ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 februarie 2006 la Curtea de Apel Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 449/ CA din 2005 apreciind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut că Instanța de Contencios Administrativ s-a pronunțat asupra nelegalității H.G. nr. 904/2002, unde este menționată suprafața de 4,57 ha, situată în Zona Sud cu destinația de parc public, deși reclamantele nu au solicitat o expertiză tehnică imobiliară, în vederea identificării amplasamentului fostei lor proprietăți.

Deci, Instanța nu a putut verifica corespondența dintre proprietatea revendicată și suprafața de teren ce constituie în prezent parc public. S-a mai susținut că situațiile juridice depuse cu ocazia soluționării fondului, nu au adus schimbări în ce privește regimul juridic al terenului și anume acela de domeniu public al Municipiului Constanța, avându-se în vedere destinația acestuia de parc. Susținerea Instanței, a menționat recurentul că, suprafața de teren nu a făcut niciodată parte din proprietatea publică a autorității administrative locale, este răsturnată de H.C.L.M. nr. 112 din 23 martie 2000 privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Constanța, unde este menționată suprafață de 4,57 ha situată în Zona Sud.

S-a mai susținut că în mod eronat, Instanța de Fond a apreciat că H.G. nr. 904/2000 reprezintă practic un act de expropriere efectuat în afara cadrului legal, reprezentat de Legea nr. 33/1994, întrucât hotărârea atacată nu reprezintă un act de dispoziție administrativă prin care să se schimbe cu efecte juridice tipul de drept de proprietate asupra bunului, respectiv din proprietate privată în proprietate publică, ci un act normativ ce cuprinde inventarul bunurilor, emis în conformitate cu dispozițiile art. 21 al Legii nr. 213/1998. S-a mai precizat prin recursul declarat, că prin destinație, suprafața de teren și anume aceea de parc public, regimul juridic de proprietate publică este conform cu dispozițiile din Legea nr. 213/1998 potrivit cu care străzile și parcurile publice constituie domeniul public al unității administrativ teritoriale.

De precizat că prin Decizia nr. 596 din 21 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2595/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiului Constanța împotriva sentinței nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. S-a modificat sentința atacată și s-a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantele S.C., S.M. și S.V., privind H.G. nr. 904/2002, ca inadmisibilă. Din actele cauzei rezultă că prin sentința civilă nr. 36 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și contencios administrativ și fiscal, s-a reținut invocarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 904/2002 privind atestarea domeniului public în cadrul acțiunii prin care reclamanții S.M., S.C. și S.V. contestă restituirea în natură a unui teren în suprafață de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanța. Reținându-se că reclamantele au făcut dovada proprietății bunului în litigiu și deci acesta nu putea face parte din domeniul public al statului, Curtea de Apel Constanța a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 904/2002 cu privire la suprafață de 4,57 ha situată în Zona Sud cuprinzând inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Constanța. Împotriva Deciziei nr. 596 din 21 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, S.M., S.C.

și S.V., au formulat contestație în anulare, contestație ce s-a admis prin Decizia nr. 4103 din 22 noiembrie 2006 în dosarul nr. 8681/1/2006. S-a anulat decizia nr. 596 din 21 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei. De observat că prin Decizia nr. 4103 din 22 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că procedura de citare a părților pentru ziua când a fost judecată cauza s-a realizat prin publicitate la ușa Instanței, pentru judecarea în regim de urgență a excepțiilor de nelegalitate invocate de părți, încălcându-se principiile contradictorialității și oralității procesului civil, în absența citării părților la adresele indicate în cauză.

Deci, procedându-se la judecarea recursului declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța împotriva sentinței nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 449/ CA din 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este întemeiat și va fi admis. Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”.

În cauză reclamanții au cerut obligarea Municipiului Constanța și Consiliului Local al Municipiului Constanța și Ministerului Finanțelor la restituirea în natură a unui teren în suprafață de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanța. Recurenții în cauză opun intimaților – reclamanți, H.G. nr. 904/2002 prin care terenul în litigiu ar face parte din domeniul public, terenul fiind un parc. Cu privire la H.G. sus citată s-a invocat excepția de nelegalitate. Sentința nr. 36 din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și de contencios administrativ, este nelegală întrucât nu s-a preocupat de modalitatea de intrare în patrimoniul statului a terenului în litigiu, în condițiile dispozițiilor legale sus citate, respectiv art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Pentru aceasta, urmează a se casa cu trimitere sentința atacată, pentru rejudecarea cauzei, urmând a se stabili cu certitudine cum a intrat în patrimoniul statului suprafața de teren cerută de reclamanți și atestată ca făcând parte din domeniul public prin H.G. nr. 904/2002, administrându-se probe în acest sens. Totodată, urmează a fi verificate și celelalte apărări formulate în cauză, inclusiv dacă suprafața de teren solicitată de persoane fizice este cea menționată în H.G. nr. 904/2002, aceasta pe baza unei expertize de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța împotriva sentinței civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.