ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 18 martie 2002, reclamanții Primăria Comunei Sânmartin și Consiliul

Local al comunei Sânmartin au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.T. (în

prezent M.T.C.T.), SC T.F. SA și O.J.C.G.C.B., constatarea nulității absolute a

certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor,

pentru incinta H.P. – H.U. în suprafață de 48.728 mp, din care cotă indiviză de

2698 mp, pentru incinta Ș.A. – H.I. în suprafață de 177.315 mp emise de M.T. la

data de 12 octombrie 2001 în favoarea SC T.F. SA, B.F.

Reclamanții au mai solicitat

anularea schiței cadastrale întocmită de către al treilea pârât și a încheierii

de intabulare din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, restabilind situația

anterioară cu privire la numerele topografice și construcțiile evidențiate în

inventarul anexă întocmit de către Consiliul Local al Comunei Sânmartin, în

temeiul Legii nr. 213/1998.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au luat cunoștință de existența actelor atacate la

data de 14 ianuarie 2002, cu prilejul efectuării unor operațiuni la cartea

funciară, după care au formulat contestație împotriva lor, dar a fost respinsă.

Conform inventarului

domeniului public al Comunei Sânmartin, astfel cum a fost aprobat prin hotărâre

de către Consiliul Local al Comunei Sânmartin, aleile, parcurile și alte

terenuri care au fost incluse în certificatele în discuție, fac parte din

domeniul public de interes local, includerea lor în proprietatea privată a unei

societăți comerciale contravenind reglementărilor H.G. nr. 834/1991.

Pe de altă parte,

certificatele de atestare a dreptului de proprietate s-au emis în baza H.G. nr.

834/1991, care instituie o posibilitate de constituire a unui drept de

proprietate în favoarea societăților comerciale cu capital de stat, ori la data

emiterii certificatelor, societatea în cauză era privatizată, având cu totul

altă structură de capital decât cea prevăzută de H.G. nr. 834/1991, potrivit

căreia prevederile ei nu se aplică terenurilor care fac parte din domeniul

public.

Reclamanții au mai susținut

că, la momentul efectuării planurilor topografice s-au încălcat toate

prevederile legale în vigoare, constituindu-se numere de top noi, pe vechile

numere de top, fără a se cita proprietarii tabulari preexistenți, deși

drepturile lor de proprietate erau înscrise în cartea funciară la momentul

întocmirii planurilor cadastrale.

La data de 15 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.C.R.M.B.F., solicitând anularea parțială a

certificatelor de atestare emise la data de 12 octombrie 2001, precum și

radierea înscrierilor din C.F. Sânmartin efectuate pe numele pârâtei, cu

restabilirea situației anterioare de carte funciară, potrivit încheierilor

emise în favoarea sa.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

364/CA/2005-PI din 21 decembrie 2005, a respins acțiunea, a admis excepția

lipsei procedurii prealabile în ceea ce îl privește pe intervenientul S.C.R.M.B.F.

și, în consecință, a respins cererea de intervenție a acestuia.

Totodată, a obligat pe

reclamanți să plătească pârâtei, SC T.F. SA suma de 5.000 lei (RON) cheltuieli

de judecată.

Pe fondul acțiunii, instanța

de fond a reținut că soluția se impune, întrucât reclamanților nu le-a fost

încălcat nici un drept recunoscut de lege, aceștia nefăcând dovada dreptului

lor de proprietate asupra terenurilor în litigiu, simpla înscriere în

inventarul acestora neconferindu-le dreptul de proprietate, mai ales că

includerea în inventar s-a făcut ulterior avizării documentației pentru

întocmirea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.

Că, pârâții nu au încălcat

prevederile regulamentului general de urbanism aprobat prin H.G. nr. 525/1996,

cât timp spațiile în discuție sunt necesare desfășurării obiectului de

activitate al societăților de turism și agrement, ceea ce denotă că nu aparțin

domeniului public, acest fapt rezultând și din H.G. nr. 1041/1990 și Ordinul

nr. 154/1991 al ministrului comerțului și turismului.

Cu privire la cererea de

intervenție, instanța de fond a reținut că intervenientul nu a făcut dovada

parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 în

vigoare la acea dată, ceea ce determină respingerea cererii formulată în

instanță anterior sesizării organului emitent în termenul prevăzut de lege.

În raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ. și cu dezlegarea dată acțiunii prima instanță a

considerat că se impune obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 5.000 lei (RON) reprezentând onorariu de avocat, către

pârâta SC T.F. SA.

Împotriva susmenționatei

sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții Consiliul Local

Sânmartin și Primăria Comunei Sânmartin, pârâta SC T.F. SA și intervenientul S.C.R.M.B.F.

