ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1854/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul V.N. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 5821 din 31 august 2006

emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și

plata drepturilor prevăzute de acest act normativ.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, s-a născut la data de 15 iulie 1942 în perioada

refugiului părinților săi care,au fost strămutați din Bulgaria în baza

Tratatului de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 698/ CA din 29 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 5821 din 31 august 2006 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, în sensul acordării drepturilor

prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada ca părinții săi au

fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în

perioada de refugiu, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Tulcea.

Recurenta a susținut în

esență ca, intimatul nu era năsut în anul 1940 când a avut loc schimbul de

populație între Bulgaria și România, pentru a se susține că a avut alt

domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.

A mai arătat că potrivit

Tratatului semnat în 1940 la Craiova, între România și Bulgaria „părțile

contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de 3 luni la un

schimb obligatoriu de populații (bulgari și români).

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut în

localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, deci pe teritoriul României,

la data de 15 iulie 1942 după ce părinții acestuia au fost obligați să se

refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod

nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, este de

necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și

copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi

compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței nr. 698 din 26

octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2007.