ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5266/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5266/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cererilor de

recurs de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 6

aprilie 2007 sub nr. 3394/118/2007, Tribunalul Constanța a fost învestit cu

soluționarea acțiunii formulate de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu

pârâții Municipiul Constanța, Consiliul Local Constanța și Primarul

Municipiului Constanța, prin care s-a solicitat obligarea pârâților la vânzarea

către reclamantă a terenului în suprafață de 8.133 mp situat în Constanța, bd. I.C.B.

Terenul a fost dobândit în anul 2003 când prin contractul de vânzare-cumpărare

din 29 mai 2003, reclamanta SC S.C. SRL a achiziționat de la SC S. SA întreg

terenul pe care acesta îl deținea în proprietate, la adresa din str. I.C.B.,

Constanța (83.395.66 mp), precum și activele situate pe acest teren. Cumpărarea

activelor a fost efectuată în cadrul procedurii de privatizare a SC

"S." SA, societate înființată conform Legii nr. 15/1990 și potrivit

H.G. nr. 1776/1990.

Pârâții Municipiul

Constanța, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, prin

întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, excepția prematurității acțiunii în raport cu Municipiul Constanța

și excepția lipsei calității procesuale a Primarului mun. Constanța. Prin

Notele depuse la data de 30 octombrie 2007, pârâții au invocat excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 1045/2000, actualizată prin H.G. nr. 1705/2006,

susținând că suprafața de teren în litigiu este inclusă în intravilanul bunurilor

ce alcătuiesc domeniul public al statului, conform anexei 15, iar prin

Încheierea de ședință din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța a dispus

sesizarea instanței de contencios administrativ competente - Curtea de Apel

București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru

soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamantă.

procesual al cauzei

2.1. Prin Sentința

civilă nr. 855 din 3 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Municipiul Constanța, Consiliul Local Constanța

și Primarul Municipiului Constanța și excepția inadmisibilității invocată de

pârâtul Guvernul României. A fost respinsă excepția de nelegalitate a H.G. nr.

1705/2006 invocată de reclamanta SC S.C. SRL, admițându-se totodată cererea de

intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de

Ministerul Transporturilor.

Hotărârea de

respingere a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 a rămas irevocabilă

prin respingerea recursului formulat de reclamantă, ca tardiv, de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4657 din 28 octombrie 2009.

2.2. La data de 1

iunie 2010, reclamanta a depus cerere completatoare a acțiunii, sub aspectul

cadrului procesual, chemând în judecată, în calitate de pârât, și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și a obiectului acțiunii, în sensul că a

solicitat obligarea acestui pârât la încheierea cu reclamanta a unui contract

de concesiune pentru perioada maximă prevăzută de dispozițiile O.G. nr. 88/1997

cu privire la același teren.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția de

necompetență materială a instanței învestite, susținând că, față de calificarea

ca act administrativ dată de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

natura litigiului având ca obiect obligarea la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare în principal, și, în subsidiar a contractului de concesiune a

unui teren ce face parte din domeniul public, este contencios administrativă,

iar competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ și,

raportat la calitatea pârâtului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

de organ central al administrației, competența revine Curții de Apel Constanța.

Prin aceeași

întâmpinare pârâtul a invocat și excepția tardivității cererii completatoare în

raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. și excepția lipsei procedurii

prealabile.

2.3. Prin Sentința

civilă nr. 5102/com din 28 septembrie 2010, Tribunalul Constanța a admis

excepția de necompetență materială a instanței, invocată de pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel

Constanța.

2.4. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 13 octombrie 2010 sub

nr. 1360/36/2010.

Prin Încheierea de

ședință din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis motivat excepția

tardivității cererii de completare a cererii de chemare în judecată formulată

de reclamanta SC S.C. SRL și a respins cererea de completare ca tardiv

formulată.

Pe rolul aceleiași

instanțe, la data de 9 decembrie 2010, într-un alt dosar sub nr. 1624/36/2010,

aceeași reclamantă, SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâții Municipiul

Constanța, Consiliul Local Constanța, Primarul Municipiului Constanța și

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a solicitat obligarea pârâților

la vânzarea către reclamantă a terenului în suprafață de 8.133 mp situat în

Constanța, bd. I.C.B., la un preț ce va fi stabilit pe calea unui raport de

expertiză tehnică imobiliară judiciară; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr.

1624/36/2010, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei

calității procesuale pasive a ministerului.

