ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4848/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamantul R.A.G. a solicitat, în

contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6113 din 30

martie 2007 și recunoașterea

calității sale

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că

familia sa a făcut obiectul schimbului de populația ce a avut loc urmare a

Tratatului încheiat la Craiova în anul 1940, fiind născut la 1 decembrie 1944,

în localitatea Turda, în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr.

515/CA din 5 iulie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând,

în esență, că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost conceput în

perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât R.A.G., cât și Casa Județeană de Pensii

Tulcea.

Prin recursul declarat, R.A.G. a susținut, în

esență, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a făcut dovada încadrării

sale în situația prevăzută de lege, astfel încât,

în opinia sa, atât hotărârea emisă de pârâtă cât și sentința atacată

sunt

netemeinice și nelegale.

Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii

Tulcea, a criticat soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria deoarece acesta nu

era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și

România, astfel încât acesta nu este îndrituit la beneficiul Legii nr.

189/2000.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat de

R.A.G. și lipsit de interes recursul promovat de Casa Județeană de Pensii

Tulcea, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui

act

normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie

1945 a suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi

să beneficieze toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar

prin persoana persecutată se înțelege atât

persoana care a suferit

acele persecuții în mod direct, cât și aceea

asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au

decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga

economie a

actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea

drepturilor în speță.

Se constată că

probatoriul administrat, în speță înscrisurile

aflate la filele 6-9 din dosarul de fond, respectiv

documentele de la filele 3-9 din dosarul de recurs, atestă cu caracter unitar

împrejurarea că recurentul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de

lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație

dovedită de acesta în conformitate

cu

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Totodată, se constată că, în raport cu

soluția pronunțată de prima instanță, recursul promovat de Casa Județeană de

Pensii

Tulcea, este lipsit de interes,

acesta urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.A.G. împotriva sentinței civile nr. 515/CA din 5 iulie 2007 a

Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și, pe fond, admite acțiunea formulată de R.A.G.

Anulează

Hotărârea nr. 6113 din 30 martie 2007 a Casei Județene de Pensii Tulcea.

Obligă pârâta să

emită a o nouă hotărâre prin care să se recunoască drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1944 - 6 martie 1945, cu

începere de la 1 aprilie 2007.

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva aceleiași

sentințe, ca lipsit de interes.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.