ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1854/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 5821 din 31 august 2006 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de acest act normativ. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, s-a născut la data de 15 iulie 1942 în perioada refugiului părinților săi care,au fost strămutați din Bulgaria în baza Tratatului de la Craiova. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 698/ CA din 29 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 5821 din 31 august 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada ca părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România în anul 1940, el fiind născut în perioada de refugiu, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Tulcea. Recurenta a susținut în esență ca, intimatul nu era năsut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, pentru a se susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-l schimbe în altă localitate. A mai arătat că potrivit Tratatului semnat în 1940 la Craiova, între România și Bulgaria „părțile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de 3 luni la un schimb obligatoriu de populații (bulgari și români).

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea, deci pe teritoriul României, la data de 15 iulie 1942 după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. În cauză, este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință. Rezultă așadar, că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței nr. 698 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2007.