în litigiu este de interes local, deținătoare

fiind unitatea administrativ-teritorială locală, care, prin reprezentantul său legal,

trebuia să soluționeze notificarea.

Critica aceleiași recurente, potrivit căreia notificarea

a fost formulată numai pentru imobilul de la nr. top. X, nu și pentru cel de la

nr. top. Y, nu mai poate fi examinată, în condițiile în care această problemă a

fost dezlegată în ciclul procesual anterior, prin hotărâre rămasă irevocabilă.

Astfel prin decizia nr. 22/A din 18 martie 2010, Curtea

de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul reclamantului împotriva sentinței

civile nr. 88/C din 13 martie 2008 a Tribunalului Bihor (prin care fusese admisă

excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și neîndeplinirea

procedurii notificării pentru imobilul cu nr. top. Y Oradea), a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.

Instanța de apel a reținut, prin decizia menționată, că,

prin completarea notificării inițiale, reclamantul a solicitat inclusiv imobilul

de la nr. top Y, fiind greșită soluția instanței de fond privind lipsa calității

procesuale active a reclamantului și respectiv cea privind neîndeplinirea procedurii

notificării cu privire la imobilul cu nr. top. Y Oradea.

Decizia nr. 22/A din 18 martie 2010 a Curții de Apel Oradea

a rămas irevocabilă prin nerecurare, fiind astfel stabilit, cu putere de lucru judecat,

că reclamantul are calitate procesuală activă și că este îndreptățit să solicite

măsuri reparatorii pentru imobilul cu nr. top. Y, aceste aspecte nemaiputând fi

analizate în rejudecare.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei

Instituția Primarului Municipiului Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Instituția Primarului Municipiului Oradea împotriva

deciziei civile nr. 171A din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.