ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1783/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 28 august 2006, C.C. a solicitat ca în contradictoriu cu C.S.M. să se dispună anularea prevederilor art. 87 alin. (2) și art. 92 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor judecătorești, astfel cum au fost ele modificate prin Hotărârea nr. 352 din 10 mai 2005, ca nelegale, precum și obligarea pârâtului la plata unor daune morale în valoare de 10.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că reglementarea conținută în normele regulamentare mai sus menționate stabilește unele privilegii nejustificate pentru avocați, consilieri juridici și alți reprezentanți ai anumitor categorii de justițiabili, în dauna simplilor cetățeni.

În opinia sa, avocații nu contribuie cu nimic în plus la înfăptuirea justiției, față de cetățenii care nu apelează la serviciile lor și ca atare, facilitățile recunoscute de regulament sunt nejustificate. Ulterior, printr-o petiție separată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a celor două texte regulamentare și a cerut Instanței de judecată să trimită dosarul cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra acestei excepții. Prin încheierea din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea respectivă ca inadmisibilă, apreciind că Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea C.S.M.

nr. 352/2006, nu poate fi asimilat actelor normative enumerate în mod limitativ de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Aceeași Instanță a pronunțat apoi, sentința civilă nr. 138/ CA din 18 decembrie 2006, prin care a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. În esență, Instanța a reținut că în cauză se reclamă de către C.C. unele disfuncționalități de organizare ce nu au legătură directă cu exercitarea drepturilor constituționale. Că, autoritatea publică pârâtă este competentă să stabilească reguli care să țină cont de anumite priorități, legate de specificul activității Instanțelor și de voința asigurării unei anumite fluențe în derularea activităților administrative, în care avocații și consilierii juridici participă permanent, asigurând derularea procedurilor judiciare de care judecătorii nu se pot lipsi.

Împotriva sentinței și a încheierii din 11 decembrie 2006, de respingere a cererii pentru sesizarea Curții Constituționale, reclamantul C.C. a declarat recurs. Recurentul a susținut că în mod eronat prima Instanță a respins cererea sa pentru anularea parțială a Regulamentului de ordine interioară al Instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 352 din 10 mai 2006, deoarece dispozițiile art. 87 alin. (2) și art. 92 alin. (5) nesocotesc „toate prevederile legale internaționale și naționale” indicate de el în cursul procesului, că, normele regulamentare adoptate de pârât au o valoare pur tehnică și nu pot avea nici o înrâurire asupra drepturilor și intereselor legitime ale recurentului în special și a simplului cetățean, în general, drepturi prevăzute de legislația internațională, Constituția României și celelalte acte normative în vigoare.

Recursul declarat împotriva sentinței este nefondat. Prin Hotărârea nr. 352 din 10 mai 2006, adoptată de Plenul C.S.M. a fost modificat Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 87 alin. (2) pentru depunerea cererilor și actelor sau obținerea de informații, persoanele interesate se pot adresa, după caz, președintelui Instanței sau înlocuitorului acestuia, președintelui de secție, judecătorului de serviciu, biroului de informare și relații publice sau personalului de la registratură și arhivă. În interesul justiției, avocații au prioritate. În conformitate cu prevederile art. 92 alin. (5) ale regulamentului, au prioritate la consultarea dosarului cauzei, în următoarea ordine: avocații; părțile sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în cauză.

Așa cum corect s-a reținut în sentință, afirmația reclamantului că prin cele două texte regulamentare se stabilesc privilegii nejustificate pentru avocați, consilieri juridici și alți reprezentanți ai unor justițiabili, în raport cu ceilalți participanți la soluționarea litigiilor care se prezintă personal în Instanță, nu poate fi primită. Normele respective, reglementează în primul rând, atribuțiile personalului Instanțelor judecătorești, precum și raporturile pe care acesta trebuie să le aibă cu justițiabilii, fără a afecta în vreun fel, cadrul legal și constituțional de exercitare a drepturilor la accesul liber la justiție și cu atât mai puțin, a dreptului persoanei la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat caracterul esențial al aportului avocaților în ceea ce privește bunul mers al serviciului public realizat prin intermediul Instanțelor judecătorești, inclusiv în vederea soluționării cu celeritate a proceselor și pentru reprezentarea părților de către categorii profesionale specializate cum sunt avocații sau consilierii juridici. Într-o situație asemănătoare se află experții și interpreții. Toate aceste categorii profesionale, pot avea, adeseori, mai multe procese în aceeași zi, dar la Instanțe judecătorești și Parchete diferite.

Ținând seama de importanța deosebită pe care activitatea de reprezentare a părților o are pe parcursul derulării procedurilor judiciare, C.S.M., în limitele competenței sale legale, era îndreptățit să stabilească reguli precise, menite a asigura o anumită prioritate și fluență în desfășurarea activității administrative a Instanțelor, precum și soluționarea cu celeritate a litigiilor și respectarea dreptului la apărare al tuturor participanților la procese. Apreciind deci, că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 invocate de reclamant și respingând acțiunea acestuia, prima Instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Cât privește cererea formulată de C.C.

pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. 2 și art. 92 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima Instanță a procedat în mod judicios atunci când prin încheierea din 11 decembrie 2006 a respins-o ca inadmisibilă. Concluzia se impune întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, această autoritate publică decide asupra excepțiilor ridicate în fața Instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În speță, însă, normele regulamentare aprobate prin Hotărârea C.S.M. nr. 352/2006 nu pot fi asimilate vreunor dispoziții ale actelor normative enumerate cu caracter limitativ de legea organică mai sus enunțată și ca atare, solicitarea recurentului de sesizare a Curții Constituționale nu putea fi admisă. Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced și inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 138/ CA din 18 decembrie 2006 și a încheierii pronunțate în data de 11 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2007.