În recursul lor reclamanții

Consiliul Local al Comunei Sânmartin și Primăria Comunei Sânmartin, județul

Bihor susțin, în esență că, suprafața certificatului de atestare contestat este

destinată aleilor, parcurilor și zonelor verzi nefiind necesară desfășurării

activității societății comerciale

Intervenientul S.C.R.M.B.F.,

în recursul său, invocă excepție nulității absolute parțiale a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, întocmit la data emiterii acestuia,

terenul se afla în proprietate publică a Statului Român și administrarea

Ministerului Sănătății, că prin eliberarea acestui act a fost schimbat regimul

juridic al proprietății.

În al doilea motiv de casare

recurenta arată că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei dovezii procedurii

prealabile în ceea ce o privește la dosar fiind depusă adresa emisă de M.T.

Pârâta SC T.F. SA, în

recursul său, solicită modificarea sentinței recurate în sensul obligării

reclamanților –intimați să-i plătească cheltuieli de judecată în sumă de 23.415

RON, față de numai 5.000 RON cât din eroare s-a acordat.

Cererea de anulare a

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, emise în favoarea SC T.F.

SA, formulată de recurentele-reclamante Consiliul Local al Comunei Sânmartin și

Primăria Comunei Sânmartin, județul Bihor este neîntemeiată pentru următoarele

considerente.

Prin H.G. nr. 1041/1990, SC

T.F. SA s-a transformat în societate comercială pe acțiuni, în condițiile art.

17 și art. 20 din Legea nr. 15/1990, preluând patrimoniul de la O.J.T.B., societate comercială cu capital de stat.

Potrivit art. 1 din H.G. nr.

834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital

de stat, necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate se

determină prin Hotărâre de Guvern de înființare a respectivei societăți.

Este de notorietate faptul

că SC T.F. SA și antecesoarea sa, au gestionat și administrat fără a fi

perturbat perimetrul Stațiunii Felix.

În baza dispozițiilor Legii

nr. 15/1990, ale H.G. nr. 834/1991 ale O.U.G. nr. 88/1997, pentru realizarea

obiectivului de activitate al societății SC T.F. SA, cu respectarea

competențelor materiale, a procedurilor reglementate, ministerul de resort a

emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societății

comerciale amintite.

Contraexpertiza a stabilit

că SC T.F. SA nu poate să-și desfășoare activitatea în condiții normale, fără a

avea la dispoziție spațiile de recreere și agrement, care sunt parte integrantă

a unei activități de turism.

Cu privire la susținerile

reclamanților potrivit cărora suprafețele ocupate de alei, căi de acces, zone

verzi constituie proprietatea publică a comunei, acestea sunt nefondate

întrucât prin Legea nr. 213/1998 și prin H.G. nr. 458/1999 este reglementată

procedura și formularele inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul

public al comunelor, precum și, competența atestării acestor bunuri ca făcând

parte din acest domeniu.

Hotărârea nr. 71/1999 a

Consiliului Local al Comunei Sânmartin nu atestă că bunurile din anexă fac

parte din domeniul public al comunei. Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998

Consiliul local își însușește numai inventarul bunurilor întocmit de executor,

după care acesta este înaintat Guvernului României, competent să decidă

apartenența acestor bunuri la domeniul public.

În mod nelegal aceste bunuri

au fost trecute în inventarul comunei Sânmartin.

Referitor la recursul

formulat de intervenientul S.C.R.M.B.F., în mod corect instanța de fond a

reținut că, procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 în

vigoare la data înregistrării cererii, nu a fost efectuată în termenul prevăzut

de lege.

Acesta s-a adresat M.T. pentru

anularea certificatelor de atestare la data de 5 decembrie 2002, peste termenul

prevăzut de lege. Așa fiind recursul va fi respins.

Cu privire la recursul

declarat de pârâta SC T.F. SA, întrucât instanța de fond a omis să acorde și

onorariu de expertiză, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința

atacată, se va modifica în parte sentința atacată și se vor obliga recurentele

– reclamante și la plata sumei de 18.415 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC T.F. SA, împotriva sentinței civile nr. 364/CA/2005-PI din 21 decembrie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică în parte, sentința

atacată, în sensul că obligă pe recurentele–reclamante Primăria Comunei

Sânmartin și Consiliul Local Sânmartin și la plata sumei de 18.415 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC T.F. SA.

Respinge, ca nefondate

recursurile declarate de Consiliul Local al Comunei Sânmartin, Primăria Comunei

Sânmartin și S.C.R.M.B.F. împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2007.