ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6128/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cau2ei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28

aprilie 2006, I.O. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Casa Județeană

de Pensii Dolj și F.M., revizuirea deciziei civile nr. 844 din 5 aprilie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7

C. proc. civ., arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra capetelor

de cerere formulate în recurs și că există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de aceleași grad și chiar de grade deosebite în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. În acest sens, a

invocat deciziile nr. 529/1997 și 852/2005, pronunțate de Curtea de Apel

Craiova, decizia nr. 585/1998 a Curții Supreme de Justiție, precum și alte

decizii ale instanței supreme, prin care s-a indicat efectuarea unor expertize

la rejudecare.

Prin decizia nr. 198 din 15 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova a

respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.

Curtea de apel a reținut că revizuirea unei hotărâri, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se poate cere dacă instanța s-a

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra

unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea unei hotărâri întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. se poate cere numai dacă există hotărâri definitive potrivnice date

de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite în una sau aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauză, instanța a avut în vedere toate actele depuse la dosarul

cauzei, pronunțându-se atât cu privire la drepturile de pensie ale

revizuentului, cât și cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de acestea.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a

reținut că nu există hotărâri judecătorești definitive potrivnice, întrucât

hotărârile existente invocate de revizuent sunt în favoarea acestuia fiind date

cu respectarea actelor normative incidente în speță și cu respectarea

recomandărilor și a dispozitivelor pronunțate în funcție de ordinea ierarhică a

instanțelor care le-au pronunțat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuentul.

Invocând prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.,

revizuentul a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 din cod aparține Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pentru că există hotărâri contradictorii ale Curții de Apel Craiova

și ale instanței supreme.

A mai arătat că instanța nu a răspuns la toate cererile sale și că

expertul D.G. nu a respectat obiectivul stabilit de instanță.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de

revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a

cărei revizuire se cere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul

revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele

care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și

7 C. proc. civ.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de revizuire formulată

în raport de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. aparține curții de apel

care a pronunțat decizia atacată, dar competența de soluționare a cererii de

revizuire formulată conform dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în cauză, revizuentul a arătat că decizia civilă nr. 844 din 5

aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova este potrivnică deciziilor

civile nr. 529/1997 și 852/2005, pronunțate de Curtea de Apel Craiova și nr.

585/1998, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

În această situație, cum instanța mai mare în grad este Înalta Curte de

Casație și Justiție, competența de soluționare a cererii de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. aparține acesteia.

Față de cele arătate, se va admite recursul declarat, se va casa în

parte decizia atacată și, menținându-se dispozițiile deciziei cu privire la

cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

în urma constatării faptului că instanța supremă are competența de soluționate

a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7, se va

respinge ca nefondată această cerere.

La respingerea cererii s-a avut în vedere faptul că hotărârile la care

face referire revizuentul nu sunt potrivnice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, în aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie

necesitatea înlăturării încălcării principiului lucrului judecat, situație în

care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se

prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.

În cauză, prin decizia civilă nr. 585 din 11 martie 1998, pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a fost admisă

contestația în anulare formulată de I.P. împotriva deciziei nr. 1645 din 8

iulie 1998 a Curții Supreme de Justiție, care a fost desființată și s-a

constatat nul recursul declarat de D.G.M.P.S. Dolj. În acest fel, sentința

civilă nr. 529 din 7 noiembrie 1997 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a

admis acțiunea reclamantului și s-a anulat decizia emisă de pârâta care a fost obligată

să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul a pensiei pentru grupa a II a de

muncă și a pensiei suplimentare, a rămas irevocabilă.

Prin decizia civilă nr. 852 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Craiova

a admis recursul declarat de reclamantul I.O. împotriva sentinței civile nr.

2310 din 23 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, a casat sentința și

a reținut cauza spre rejudecare, reținând că la stabilirea drepturilor ce i se

cuveneau reclamantului trebuia avută în vedere sentința nr. 529 din 7 noiembrie

1997, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

După rejudecare, prin decizia civilă nr. 844 din 29 martie 2006, Curtea

de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul I.O. în

contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Dolj și F.M., a obligat Casa

Județeană de Pensii Dolj la plata către reclamant a sumei de 18.321.289 lei,

reprezentând diferențe pensie suplimentară, a disjuns capătul de cerere în

antrenarea răspunderii conducerii executive a casei de pensii și a dispus

trimiterea dosarului secției contencios administrativ a Tribunalului Dolj

pentru soluționarea capătului de cerere disjuns.

La pronunțarea acestei decizii s-au avut în vedere cele reținut de

instanță prin decizia civilă nr. 529/1997, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Se constată așadar, că hotărârile indicate de revizuent nu sunt

potrivnice, pentru că nu cuprind dispoziții ireconciliabile, imposibil de

executat.

De altfel, revizuentul este nemulțumit de modul în care expertul din

cauză a calculat drepturile bănești ce i se cuvin, dar acest aspect nu poate

face obiect de analiză în calea extraordinară de atac a revizuirii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de revizuentul I.O. împotriva deciziei nr. 198

din 15 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, pe

care o casează în parte.

Menține dispozițiile deciziei cu privire la cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul I.O., întemeiată

pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2007.