ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84992)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84992) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Certificat de atestare a

dreptului de proprietate. Acțiune în anulare. Momentul de la care curge

termenul de exercitare.

Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (2)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Acțiune în anulare.

Carte funciară. Înscriere

Certificat de atestare a dreptului de proprietate

Opozabilitate erga omnes

Termen de decădere

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, pentru motive temeinice,

în cazul actelor individuale, cererea poate fi introdusă și peste

termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării

actului sau data luării la cunoștință a acestuia.

Față de aceste dispoziții, contestarea unui

certificat de atestare a dreptului de proprietate poate fi făcută în

termen de maxim 1 an de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului

de proprietate atestat prin respectivul certificat, momentul efectuării

înscrierii fiind, în considerarea opozabilității erga omnes al

înscrierilor în cartea funciară, și momentul de la care partea are

cunoștință de existența actului.

, Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3621 din 22 octombrie 2008

Prin acțiunile înregistrate la data de 14 iunie 2005 în dosarul

nr.285/CA/2005 la  Curtea de Apel Constanța și la data de 20

septembrie 2005 în dosarul nr.474/CA/2005 aflat pe rolul aceleiași

instanțe, reclamanta “C” Mangalia a solicitat să se constate

nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.08

nr.0727 din 3 august 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism

în favoarea societății ”NO”SRL Neptun cu privire la terenul în

suprafață de 18.308,95 mp, situat în Mangalia, județul

Constanța.

Curtea de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal a dispus

conexarea dosarului nr.474/CA/2005 la dosarul nr.285/CA/2005 și prin

sentința civilă nr.481/CA/22 decembrie 2005 a respins acțiunea

ca prematură, invocând dispozițiile art.7, 8 și 12 din Legea

nr.554/2004 și reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, care este o condiție de admisibilitate a

acțiunii.

Prin decizia nr.828 din 9 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ

și fiscal a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr.481/CA/22 decembrie 2005, a fost casată

această sentință și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că a fost

greșit admisă excepția prematurității față

de ambele acțiuni conexate, care nu și-au pierdut individualitatea

prin aplicarea dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă,

iar  în cazul acțiunii înregistrate la 20 septembrie 2005, reclamanta

a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prin plângerea adresată

autorității administrative emitente a certificatului de proprietate

contestat.

În fond după casare, Curtea de Apel Constanța –

Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă

nr.79/CA din 28 ianuarie 2008, prin care a respins acțiunile conexe ca

fiind tardiv formulate.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că ambele

acțiuni au fost formulate după împlinirea termenului de 1 an de la

data emiterii actului administrativ atacat și anume, 3 august 1999.

Instanța de fond a aplicat dispozițiile art.11 alin. (2) din Legea

nr.554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunilor

conexe, cu motivarea că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.262/2007

de modificare și de completare a Legii nr.554/2004.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs.

Recurenta a susținut că a fost greșit admisă excepția

de tardivitate a acțiunilor conexe, întrucât termenul de 1 an

trebuia  calculat de la data când a luat cunoștință de

certificatul contestat prin răspunsul comunicat cu adresa nr.17756 din 13

iunie 2005 emisă de Primăria municipiului Mangalia, în conformitate

cu prevederile art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004, completată și

modificată prin Legea nr.262/2007.

Recurenta a precizat că acțiunile sale  în constatarea

nulității certificatului de proprietate s-au întemeiat pe motive de

ordine publică, pentru asanarea unor vicii de fond, indiferent de

înscrierea în cartea funciară și de opozabilitatea înscrierii

față de terți, deoarece soluționarea se realizează în

funcție de realitatea și legalitatea actului. În aceste

condiții, recurenta a susținut că actul atacat a intrat în

circuitul civil și a fost respectat termenul pentru sesizarea

instanței de judecată.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a constatat corect tardivitatea acțiunilor conexe

formulate de recurentă după  împlinirea termenului de 1 an de la

data emiterii actului administrativ atacat, astfel cum se prevedea în art.11

alin. (2) din Legea nr.554/2004, în forma în vigoare la data sesizării

instanței de contencios administrativ.

Soluția dată excepției de tardivitate este legală și

în raport de dispozițiile art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004, astfel

cum au fost modificate și completate prin Legea nr.262/2007 și

potrivit cărora, pentru motive temeinice,  în cazul actului

administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste

termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării

actului sau data luării la cunoștință de acesta.

Potrivit acestei reglementări, termenul de 1 an se calculează de la

data de 10 august 1999 când dreptul de proprietate atestat pentru S.C.”NO”SRL

Neptun prin certificatul contestat a fost înscris în cartea funciară nr.24

N a localității Mangalia,  nr. cadastral 2, în baza

încheierii nr.79 din 10 august 1999.

Deși recurenta a avut cunoștință de efectuarea acestei

înscrieri, așa după cum a precizat în notele de

ședință din 12 noiembrie 2007, a susținut neîntemeiat

că nu a avut cunoștință de conținutul certificatului

de proprietate, neavând posibilitatea să compare planurile sale cu acelea

depuse de societatea pârâtă.

De la data efectuării transcrierii, dreptul real al

societății  pârâte a devenit opozabil

erga omnes

și

prin  îndeplinirea formalităților de publicitate

imobiliară, actul de atestare a proprietății se consideră a

fi cunoscut și de către reclamantă, care avea posibilitatea

să solicite relații suplimentare în cazul  în care

informațiile cuprinse în registrul de transcripțiuni și

inscripțiuni nu erau suficiente pentru identificarea terenului  în

raport de terenul aflat în patrimoniul său.

În consecință, termenul de 1 an,  calculat în condițiile

prevăzute de art.11 alin. (2) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost

completată  și modificată prin Legea nr.262/2007, s-a

împlinit și  în raport de data transcrierii certificatului de

proprietate atacat prin acțiunile conexe.

Pentru aceste considerente, va fi respinsă susținerea din recurs

că termenul de 1 an trebuia calculat de la data comunicării adresei

nr.17756 din 13 iunie 2005 emisă de Primăria municipiului

Mangalia  cu atât mai mult cu cât acest înscris nu cuprinde elemente

suplimentare pentru delimitarea terenului față de înscrierile din

cartea funciară care,  prin efectul legii, sunt opozabile

„erga

omnes

”.

Se va  respinge ca neîntemeiată și susținerea recurentei

privind formularea acțiunilor conexe pentru motive de ordine

publică,  întrucât termenul de 1 an a fost prevăzut de art.11

alin. (2) din Legea nr.554/2004 pentru sesizarea instanței de contencios

administrativ, indiferent  de motivele de nelegalitate invocate pentru

anularea sau pentru constatarea nulității actului administrativ dedus

judecății.

Față de motivele expuse, constatând că nu există motive de

casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte a respins

recursul ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2014
ate, potrivit considerentelor ce urmează: 1. Asupra recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1723 din 12 martie 2012 Obiectul acțiunii judiciare, prin raportare la dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrat
ÎCCJ 2010-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 221/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu contestație în anulare Prin decizia nr. 3621 din 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de co
ÎCCJ 2004-11-02
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7988/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 103/CA din 6 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis excepția tardivității invocată de pâ
ÎCCJ 2014-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2014
de nelegalitate a actului administrativ - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism invocată de reclamanta SC S.I. SRL ca inadmisibilă. A reținut, în esență, că ex
ÎCCJ 2014-12-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4607/2014
de nelegalitate a actului administrativ - Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 20 septembrie 1999 emis de Autoritatea Națională pentru Turism invocată de reclamanta SC S.I. SRL ca inadmisibilă. A reținut, în esență, că ex
Sursă