2.6. Prin Încheierea

de ședință din data de 23 martie 2011, Curtea de Apel Constanța a dispus

reunirea Dosarului nr. 1624/36/2010 cu Dosarul nr. 1360/36/2010, constatând

îndeplinite condițiile art. 163 C. proc. civ.

2.7. Prin Încheierea

din 20 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța a respins motivat excepția lipsei

procedurii prealabile formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

în cauzele reunite, ca nefondată.

La solicitarea

reclamantei s-a efectuat în dosarul cauzei expertiza topografică.

Pârâtul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a invocat inadmisibilitatea acțiunii cu

privire la capătul de cerere având ca obiect solicitarea SC S.C. SRL de a

obține, pe cale judecătorească, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 88/1997,

obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii la vânzarea terenului

în suprafață de 8.133 mp, situat în Constanța, Bd. I.C.B., la un preț ce va fi

stabilit pe calea unui raport de expertiză tehnică imobiliară judiciară,

arătând că terenul litigios figurează în inventarul bunurilor aparținând

domeniului public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, aspect

confirmat și de raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 397

din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin

primar, și Consiliul Local Constanța. Totodată, a dispus, după cum urmează:

- A admis excepția

inadmisibilității acțiunii conexate.

- A admis cererea de

majorare a onorariului cuvenit expertului topograf.

- A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii ca nefondată în acțiunea conexă.

- A respins acțiunile

formulate de reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu Primarul Municipiului

Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, și Consiliul Local Constanța, ca

fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

- A respins acțiunea

conexă formulată de reclamantă, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, ca inadmisibilă.

- A obligat

reclamanta la plata către expert a sumei de 2.660 RON, reprezentând onorariul

cuvenit.

- A obligat

reclamanta la plata către pârâții Primarul Municipiului Constanța, Municipiul

Constanța și Consiliul Local Constanța a sumei de 500 RON, reprezentând

onorariu avocat.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Reclamanta SC

"S.C." SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții

Municipiul Constanța, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Constanța,

Primarul Municipiului Constanța și Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii să dispună obligarea acestora la vânzarea terenului în

suprafață de 8133 mp, în temeiul dispozițiilor art. 32

1

din O.U.G

nr. 88/1997 și ale art. 111 - 141 din H.G. nr. 577/2002.

Instanța a reținut că

imobilul în suprafață de 8133 mp, situat în Constanța, B-dul I.C.B., a fost

identificat prin expertiza topografică efectuată în prezenta cauză de expertul

C.C., acesta menționând atât în cuprinsul expertizei, cât și în lămuririle

solicitate de instanță, că suprafața de teren pentru care a solicitat reclamata

obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare se află

inclus în domeniul public al statului, fiind inventariat cu acest regim

juridic, cu mențiunea concesionat potrivit Legii nr. 219/1998 și H.G. nr.

581/1998.

Curtea a apreciat că

relevantă în soluționarea cererii de față este soluția pronunțată în excepția

de nelegalitate a H.G. nr. 1045/2000, actualizată prin H.G. nr. 1705/2006,

excepție ce a fost respinsă ca nefondată prin Sentința civilă nr. 855 din 3

martie 2009 a Curții de Apel București, soluție rămasă irevocabilă prin

respingerea recursului declarat de SC "S.C." SRL ca tardiv formulat

(Decizia nr. 4657 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție).

Totodată, prima

instanță a constatat că, în raportul juridic obligațional pe care îl

cercetează, își justifică în cauză calitatea procesuală pasivă doar Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, ca autoritate publică centrală ce deține un

drept de administrare asupra bunului cuprins în inventarul domeniului public

din H.G. nr. 1705/2006.

Din coroborarea

concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat în cauză cu

înscrisurile care justifică includerea suprafeței de teren de 8133 mp în

cuprinsul parcelei inventariate în H.G. nr. 1705/2006, ca fiind bun public

aflat în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și dat

în concesiune C.N.C.F.R. SA, Curtea a reținut caracterul întemeiat al excepției

referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Constanța, prin

primar, Consiliului Local Constanța și Primarului Municipiului Constanța,

respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste părți pentru lipsa

calității lor procesuale.

În raport cu cererea

de chemare în judecată, având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr.

