ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 66 /CA din 22 ianuarie

2008, pronunțată în Dosar nr. 491/118/2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială și contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Guvernul

României, a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanții M.I., M.F.,

M.L.A., Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001

și Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraș E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991

și a Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.I.R.A.,

a constatat nelegalitatea parțială a H.C.L. E. nr. 109/2000 modificată și completată

prin H.C.L. E. nr. 126/2000, în ceea ce privește suprafața de teren de 627,50 m.p.,

reprezentând lotul parcelarea T.-T., precum și nelegalitatea parțială a H.G. nr.

904/2002, în limita aceleiași suprafețe de teren, reprezentând același lot, așa

cum a fost identificat de expert A.S., a respins ca nefondată cererea de intervenție

în interes alăturat Guvernului României formulată de M.I.R.A.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Constanța, a reținut că, potrivit art. II pct. 2 din Legea nr. 262/2007,

dispozițiile referitoare la excepția de nelegalitate și la garanțiile procesuale

prevăzute de Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, se aplică și cauzelor

aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007.

Pe fondul excepției de

nelegalitate, instanța de fond a constatat că nu s-a indicat titlul (actul constitutiv

de drepturi) ce demonstrează apartenența terenului la domeniul public, iar pârâta

Primăria Orașului E. a recunoscut la interogatoriu că statul a preluat trenul fără

a avea vreun titlu.

Instanța de fond a mai

reținut că actele administrative atacate vatămă dreptul reclamanților moștenit de

la autorul lor.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs intervenientul M.I.R.A., pentru motive ce pot fi încadrate în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată că, instanța

de fond, soluționând excepția de nelegalitate a analizat cererea prin prisma dispozițiilor

care reglementează acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ.

În ceea ce privește H.G.

nr. 904/2002, instanța de fond avea rolul de a verifica dacă aceasta a fost adoptată

cu respectarea prevederilor legale în baza și executarea căror a fost emisă, respectiv

ale Legii nr. 213/1998 și nu dacă înscrisurile care au stat la baza emiterii ei

au fost date cu respectarea prevederilor legale, acest aspect neputând face obiectul

controlului în cazul în care obiectul acțiunii este reprezentat de soluționarea

unei excepții de nelegalitate.

H.G. nr. 904/2002 a fost

emisă în aplicarea dispozițiilor art. 21 și Legea nr. 213/1998 modificată și completată.

H.G. de atestare a inventarului

domeniului public nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților

administrativ - teritoriale, ci doar efect declarativ de atestare a regimului juridic

al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private și

nu schimbă natura juridică a actului dedus judecății.

Și pârâtul Guvernul României

a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 66/CA din 22 ianuarie 2008, pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că

în mod nelegal a fost respinsă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate,

deoarece, în speță, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 înainte de modificarea

acesteia prin Legea nr. 262/2007.

Pe fondul cauzei, recurentul

consideră că soluția este greșită, în condițiile în care reclamanții nu au făcut

dovada reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului, anterior introducerii

acțiunii, dovadă necesară pentru ca reclamanții să-și justifice legitimitatea procesuală

în cadrul litigiului.

Se mai arată că cenzurarea

valabilității titlului cu care orașul E. deține terenul este de competența instanțelor

de drept comun și excede cadrului procesual dedus judecății.

Nelegalitatea H.G. nr.

904/2002 poate fi invocată și constatată prin raportare la prevederile art. 107

din Constituție și art. 21 din Legea nr. 213/1998 și nu la situații de fapt invocate

de terți.

Pârâtul Consiliul Local

E. – Comisia Locală Oraș E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001,

prin primar a formulat recurs împotriva aceleiași sentințe, invocând prevederile

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul ridică excepția

lipsei calității procesuale pasive, fiind un organ ce nu are capacitate procesuală,

neavând personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, recurentul

apreciază că deși se reține că reclamanții au probat împrejurarea că terenul figurează

în domeniul public al orașului E., instanța s-a pronunțat în raport de faptul că

terenul a intrat abuziv în patrimoniul acestuia.

Intimații - reclamanți

au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca tardiv formulat a

recursului declarat de pârâtul Consiliul Local E. și ca nefondate a recursurilor

formulate de ceilalți pârâți.

Recursurile sunt nefondate,

în opinia intimaților-reclamanți întrucât H.C.L. E. nr. 109/2000 și H.G. nr. 904/2002

au fost emise cu încălcarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, art. 5

alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 11 pct. 2

1

, art. 39, art. 41

alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 36 alin. (1) și (5) din Legea nr. 18/1991,

art. 136 alin. (3) din Constituție, art. 3 alin. (1), alin. (4), art. 6 alin.

(1), (2), art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Asupra recursului formulat

de pârâtul Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraș E. N. de Aplicare a Legii

nr. 18/1991 și a Legii nr. 10/2001.

