ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1303/2007

HOTĂRÂRE
01.03.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1303/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 ianuarie 2006 la Judecătoria Oradea, trimisă prin declinare de competență la Curtea de Apel Oradea, reclamanta P.O.C.P. Oradea a chemat în judecată Ministerul Sănătății și SC S. SA Sânmartin,

solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută a Certificatului de atestare

a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 19 aprilie 2005 emis de

primul pârât pentru pârâta nr. 2, prin care s-a intabulat dreptul de

proprietate al pârâtei asupra construcțiilor și terenului intravilan din C.F. Sânmartin,

respectiv din C.F.N.D.F Sânmartin.

În motivarea acțiunii se arată

că certificatul s-a emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) și art. 21

din Legea nr. 10/2001, fiindu-i astfel paralizată acțiunea de restituire în

natură a imobilului.

Ministerul Sănătății a

formulat întâmpinare, în care invocă excepția de necompetență, menționând că

cererea de constatare a nulității absolute a certificatului trebuie soluționată

de judecătorie, iar în ce privește fondul cauzei solicită a se respinge acțiunea

ca neîntemeiată pentru că certificatul s-a emis cu respectarea prevederilor

legale în vigoare.

Și SC S. SA Sânmartin a

formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile și

excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, iar pe fond cere ca acțiunea

să fie respinsă ca neîntemeiată.

Instanța a respins excepțiile

privind lipsa sa de competență în soluționarea pricinii și cea de lipsă a

calității procesuale a reclamatei, dar prin sentința nr. 109/2006 - CA din 9

iunie 2006 a admis excepția lipsei procedurii prealabile administrative și a respins

acțiunea ca prematur introdusă.

Se reține că reclamanta nu a

efectuat procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, ceea ce constituie un fine de neprimire a cererii de chemare

în judecată.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, prin care solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei

spre competentă soluționare la Judecătoria Oradea, iar în situația în care nu se va proceda astfel, cere să se constate că certificatul este lovit de nulitate

absolută, fiind emis prin fraudarea legii, respectiv a art. 8 alin. (2) și art.

21 din Legea nr. 10/2001, excepție ce poate fi invocată oricând.

Susține că instanța nu a

ținut cont de faptul că acțiunea nu putea fi promovată în interiorul termenului

prevăzut de Legea nr. 554/2004, vocația de a solicita anularea actului luând

naștere numai după adoptarea Legii nr. 247/2005, iar anterior acestei date nu a

existat nici un temei legal pentru a solicita anularea certificatului.

Ministerul Sănătății a formulat

întâmpinare, solicitând ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece

procedura prealabilă și termenul de exercitare a acesteia ori de introducere a acțiunii

sunt stabilite fără să se țină cont de situațiile invocate de recurentă.

Consideră că nu era condiționată

calitatea de proprietar a recurentei, ca și momentul nașterii dreptului la acțiune

de apariția Legii nr. 247/2005.

Recursul este nefondat.

Corect a considerat instanța

de fond că este competentă să soluționeze pricina, fiind vorba de un act

administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru care art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența secției de contencios administrativ

și fiscal, a Curții de Apel.

Prima instanță a respins acțiunea

ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile administrative,

ceea ce impune ca instanța de recurs să analizeze cu prioritate dacă soluția

adoptată de instanța de fond în acest sens este legală.

Conform prevederilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia…”.

Recurenta nu se încadrează

între persoanele prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru

care procedura prealabilă nu este obligatorie, astfel că trebuia ca înainte de

introducerea acțiunii de față și în termenul prevăzut de alin. (1) din acest

articol să se adreseze cu plângere autorității administrative care a emis

certificatul contestat, ceea ce nu a dovedit că ar fi făcut.

De aceea, se constată că

instanța de fond a admis corect excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative

și a respins acțiunea pentru acest motiv, însă respingerea acțiunii apare ca

inadmisibilă, nu ca prematură.

Este irelevant în cauză că

se invocă a se constata nulitatea absolută a actului administrativ contestat,

pentru că în dreptul administrativ are un interes practic redus distincția

dintre nulitățile absolute și cele relative, regimul juridic al acestora

nefiind diferit, indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate

relativă, astfel că pentru ambele sunt aplicabile aceleași dispoziții ale Legii

nr. 554/2004.

Cum prima instanță a respins

acțiunea prin admiterea unei excepții, iar instanța de recurs reține că Hotărârea

acesteia este legală, nu se mai impune a fi analizate și alte motive de recurs

care privesc fondul pricinii.

Pentru considerentele arătate

mai sus, urmează ca în temeiul art. 299 și art. 312 C. proc. civ. și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se respingă recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de P.O.C.P. Oradea împotriva sentinței civile nr. 109 din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S. SA

Sânmartin.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2007
sumă de 5.000 lei (RON) reprezentând onorariu de avocat, către pârâta SC T.F. SA. Împotriva susmenționatei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții Consiliul Local Sânmartin și Primăria Comunei Sânmartin, pârâta SC T.F. SA
ÎCCJ 2005-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5733/2005
a constatat că reclamantei SC S. SA Sânmartin i-a fost atribuit în administrare operativă, imobilul situat în Oradea, în natură, compus din casă și 292 mp teren, hotărârea ținând loc de titlu de proprietate și dispunându-se înscrierea drept
ÎCCJ 2004-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8420/2004
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 octombrie 2002, reclamantele Primăria Sânmartin și Consiliul Local Sânmartin au chemat în judecată Ministerul Transport
ÎCCJ 2009-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 8232/296/2006, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată cu so
ÎCCJ 2008-04-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 8 noiembrie 2007, L.G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 157/CA/2007 a Curții de Ape
Sursă