213/1998, potrivit cărora "(1) Bunurile din domeniul public sunt

inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

a) nu pot fi

înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau

închiriate, în condițiile legii;

b) nu pot fi supuse

executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

c) nu pot fi

dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de

bună-credință asupra bunurilor mobile.

(2) Actele juridice

încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al

bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută".

Prima instanță a

constatat că nu prezintă relevanță justificarea de către reclamantă a unei

vocații pe care aceasta ar avea-o asupra terenului în litigiu, în calitate de

succesoare a SC S. SA, fiind proprietară asupra activelor amplasate pe acest

teren.

A apreciat Curtea că

nu sunt întemeiate susținerile reclamantei referitoare la o eventuală eroare ce

a determinat trecerea terenului litigios în proprietatea statului, ori la o

fraudă în întocmirea planului de delimitare și amplasament, realizat în

favoarea C.N.C.F.R. SA, perpetuată ulterior în Încheierea de intabulare din 23

mai 2006 a O.C.P.I. Constanța și reluată în inventarul bunurilor cuprins în

H.G. nr. 1705/2006, atâta timp cât terenul constituie domeniu public al

statului, iar bunurile cu acest regim juridic nu pot fi înstrăinate.

În conformitate cu

prevederile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat reclamanta, dată fiind

culpa sa procesuală în prezenta cauză, la plata onorariului cuvenit expertului

topograf, conform decontului depus la dosar și la plata către pârâții fără

calitate procesuală pasivă a cheltuielilor reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului ales, conform chitanțelor depuse la dosar.

declarate în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, precum și a Încheierii de ședință din data de 20 aprilie 2011, în

termen legal au declarat recurs SC "S.C." SRL Constanța și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, după cum urmează:

4.2. Motivele de

recurs înfățișate de recurenta-reclamantă SC S.C. SRL

În contextul unei

detaliate prezentări a situației de fapt ca și a conținutului cererilor

formulate de reclamanta-recurentă în cursul procesului, în esență, următoarele

critici în raport cu hotărârea primei instanțe au fost înfățișate și

dezvoltate:

- în mod eronat au

fost respinse acțiunile reclamantei, pe de-o parte ca inadmisibile, iar pe de

alta ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă, fiind încălcate dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998,

cu trimitere la art. 135 alin. (4) din Constituția României, referitoare la

domeniul public al statului, întrucât liniile de cale ferată proprietatea

reclamantei nu pot face parte din domeniul public al statului, fiind linii

uzinale de manevrări interne;

- trecerea terenului

litigios în proprietatea statului, împreună cu liniile de cale ferată s-a făcut

fără să existe un plan de situație și amplasament și fără să țină seama de

situația de fapt reală;

- instanța de fond a

nesocotit situația de fapt ca și prevederile art. 2 și 32

1

din O.G.

nr. 88/1997, precum cele ale art. 111 - 141 din H.G. nr. 577/2002, prevederi

legale care dispun cu privire la situația terenurilor aflate în folosința

societăților comerciale care se privatizează și cu privire la care situația

juridică se clarifică după data vânzării activului;

- instanța de fond nu

a analizat îndeajuns înscrisurile depuse la dosar și a tratat într-o manieră

evazivă concluziile scrise și orale ale expertului topograf, fiind evident că

terenul în suprafață de 8133 mp se află în domeniul privat la Municipiului

Constanța și nicidecum în domeniul public al statului.

4.2. Motivele de

recurs înfățișate de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii

Invocând ca temei

legal al căii de atac promovate, generic, prevederile art. 299 - 316 C. proc.

civ., recurenta a solicitat admiterea recursului declarat cu consecința

modificării în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei împotriva acestei autorități ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, și nu ca inadmisibilă, cum s-a

dispus, iar în ceea ce privește Încheierea din data de 20 aprilie 2011, a

apreciat că se impune reformarea soluției pronunțate de instanța primului grad

de jurisdicție în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile.

S-au susținut, în

esență, următoarele critici, față de dezlegările cuprinse în sentința atacată:

- față de obiectul

cererii de chemare în judecată, vizând obligarea instituțiilor publice pârâte

la vânzarea terenului în suprafață de 8.133 mp situat în Constanța, întemeiat

pe prevederile art. 2 și 32

1

din O.G. nr. 88/1997 și art. 111 - 141

din H.G. nr. 577/2002, se impunea ca instanța primului grad de jurisdicție să

facă aplicarea prevederilor art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, reținând că nu

a fost parcursă procedura plângerii prealabile;

- a fost nelegal

soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului în

cauză, în sensul că aceasta a fost greșit respinsă, ca nefondată, deși regimul

juridic al terenului în discuție a fost legal determinat.