Recursul va fi respins

ca tardiv formulat.

Comunicarea sentinței

recurate s-a realizat către pârât la 28 februarie 2008, recursul urmând a fi declarat

în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată prin Legea nr. 262/2007.

Pârâtul a formulat recurs

la 14 martie 2008, astfel încât, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., coroborat

cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul este declarat tardiv, peste

termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Asupra recursurilor formulate

de pârâtul Guvernul României și intervenientul M.I.R.A.

Excepția de inadmisibilitate

a excepției de nelegalitate a fost soluționată legal de instanța de fond.

Au fost aplicate corect

prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007, conform cărora „dispozițiile

referitoare la excepția de nelegalitatea și la garanțiile procesuale prevăzute de

Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică și cauzelor aflate pe

rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Excepția de nelegalitate

poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând

a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii

actului administrativ”.

Astfel, și în ipoteza

în care actul administrativ unilateral individual a fost emis anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma inițială, excepția de nelegalitate este

admisibilă, indiferent de momentul în care a fost formulată acțiunea (anterior apariției

Legii nr. 262/2007 sau ulterior apariției acestei legi).

Este adevărat că, până

la adoptarea Legii nr. 262/2007, practica instanței supreme era în sensul inadmisibilității

excepției de nelegalitate în astfel de situații.

O dată cu adoptarea Legii

nr. 262/2007 nu mai poate fi împărtășit un asemenea punct de vedere, mai ales că

excepția de neconstituționalitate a art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007 ridicată

din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție în alte dosare aflate pe

rolul acesteia a fost respinsă de Curtea Constituțională (Decizia nr. 426 din 10

aprilie 2008 a Curții Constituționale, nepublicată la data pronunțării prezentei

decizii).

Excepția de nelegalitate

parțială a celor două hotărâri a fost soluționată de instanța de fond sub două aspecte:

fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998 și nu s-a făcut dovada titlului ce

demonstrează apartenența terenului la domeniul public;

vatămă dreptul reclamanților moștenit de la autorul lor.

În cuprinsul Legii

nr. 213/1998 (anexa) este dată o listă a unor bunuri care alcătuiesc domeniul public

al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Legea nr. 18/1991 republicată

enumeră la art. 5 alin. (1) categoriile de terenuri care intră în domeniul public.

Terenul în litigiu nu

intră în categoria menționată de cele două acte normative.

Pârâtul Consiliul Local

E. a recunoscut la interogatoriu că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv.

Declararea ca atare, prin

inventar realizat de Consiliul local și însușit prin H.G., nu scutește pe titularul

domeniului respectiv de a face dovada că bunul a intrat în mod legal în proprietatea

sa.

Nu este suficientă demonstrarea

că au fost respectate prevederile procedurale impuse de Legea nr. 213/1998 dacă

nu se face dovada că bunul a intrat în mod legal în proprietatea consiliului local,

ceea ce în speță nu s-a demonstrat.

Din acest punct de vedere

soluția instanței de fond este legală și temeinică, deoarece prevederile Legii

nr. 213/1998 nu au fost respectate la emiterea celor două acte administrative.

În speță, nu interesează,

pentru admiterea excepției, dovedirea vătămării reclamanților în drepturile lor

prevăzute de lege, conform art. ,1 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, soluția

primei instanțe este greșită, însă nu duce la schimbarea acesteia, susținerea vătămării

drepturilor reclamanților drept motiv pentru admiterea excepției de nelegalitate

este subsidiară constatării nelegalității actelor în raport de prevederile Legii

nr. 213/1998.

Pentru soluționarea excepției

de nelegalitate judecătorul, potrivit art. 4 din Legea nr. ,554/2004 modificată,

este dator să analizeze legalitatea actului administrativ în raport cu actul în

baza căruia a fost emis.

Prin admiterea excepției

de nelegalitate, instanța de fond nu a cenzurat valabilitatea titlului orașului

E., ci a constatat că nu există titlu pentru teren, pe baza căruia imobilul să fie

considerat ca aparținând domeniului public.

În cadrul excepției de

nelegalitate nu se analizează calitatea procesuală a reclamanților, aceasta fiind

un atribut al instanței care va soluționa fondul pricinii.

Față de acestea, cu majoritate,

în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., recursurile analizate vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarat

Guvernul României și M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 66 din 22 ianuarie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și contencios,

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local E. – Comisia Locală Oraș E.N. de aplicare a Legii nr. 18/1991

și a Legii nr. 10/2001, ca tardiv formulat, împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Cu opinia separată a domnului

judecător E.A. în sensul sesizării Curții Constituționale pentru neconstituționalitatea

art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare

și art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 aprilie 2008.