ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 897/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta L.A. a chemat în

judecată C.J.P.B., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să

dispună anularea Hotărârii nr. 12089 din 4 august 2006 emisă de pârâtă și

obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a fost refugiată împreună cu părinții din localitatea

Subpiatră în zona Vîrciorog – Dobrești – Beiuș, începând din anul 1941 până în

anul 1945.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

174/CA/2006-PI din 27 octombrie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantă reținând că declarațiile martorilor date în instanță nu

pot fi avute în vedere de către aceasta, întrucât aspectele relatate nu se

coroborează cu aspectele pe care tot ei le-au declarat în fața notarului și

care au fost consemnate în declarațiile autentice depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs L.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în

esență că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea, întrucât atât

din extrasul de la Arhivele Naționale cât și din declarațiile martorilor reiese

că a fost refugiată împreună cu părinții din cauza persecuției etnice și

îndeplinește condițiile cerute de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor prevăzute de acest act normativ.

Recursul este fondat urmând

a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român,

care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice respectiv

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Prin normele pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate sau au făcut

obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Atât din analiza textului

ordonanței, cât și din cea a normelor de aplicare a acesteia rezultă că

problema esențială în dobândirea acestor drepturi o reprezintă persecuția

etnică și nu locul unde are loc refugierea persoanelor persecutate.

În speță din extrasul nr.

C/229 din 18 ianuarie 2005 emis de D.J.B.A.N. rezultă că în registrul cu

evidența refugiaților români din Ungaria în perioada 1940 – 1944 figurează

numita J.F. (mama reclamantei).

De asemenea din declarațiile

notariale ale martorilor H.I. și L.I. reiese că petenta împreună cu părinții

săi s-a refugiat din localitatea Subpiatră în localitatea Beiuș, în perioada

septembrie 1941 – martie 1945.

În același sens sunt și

declarațiile date de aceleași martore în fața instanței de judecată. Astfel

ambele martore audiate, declară că, reclamanta a fost refugiată în perioada

prevăzută de lege și că, deși nu cunosc precis motivul pentru care părinții

reclamantei s-au refugiat, știu că le era frică de soldații unguri și că

aceștia au împușcat doi localnici din statul Subpiatra, din zona neocupată a

statului.

Din conținutul acestor

declarații rezultă cu claritate că motivul refugiului l-a constituit persecuția

etnică la care erau supuși localnicii fie chiar și din partea neocupată a

statului, atâta vreme cât soldații maghiari patrulau și în această zonă.

Ca urmare, se constată că

recursul este fondat urmând a fi admis, a se modifica sentința atacată în

sensul anulării hotărârii C.J.P.B. și obligării acesteia să-i acorde

reclamantei drepturile prevăzute de lege, pe perioada refugiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.A. împotriva

sentinței civile nr. 174/CA/2006 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond admite acțiunea formulată de reclamanta L.A.

Anulează Hotărârea nr. 12089

din 4 august 2006 emisă de C.J.P.B. și obligă pe pârâtă să acorde reclamantei

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1941 –

6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.