ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 542 din 21 octombrie 2002, a
admis acțiunea reclamanților M.I. și M.E., în contradictoriu cu Societatea
Națională de Telecomunicații ROMTELECOM SA, Ministerul Comunicațiilor și
Tehnologiei Informației și Administrația Patrimoniului Imobiliar din Codul
Consiliului Local Oradea și, pe cale de consecință:
A anulat în parte certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.12 nr. 0045 din
17 septembrie 1998, cu privire la suprafața de 1001 mp înscrise în C.F. nr.
3768 Oradea, nr. top 875 și 876 în natură, terenul aferent construcțiilor
situat în Oradea.
Totodată, a respins acțiunea
formulată de reclamanți împotriva pârâtei Direcția Telecomunicații Bihor.
S-a reținut că certificatul de
atestare a dreptului de proprietate aferent construcțiilor, a fost emis ilegal
de către Ministerul Comunicațiilor, întrucât dreptul de proprietate al statului
era neclarificat și a făcut obiectul unui litigiu.
În același timp, s-a reținut că
potrivit C.F. nr. 3768 Oradea, nr. top 875 și 876, suprafața totală de 281 stj.
(echivalent cu 1001 mp) a fost intabulată în foaia de avere la poziția 18, 19,
în favoarea antecesorilor reclamanților, poziție radiată în 1958 prin înscrierea
dreptului de proprietate al statului în baza Decretului nr. 92/1950 la poziția
20.
Dar, prin sentința civilă nr.
7808/1997, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Oradea a admis
acțiunea reclamanților și a radiat dreptul de proprietate a statului, astfel că
acest teren este proprietatea reclamanților, cu privire la care s-a emis ilegal
certificatul de atestare în favoarea Societatea Națională de Telecomunicații
ROMTELECOM SA.
În ce privește excepția tardivității
acțiunii, invocată de pârâți, prima instanță a reținut că actul administrativ
atacat nu a fost comunicat reclamanților, astfel că aceștia au formulat în
termen acțiunea; că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate,
nu are efecte asupra termenului prevăzut de Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinței au declarat
recurs municipiul Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar, Ministerul
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Societatea Națională de
Telecomunicații ROMTELECOM SA București, susținând, în esență, că acțiunea reclamanților,
formulată la 11 ianuarie 2002, este tardivă în raport cu data de 16 februarie
1999, când a fost înscris în cartea funciară titlul de proprietate emis în
favoarea Societății Naționale de Telecomunicații ROMTELECOM SA.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 5 alin. (5) din Legea
nr. 29/1990, în toate cazurile, introducerea cererii la instanță nu se va putea
face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui
anulare se cere.
În cauză, actul administrativ atacat
este certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor
Seria M.12 nr. 0045 din 17 septembrie 1998 emis de Ministerul Comunicațiilor;
acest certificat a fost comunicat, în mod corect, numai cu subiecții raportului
juridic de drept administrativ nominalizați prin atestarea dreptului de
proprietate asupra suprafeței de 1001 mp teren.
În ce privesc terții, persoane
fizice, actul administrativ, respectiv certificatul de atestare a dreptului de
proprietate nu a fost comunicat, întrucât nu există nici o prevedere legală în
acest sens.
În condițiile date, pentru terți,
termenul pentru a ataca certificatul de atestare a dreptului de proprietate a
început să curgă de la data la care acesta a devenit opozabil
erga omnes
.
Or, pentru terți, respectiv reclamanți,
certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil la data
de 16 februarie 1999, când titlul de proprietate a fost înscris în C.F. nr.
3768 Oradea, potrivit încheierii nr. 3013/1999.
Însă, în raport de data de 16
februarie 1999, când se prezumă că reclamanții au luat cunoștință de
intabularea titlului de proprietate, acțiunea formulată în instanță la 11
ianuarie 2002 este tardivă, fiind depășit termenul prevăzut de art. 5 alin. (5)
din Legea nr.29/1990, termen de decădere.
În consecință, soluția adoptată de
prima instanță este nelegală și netemeinică, iar recursurile fondate, urmând să
fie admise, casată sentința și pe fond respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
municipiul Oradea – Administrația Patrimoniului Imobiliar, de Ministerul
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și de Societatea Națională de
Telecomunicații ROMTELECOM SA București, împotriva sentinței nr.542/CA/2002 –P
din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
Casează sentința atacată și pe fond,
respinge acțiunea ca tardiv formulată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 octombrie 2003.