ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 596/2006

HOTĂRÂRE
21.02.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 596/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 36/CA din 19 ianuarie 2006, a

admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantele S.M., S.C. și S.V., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanța, municipiul Constanța și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus anularea parțială

a H.G. nr. 904/2002 (M. Of. nr. 645 bis/30.08.2002), privind atestarea domeniului

public al județului Constanța, respectiv poziția nr. 6 din Anexa nr. 2.24,

cuprinzând inventarul bunurilor aparținând domeniului public al municipiului

Constanța.

Instanța a reținut că, potrivit

Legii nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului, și

bunurile dobândite de acesta, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

dacă au intrat în proprietatea acestuia, cu titlu valabil. În consecință,

bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii

proprietari sau de succesorii acestora.

Instanța a mai reținut că nici unul

dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică enumerate

expres și limitativ în art. 17 din legea menționată, nu își găsește aplicare în

raport cu terenul în suprafață de 5500 mp revendicat de reclamante.

Pe de altă parte, în condițiile în

care inventarul domeniului public al județului Constanța astfel efectuat,

afectează însăși regimul juridic al terenului în discuție, el nu poate fi

opozabil reclamantelor și nici nu s-a făcut dovada incidenței în cauză a

prevederilor Legii nr. 33/1994, pentru a se putea invoca exproprierea pentru

cauză de utilitate publică.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

Reclamantele S.M., S.C. și S.V. au

invocat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția de nelegalitate

a dispozițiilor H.. nr. 904/2002, respectiv a poziției nr. 6 din Anexa nr.

2.24, care cuprinde inventarul bunurilor aparținând domeniului public al

municipiului Constanța, motiv pentru care Curtea de Apel Constanța a fost

sesizată cu soluționarea acestei excepții, soluția de admitere a excepției de

nelegalitate a actului menționat este greșită, fiind rezultatul unei

interpretări și aplicări greșite a legii.

Instanța de fond s-a pronunțat

asupra nelegalității H.G. nr. 904/2002, poziția 6 din Anexa nr. 2.24, unde este

menționată o suprafață de 4,57 ha, situată în Parc Poarta 6 Zona Sud, cu

destinația de parc public.

Susținerea instanței de fond,

potrivit căreia respectiva suprafață de teren nu a făcut niciodată parte din

proprietatea publică a autorității administrative locale, este nefondată. Prin

Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanța nr. 122 din 23 martie

2000 a fost aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al

orașului Constanța, unde, în Anexa nr. 24, poziția nr. 6, este menționat Parc

Poarta 6, Zona Sud, în suprafață de 4,57 ha.

În mod eronat, instanța de fond a

apreciat că H.G. nr. 904/2000 reprezintă practic un act de expropriere,

efectuat în afara cadrului legal reprezentat de Legea nr. 33/1994, întrucât

hotărârea respectivă nu reprezintă un act de dispoziție administrativă prin

care să se schimbe cu efect juridic tipul de proprietate asupra bunului,

respectiv din proprietate privată, în proprietate publică, ci un act normativ

care cuprinde inventarul bunurilor, emis în conformitate cu prevederile art. 21

din Legea nr. 213/1998. Consfințirea caracterului de proprietate publică

(domeniu public) în ce privește suprafața de teren, s-a făcut prin hotărârea de

consiliu mai sus arătată, având în vedere afectația de interes public și

utilitate publică a acestui bun, care este un parc.

În ce privește destinația suprafeței

de teren, și anume, aceea de parc public, regimul juridic de proprietate

publică este incontestabil, având în vedere și dispozițiile Anexei nr. III pct.

1.2 din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia străzile și parcurile publice

constituie domeniu public al unității administrativ-teritoriale.

Având în vedere cele mai sus expuse,

se va admite recursul declarat de pârât și se va modifica sentința atacată, în

sensul respingerii excepției de nelegalitate invocate de reclamante.

Admite recursul declarat de

Consiliul Local Constanța și municipiul Constanța împotriva sentinței civile

nr. 36/CA din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantele S.C., S.M. și S.V.,

privind H.G. nr. 904/2002, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2007
încălcându-se principiile contradictorialității și oralității procesului civil, în absența citării părților la adresele indicate în cauză. Deci, procedându-se la judecarea recursului declarat de Consiliul Local Constanța și Municipiul Const
ÎCCJ 2010-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantele S.M., S.C. și S.V., în contradictoriu cu pârâții, Municipiul Const
ÎCCJ 2008-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 /CA din 22 ianuarie 2008, pronunțată în Dosar nr. 491/118/2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și flu
ÎCCJ 2012-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5266/2012
Asupra cererilor de recurs de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2007 sub nr. 3394/118/2007, Tribun
ÎCCJ 2006-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9720/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 august 2000 reclamanta C.M. a contestat dispoziția nr. 2125 din 7 iulie 2000 emisă de Primarul Municipiului Constanța prin care i s-a respins
Sursă