Lipsa calității

procesuale pasive a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii se

justifică tocmai prin prisma faptului că această autoritate exercită numai un

drept de administrare asupra terenului în litigiu, neexistând identitate între

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și persoana ce poate fi obligată

în cadrul raportului juridic dedus judecății.

de recurs

Analizând criticile

aduse hotărârii instanței de fond de ambele recurente, actele și lucrările

dosarului, ca și prevederile legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de

nelegalitate de natură a antrena fie modificarea, fie casarea hotărârii primei

instanțe, astfel că urmează a fi respinse recursurile declarate, pe temeiurile

și pentru considerentele în continuare arătate.

5.2. Cu privire la

recursul recurentei-reclamante SC S.C. SRL

Prin cererea de

chemare în judecată ce a format obiceiul Dosarului nr. 1624/36/2010,

recurenta-reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ să

oblige instituțiile publice pârâte în cauză (Municipiul Constanța, Consiliul

Local al Municipiului Constanța, Primarul Municipiului Constanța și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii), la vânzarea terenului în suprafață de

8.133 mp, situat în Constanța, Bd. I.C.B., la un preț ce va fi stabilit pe

calea unui raport de expertiză tehnică imobiliară judiciară.

Cererea astfel

formulată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2 și 32

1

din O.G. nr. 88/1997 și art. 111 - 141 din H.G. nr. 577/2002.

Această acțiune a

fost conexată la cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului

nr. 1360/36/2010, prin care recurenta-reclamantă, în contradictoriu cu

Municipiul Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și Primarul

Municipiului Constanța, urmărea valorificarea acelorași pretenții, respectiv

obligarea instituțiilor publice pârâte în cauză la vânzarea terenului în

suprafață de 8.133 mp, situat în Constanța, Bd. I.C.B., la un preț ce va fi

stabilit pe calea unui raport de expertiză tehnică imobiliară judiciară.

Prin sentința

atacată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Primarul Municipiului Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar,

și Consiliul Local Constanța, respingând pe cale de consecință acțiunea

formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași

sentință, a fost admisă și excepția inadmisibilității acțiunii conexate, cu

consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulate în

contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca

inadmisibilă.

Apreciind că toate

criticile recurentei-reclamante, chiar dacă prezentate într-o manieră

nesistematizată și fără indicarea expresă a cazurilor incidente, potrivit art.

304 C. proc. civ., se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le va examina din această perspectivă.

Raportat la

conținutul cererilor de chemare în judecată și față de prevederile Legii nr.

219/1998 și ale H.G. nr. 581/1998, a căror incidență a fost corect examinată,

Înalta Curte reține că într-adevăr, problema de drept ce se impunea a fi

soluționată în cauză viza determinarea regimului juridic al terenului în

suprafață de 8.133 mp situat în Constanța, B-dul I.C.B.

Pentru acest teren

recurenta a solicitat pe de o parte, obligarea pârâților Municipiul Constanța,

Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța la vânzarea lui (conform

cererii inițiale depuse la 6 aprilie 2007), iar pe de alta, obligarea

recurentului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii la perfectarea unui

contract de concesiune (conform cererii completatoare depuse la 1 iunie 2010)

pentru perioada maximă prevăzută de O.G. nr. 88/1997, privind privatizarea

societăților comerciale.

Contrar criticilor

recurentei, Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 32

1

din O.G. nr. 88/1997, analizate și de judecătorul fondului, ca și la actele și

lucrările dosarului, că este corectă premisa legală ce a stat la baza

raționamentului instanței de fond în soluționarea excepțiilor invocate.

Astfel, cu justețe

s-a reținut că suprafața de teren pentru care s-a cerut obligarea la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare se află inclusă în domeniul public al

statului, fiind inventariată cu acest regim juridic și cu mențiunea

concesionării potrivit Legii nr. 219/1998 și a H.G. nr. 581/1998, o atare

concluzie fiind pe deplin susținută de raportul de expertiză topografică

efectuată în cauză.

Pe acest din urmă

aspect considerentele primei instanțe sunt elocvente și pertinente, relevanță

prezentând desigur și decizia judecătorească definitivă și irevocabilă prin

care a fost respinsă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1045/2000, actualizată

prin H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce privește includerea terenului în litigiu în

domeniul public al statului (Anexa 15 poziția 100403 la H.G. nr. 1705/2006).

