ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2395/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2007 la Curtea de Apel Cluj, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 551 din 13 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 3768/33/2006. Recurenta a precizat că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanții Z.E. și L.M. au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.I.C.O.T., solicitând Instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anulare „actului administrativ", respectiv a Rezoluției nr. 375/2006 din 19 mai 2006 emisă de Procurorul șef al D.I.C.

O.T. - S.T.C. nr. 21/II/2/2006 din 13 aprilie 2006 și respectiv nr. 19/11/2/2006 din 17 aprilie 2006. Reclamanții au mai solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori închiriată pe numele reclamantului L.M. și repararea prejudiciului cauzat, reprezentând lipsa de folos a sumei de 81.000 euro pe o perioadă de 4 luni, în sumă de 2000 lei/ lună până la ridicarea sechestrului și reparației pentru daune morale în sumă de 30.000 lei. Prin sentința nr. 551 din 13 decembrie 2006 Instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a admis în parte acțiunea, anulând rezoluția emisă la data de 15 mai 2006 de Procurorul șef al D.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a anulat Rezoluțiile nr. 21/II/2/2006 și nr. 19/11/2/2006 ale Procurorului șef al D.I. C.O.T. – S.T.C., s-au admis plângerile formulate de L.M. și Z.E. și s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra cutiei de valori închiriată pe numele lui L.M. Recurentul a susținut că hotărârea atacată în cauză este esențial nelegală și vădit netemeinică întrucât s-a pronunțat cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești și cu încălcarea competenței altei Instanțe. Sub acest aspect, se precizează că în mod greșit Instanța de Fond nu a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reținând că dispozițiile art. 278 C. proc.

pen. exclud controlul Instanțelor judecătorești române asupra actelor procurorului, altele decât cele de netrimitere sau trimitere în judecată. De asemenea, Instanța de Fond în mod greșit a ignorat faptul că sechestrul judiciar ca măsură asiguratorie instituită în temeiul dispozițiilor C. proc. pen., putea fi atacată potrivit art. 168 C. proc. pen. S-a mai făcut mențiunea de recurent că potrivit dispozițiilor C. proc. pen., plângerea prin care se contestă luarea măsurii asigurătorii se soluționează în conformitate cu prevederile art. 311 alin. (3) C. proc. civ., nesoluționând fondul cauzei penale, astfel că nu poate fi decât o încheiere și este supusă separat recursului, așa cum se acceptă prin alin. (2) teza a II-a de sub art. 168 C . proc.

civ. În susținerea recursului se mai arată că Instanța de contencios administrativ nu putea fi investită decât cu cenzurarea unui raport juridic de drept administrativ născut ca urmare a incidenței normei juridice asupra unui raport de drept administrativ stabilit între stat și una sau mai multe persoane fizice sau juridice în vederea ocrotirii unui interes de natură patrimonială și nu putea să procedeze în mod legal la cenzurarea unui raport juridic de drept procesual penal, cum este cel în cauză, raport juridic stabilit între stat și infractor. Se susține că în mod abuziv și în disprețul tuturor normelor de drept, rezoluțiile procurorului, emise într-o cauză penală, au fost cenzurate de Instanța de contencios care le-a considerat „acte administrative". Recursul declarat este întemeiat și va fi admis potrivit art. 312 C . proc.

pen., hotărârea atacată fiind lipsită de temei legal și fiind rezultatul unei încălcări a legii, Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății. Așa cum rezultă din actele dosarului, Z.E. și L. M. au solicitat în contencios administrativ anularea rezoluțiilor penale ale procurorului șef al D.I.C.O.T. – S.T. C., dată sub nr. 21/11/2/2006 în 13 aprilie 2006 și respectiv nr. 19/11/2/2006 din 17 aprilie 2006. Aceste rezoluții penale, intimații - reclamanți personal le-au denumit acte administrative. Totodată, intimații au cerut ridicarea sechestrului instituit asupra cutiei de valori indicată pe numele lui L.M. , precum și repararea pagubei cauzate. Din actele cauzei rezultă cu evidentă că se atacă 2 rezoluții penale și un sechestru instituit într-o cauză penală în fața unei Instanțe de contencios administrativ.

Obiectul acțiunii judiciare potrivit art. 8 din Legea nr. 554/ 2004 nu are nici o legătură cu astfel de acte atacate, acestea nefiind acte administrative, ci acte de procedură penală. Cu privire la aceste acte de procedură penală, atacarea lor se face în condițiile C. proc. pen., iar nu în condițiile contenciosului administrativ. În efectuarea cercetărilor penale, organele de procuratură nu acționează ca autorități administrative astfel încât nici actele emise de acestea nu au caracter administrativ. Este evident că prin emiterea actelor procesuale atacate în cauză, au fost realizate prerogativele de autoritate judiciară a Ministerului Public conform art. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată, ce reglementează activitatea magistraturii ca activitate judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

În mod greșit Instanța de Fond a efectuat „un control judecătoresc" asupra unor acte de procedură penală pentru care se prevede o altă procedură, dar în nici un caz a contenciosului administrativ. Așa fiind, soluția corectă ce trebuie pronunțată de Instanța de Fond de contencios administrativ era respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr. 551 din 13 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.