ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 februarie 2006 la Curtea de Apel Constanța, Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, au declarat

recurs împotriva deciziei civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 449/ CA din 2005 apreciind incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

susținut că Instanța de Contencios Administrativ s-a pronunțat asupra

nelegalității H.G. nr. 904/2002, unde este menționată suprafața de 4,57 ha, situată în Zona Sud cu destinația de parc public, deși reclamantele nu au solicitat o

expertiză tehnică imobiliară, în vederea identificării amplasamentului fostei

lor proprietăți. Deci, Instanța nu a putut verifica corespondența dintre

proprietatea revendicată și suprafața de teren ce constituie în prezent parc

public.

S-a mai susținut că

situațiile juridice depuse cu ocazia soluționării fondului, nu au adus

schimbări în ce privește regimul juridic al terenului și anume acela de domeniu

public al Municipiului Constanța, avându-se în vedere destinația acestuia de

parc. Susținerea Instanței, a menționat recurentul că, suprafața de teren nu a

făcut niciodată parte din proprietatea publică a autorității administrative

locale, este răsturnată de H.C.L.M. nr. 112 din 23 martie 2000 privind

aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului

Constanța, unde este menționată suprafață de 4,57 ha situată în Zona Sud.

S-a mai susținut că în mod

eronat, Instanța de Fond a apreciat că H.G. nr. 904/2000 reprezintă practic un

act de expropriere efectuat în afara cadrului legal, reprezentat de Legea nr.

33/1994, întrucât hotărârea atacată nu reprezintă un act de dispoziție

administrativă prin care să se schimbe cu efecte juridice tipul de drept de

proprietate asupra bunului, respectiv din proprietate privată în proprietate

publică, ci un act normativ ce cuprinde inventarul bunurilor, emis în

conformitate cu dispozițiile art. 21 al Legii nr. 213/1998.

S-a mai precizat prin

recursul declarat, că prin destinație, suprafața de teren și anume aceea de

parc public, regimul juridic de proprietate publică este conform cu

dispozițiile din Legea nr. 213/1998 potrivit cu care străzile și parcurile

publice constituie domeniul public al unității administrativ teritoriale.

De precizat că prin Decizia

nr. 596 din 21 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2595/1/2006, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis recursul declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiului Constanța

împotriva sentinței nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal. S-a modificat sentința atacată și s-a respins excepția de nelegalitate

invocată de reclamantele S.C., S.M. și S.V., privind H.G. nr. 904/2002, ca

inadmisibilă.

Din actele cauzei rezultă că

prin sentința civilă nr. 36 din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială și contencios administrativ și fiscal, s-a

reținut invocarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 904/2002 privind

atestarea domeniului public în cadrul acțiunii prin care reclamanții S.M., S.C.

și S.V. contestă restituirea în natură a unui teren în suprafață de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanța.

Reținându-se că reclamantele

au făcut dovada proprietății bunului în litigiu și deci acesta nu putea face

parte din domeniul public al statului, Curtea de Apel Constanța a admis

excepția de nelegalitate invocată de reclamantă și a dispus anularea parțială a

H.G. nr. 904/2002 cu privire la suprafață de 4,57 ha situată în Zona Sud cuprinzând inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului

Constanța.

Împotriva Deciziei nr. 596

din 21 februarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, S.M., S.C. și S.V., au formulat

contestație în anulare, contestație ce s-a admis prin Decizia nr. 4103 din 22

noiembrie 2006 în dosarul nr. 8681/1/2006. S-a anulat decizia nr. 596 din 21

februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, și s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei.

De observat că prin Decizia

nr. 4103 din 22 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat

că procedura de citare a părților pentru ziua când a fost judecată cauza s-a

realizat prin publicitate la ușa Instanței, pentru judecarea în regim de

urgență a excepțiilor de nelegalitate invocate de părți, încălcându-se

principiile contradictorialității și oralității procesului civil, în absența

citării părților la adresele indicate în cauză.

Deci, procedându-se la

judecarea recursului declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiul

Constanța împotriva sentinței nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 449/ CA din 2005, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul declarat este întemeiat și va fi

admis.

Potrivit art. 6 alin. (1)

din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al

acesteia, „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al

unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în

temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor

internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data

preluării lor de către stat”.

În cauză reclamanții au

cerut obligarea Municipiului Constanța și Consiliului Local al Municipiului

Constanța și Ministerului Finanțelor la restituirea în natură a unui teren în

suprafață de 5500 m.p. în echivalent în Municipiul Constanța.

Recurenții în cauză opun

intimaților – reclamanți, H.G. nr. 904/2002 prin care terenul în litigiu ar

face parte din domeniul public, terenul fiind un parc.

Cu privire la H.G. sus citată s-a invocat excepția de nelegalitate.

Sentința nr. 36 din 19

ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială

și de contencios administrativ, este nelegală întrucât nu s-a preocupat de

modalitatea de intrare în patrimoniul statului a terenului în litigiu, în

condițiile dispozițiilor legale sus citate, respectiv art. 6 din Legea nr.

213/1998.

Pentru aceasta, urmează a se

casa cu trimitere sentința atacată, pentru rejudecarea cauzei, urmând a se

stabili cu certitudine cum a intrat în patrimoniul statului suprafața de teren

cerută de reclamanți și atestată ca făcând parte din domeniul public prin H.G.

nr. 904/2002, administrându-se probe în acest sens.

Totodată, urmează a fi

verificate și celelalte apărări formulate în cauză, inclusiv dacă suprafața de

teren solicitată de persoane fizice este cea menționată în H.G. nr. 904/2002, aceasta

pe baza unei expertize de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța împotriva sentinței

civile nr. 36/ CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată cu

trimitere spre rejudecare la aceeași Instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2007.