Nefondate sunt

criticile recurentei și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a

excepției inadmisibilității, neputându-se reține, astfel cum s-a susținut, o

insuficientă și evazivă analiză a actelor și lucrărilor dosarului, dată fiind

argumentația din considerentele hotărârii, prin care s-a răspuns tuturor

excepțiilor, dar și apărărilor formulate.

În fine, în cauză nu

pot fi pertinent reținute criticile recurentei-reclamante referitoare la

așa-zisele "carențe" ale înscrierii în cartea funciară a dreptului de

proprietate asupra terenului în favoarea Statului Român, în condițiile în care,

astfel cum s-a arătat anterior, apartenența acestui teren la domeniul public al

statului se impune în speță cu titlu de autoritate de lucru judecat, dată fiind

soluția pronunțată de instanță cu privire la excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1705/2006.

De altfel, antamarea

acestor aspecte în cadrul prezentei cauze este și lipsită de eficiență în

condițiile în care recurenta-reclamantă avea la dispoziție alte remedii

procesuale pentru contestarea încheierii de carte funciară prin care s-a dispus

înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea Statului

Român.

Pe cale de

consecință, toate aserțiunile recurentei-reclamante referitoare la ipoteticele

modificări ale regimului acestui teren survenite în decursul timpului, dincolo

de faptul că sunt lipsite de relevanță, nici nu pot face obiect de cercetare în

cadrul prezentei cauze în condițiile în care, astfel cum s-a indicat deja,

legalitatea includerii acestui teren în inventarul bunurilor aparținând

domeniului public al statului a fost statuată printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Față de cele

învederate și reținând regimul juridic al terenului în litigiu a cărui

apartenență la domeniul public al statului nu poate fi tăgăduită, soluția

instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii este

legală și temeinică, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a art. 11 din Legea

nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu

modificările și completările ulterioare, potrivit cărora bunurile din domeniul

public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.

5.3. Cu privire la

recursul recurentului-pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Raportat la soluția

primei instanțe și față de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte

reține lipsa de interes a autorității recurente Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii în promovarea și susținerea recursului declarat. Cu ocazia

dezbaterilor în cauză, Înalta Curte a solicitat părților să își expună punctele

de vedere și cu privire la excepția lipsei de interes, invocată din oficiu.

Recurentul Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii a susținut că nu este lipsit de interes

demersul său procesual, în esență, în considerarea excepției în temeiul căreia

se impunea a fi respinsă acțiunea reclamantei-recurente față de autoritatea

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, și anume pentru neîndeplinirea

plângerii prealabile, și nu reținându-se inadmisibilitatea cererii.

Înalta Curte,

independent de împrejurarea că apreciază că rezolvările primei instanțe asupra

tuturor excepțiilor invocate sunt deplin întemeiate și date cu justă

interpretare a actelor și lucrărilor dosarului, arată totodată că reține lipsa

de interes a recurentului Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în

promovarea recursului de față.

Interesul, astfel cum

este definit în doctrină și după cum s-a apreciat și în jurisprudență, este o

cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, semnificând folosul

practic, imediat, pe care-l are o parte pentru a justifica nu numai punerea în

mișcare a procedurii judiciare, dar și, ori de câte ori pe parcursul procesului

oricare dintre participanții la judecată apelează la una sau alta din formele

procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii.

În aplicarea acestui

principiu, în practică, în mod unanim, a fost considerată ca lipsită de interes

calea de atac exercitată de partea care a obținut câștig de cauză.

Din această

perspectivă este de reținut că și recurentul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

a obținut, prin sentința atacată, câștig de cauză întrucât acțiunea

reclamantei-recurente a fost respinsă, în ceea ce-l privește, ca inadmisibilă,

fiind așadar irelevante criticile recurentului în susținerea temeiniciei unei

alte excepții de procedură ce ar fi condus, în măsura în care ar fi fost

întemeiată, la același rezultat practic.

Pentru toate cele

arătate se va respinge așadar ca lipsit de interes recursul declarat de

recurentul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC S.C. SRL Constanța împotriva Sentinței nr. 397/CA din 11

noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva Încheierii

din 20 aprilie 2011 și a Sentinței nr. 397/CA din 11 noiembrie 2011 ale Curții

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