ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 februarie

2007 la Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 551 din

13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr.

3768/33/2006.

Recurenta a precizat

că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții Z.E. și

L.M. au

chemat în judecată Ministerul Public

- Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și

D.I.C.O.T., solicitând Instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anulare „actului

administrativ",

respectiv a Rezoluției nr. 375/2006 din 19 mai 2006 emisă de Procurorul șef al

D.I.C.

O.T. - S.T.C. nr. 21/II/2/2006

din

13 aprilie 2006 și respectiv nr. 19/11/2/2006 din 17 aprilie 2006.

Reclamanții au mai solicitat

ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori închiriată pe numele

reclamantului L.M. și repararea prejudiciului cauzat, reprezentând lipsa

de folos a sumei de 81.000 euro pe o perioadă de

4 luni, în sumă de 2000 lei/ lună până la ridicarea sechestrului și reparației

pentru

daune morale în sumă de 30.000 lei.

Prin sentința nr. 551 din 13

decembrie 2006 Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și a admis în parte acțiunea, anulând rezoluția emisă la data de 15

mai 2006 de Procurorul șef al D.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și a anulat Rezoluțiile

nr. 21/II/2/2006 și nr. 19/11/2/2006 ale Procurorului șef al D.I.

C.O.T.

– S.T.C., s-au admis plângerile formulate de L.M. și Z.E. și s-a dispus

ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra cutiei de valori închiriată

pe numele lui L.M.

Recurentul a susținut că

hotărârea atacată în cauză este esențial nelegală și vădit netemeinică întrucât

s-a pronunțat cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești și cu încălcarea

competenței altei Instanțe.

Sub acest aspect, se precizează

că în mod greșit Instanța de

Fond nu a

reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2)

din

Legea nr. 554/2004, reținând că dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

exclud controlul Instanțelor judecătorești

române

asupra actelor procurorului, altele decât cele de netrimitere sau

trimitere în judecată.

De asemenea, Instanța de Fond în

mod greșit a ignorat faptul că sechestrul judiciar ca măsură asiguratorie

instituită în temeiul dispozițiilor C. proc. pen., putea fi atacată potrivit

art. 168 C. proc. pen.

S-a mai făcut mențiunea de

recurent că potrivit dispozițiilor

C. proc.

pen., plângerea prin care se contestă luarea măsurii asigurătorii se

soluționează în conformitate cu prevederile

art. 311 alin. (3) C. proc.

civ., nesoluționând fondul cauzei

penale,

astfel că nu poate fi decât o încheiere și este supusă separat recursului, așa

cum se acceptă prin alin. (2) teza a II-a de sub art. 168

C

. proc. civ.

În

susținerea recursului se mai arată că Instanța de contencios

administrativ nu putea fi investită decât cu

cenzurarea unui raport

juridic de drept

administrativ născut ca urmare a incidenței normei

juridice asupra unui

raport de drept administrativ stabilit între stat și una sau mai multe persoane

fizice sau juridice în vederea ocrotirii unui interes de natură patrimonială și

nu putea să procedeze în mod legal la cenzurarea unui raport juridic de drept

procesual penal, cum este cel în cauză, raport juridic stabilit între stat și

infractor.

Se susține că în mod

abuziv și în disprețul tuturor normelor

de

drept, rezoluțiile procurorului, emise într-o cauză penală, au fost

cenzurate

de Instanța de contencios care le-a considerat „acte administrative".

Recursul

declarat este întemeiat și va fi admis potrivit art. 312

C

. proc. pen.,

hotărârea atacată fiind lipsită de temei legal și fiind rezultatul unei

încălcări a legii, Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, Z.E. și L.

M. au solicitat

în contencios administrativ anularea rezoluțiilor

penale ale procurorului

șef al D.I.C.O.T. – S.T.

C., dată sub nr.

21/11/2/2006 în 13 aprilie 2006 și respectiv

nr. 19/11/2/2006 din 17

aprilie 2006.

Aceste rezoluții

penale, intimații - reclamanți personal le-au denumit acte administrative.

Totodată, intimații au cerut

ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori indicată pe numele lui

L.M.

, precum și repararea pagubei cauzate.

Din actele cauzei

rezultă cu evidentă că se atacă 2 rezoluții penale și un sechestru instituit

într-o cauză penală în fața unei Instanțe de contencios administrativ.

Obiectul acțiunii judiciare

potrivit art. 8 din Legea nr. 554/

2004 nu

are nici o legătură cu astfel de acte atacate, acestea nefiind

acte

administrative, ci acte de procedură penală. Cu privire la aceste acte de

procedură penală, atacarea lor se face în condițiile C. proc. pen., iar nu în

condițiile contenciosului administrativ.

În efectuarea cercetărilor

penale, organele de procuratură nu

acționează

ca autorități administrative astfel încât nici actele emise

de acestea

nu au caracter administrativ.

Este evident că prin emiterea

actelor procesuale atacate în cauză, au fost realizate prerogativele de

autoritate judiciară a Ministerului Public conform art. 1 din Legea nr.

303/2004,

republicată, ce reglementează

activitatea magistraturii ca activitate

judiciară desfășurată de

judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării

intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a

drepturilor și libertăților cetățenilor.

În mod greșit Instanța de Fond a

efectuat „un control judecătoresc" asupra unor acte de procedură penală

pentru care se prevede o altă procedură, dar în nici un caz a contenciosului

administrativ.

Așa fiind,

soluția corectă ce trebuie pronunțată de Instanța de

Fond de contencios administrativ era respingerea

acțiunii ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva sentinței

civile nr. 551 din 13 decembrie

2006 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.