ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 998/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 29.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și A. S.R.L. prin administrator judiciar B., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/6.06.2002, C., în ceea ce privește suprafața de 3.435 mp, din totalul de 13.320,43 mp, respectiv suprafața aferentă D. și a actelor de înstrăinare privind această suprafață. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

S-a solicitat totodată ca în temeiul art. 68 C. proc. civ., coroborat cu art. 858 și art. 865 alin. (1) și alin. (2) din Codul silvic, să fie introdus în cauză Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de proprietar al terenului ce face obiectul prezentei cauze (art. 3 alin. (1) pct. 81, H.G. nr. 34/2009), în calitate de reclamant.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a judecătoriei, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu este succesoarea fostului Minister al Turismului, inadmisibilității cererii.

S-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii față de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta societatea A. S.R.L. (fostă E.) societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvență F., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, solicitând trimiterea cauzei spre judecare instanței competente, față de împrejurarea că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x, nr. 1095/6.06.2002, a cărui nulitate parțială se solicită, este un act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1610/22.03.2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 147 din 8 august 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, s-a respins cererea formulată de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ VÂLCEA, în contradictoriu cu MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE și ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ VÂLCEA, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL TURIMSULUI și A. S.R.L. prin administrator judiciar B..

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea, care au formulat critici de nelegalitate.

Prin recursul său Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat admiterea recursului formulat, constatarea faptului că Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român nu a fost citat în conformitate cu dispozițiile legale, iar pe fond admiterea acțiunii formulate, susținând în esență că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a susținut următoarele:

Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român a fost citat pentru prima dată în această cauză de către Curtea de Apel Pitești, pentru termenul de judecată din data de 8.08.2017, însă citarea nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 69 din C. proc. civ., fiind comunicată citația fără niciun document anexat.

Precizează recurentul că întrucât se afla în imposibilitate de a formula apărări în cauză, a transmis o cerere Curții de Apel Pitești prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată, motivat de faptul că nu a fost citat cu copie acțiune și documentele anexate.

Instanța a respins cererea formulată, menționând totodată că prioritar introducerii în cauză a Statului Român prin reprezentant, în procedura chemării în judecată a altor persoane, față de conținutul cererii, este soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de introducere în cauză a Statului Român, considerând prioritar soluționarea excepțiilor invocate.

Prin recursul său Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea a solicitat admiterea recursului casarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, susținând în esență că hotărârea atacată este dată cu încălcarea normelor de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ în art. 7, nu se poate aplica reclamantei, care este persoană juridică de drept public asimilată autorităților publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În ceea ce privește recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, va fi respins pentru lipsa calității procesuale active, în considerarea următoarelor argumente.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că în speța de față, cu ocazia soluționării pe fond a litigiului, s-a solicitat ca, în temeiul art. 68 din C. proc. civ., coroborat cu art. 858 și 865 alin. (1) și alin. (2) din Codul Silvic să fie introdus ca parte Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de proprietar al terenului în discuție, în calitate de reclamant.

Așa cum rezultă din încheierile de la dosarul de fond al cauzei, Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român a fost citat pentru termenul de judecată din data de 8.08.2017, însă citarea nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 69 din C. proc. civ., fiind comunicată citația fără niciun document anexat.

Fiind în imposibilitate de a formula apărări în cauză, recurentul Statul Român a transmis o cerere Curții de Apel Pitești prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru un alt termen de judecată, motivat de faptul că nu a fost citat cu copie acțiune și documentele anexate.

Instanța a respins cererea formulată, menționând că prioritar introducerii în cauză a Statului Român prin reprezentant, în procedura chemării în judecată a altor persoane, față de conținutul cererii, este soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.

Astfel, instanța de control judiciar observă că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de introducere în cauză a Statului Român.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar trebuie să stabilească, în privința calității procesuale a părților, că acestea au participat la judecată în primă instanță.

Or, în cauza de față Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a avut calitatea de parte în cadrul litigiului de fond.

Prin urmare, instanța de control judiciar va respinge recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș pentru lipsa calității procesuale active.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește soluția recurată, prin care cauza a fost soluționată pe excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta este pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 109 alin. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă și constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică o va menține având în vedere considerentele ce urmează:

Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/6.06.2002, C., în ceea ce privește suprafața de 3.435 mp, din totalul de 13.320,43 mp, respectiv suprafața aferentă D. și a actelor de înstrăinare privind această suprafață. Certificatul a cărui anulare se solicită reprezintă un act administrativ deoarece este emis în aplicarea legii, de o autoritate publică - Ministerul Turismului, în regim de putere publică.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Acest alineat prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.

Într-adevăr, prin decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 s-a reținut neconstituționalitatea textului în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, întrucât nu se poate aplica acest regim terțului care nu are posibilitatea de a cunoaște actul.

Ca atare, este necesară cunoașterea actului administrativ, care se poate realiza prin procedura de comunicare sau într-un sistem de publicitate care asigura posibilitatea de cunoaștere a actului administrativ.

Astfel, într-un sistem de publicitate care asigură obiectiv posibilitatea de cunoaștere a actului administrativ de către terți, aceștia trebuie să urmeze procedura prealabilă și termenele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, neputându-se prevala de necunoașterea actului, cu consecința curgerii termenului de atacare numai de la data comunicării actului.

Prevederile legii contenciosului administrativ prin care se instituie procedura prealabilă sesizării instanței de judecată nu încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură să contravină dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci dimpotrivă constituie o normă de protecție și de asigurare a judecării cu celeritate, astfel că nu se poate vorbi de o limitare a accesului la justiție.

De aceea, se constată că instanța de fond, a admis corect excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.

Prin urmare, având în vedere că Legea nr. 554/2004 stabilește obligația îndeplinirii procedurii prealabile formulării cererii în instanță, Înalta Curte constată că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Instanța de control judiciar, în temeiul art. 451 din C. proc. civ., va dispune obligarea recurenților la plata sumei de 3750 reprezentând cheltuieli de judecată către intimata societatea A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 147 din 8 august 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pentru lipsa calității procesuale active.

Respinge recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea împotriva sentinței nr. 147 din 8 august 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.