ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2749/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, prin declinare de la Tribunalul Arad, reclamantul F.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu A.N.P.B., anularea parțială a Deciziei nr. 436 din 30

mai 2006 a directorului general al A.N.P. și, totodată, obligarea la daune

morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că unele din articolele deciziei sunt nelegale datorită

faptului că se permite în anumite locuri ca deținuții să fumeze, fiindu-i

astfel vătămată starea de sănătate, motiv pentru care solicită obligarea

pârâtei la 1.000 euro daune morale și 3.500 RON, începând cu data arestării

sale, pentru efectele fumului de tutun asupra sănătății sale.

În esență, reclamantul

susține că aplicarea în concret a deciziei atacate, la condițiile de detenție,

pune în pericol sănătatea deținuților care nu sunt fumători.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.B.

a cerut, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, reclamantul neîndeplinind

procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 31

din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Timișoara, Secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile obligatorii.

Pentru a pronunța această

soluție Instanța de Fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul F.N.I., a declarat recurs.

Recurentul critică hotărârea

Instanței de Fond, pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că procedura

de citare nu a fost îndeplinită pentru termenul din data de 9 ianuarie 2007,

astfel încât invocă nulitatea actelor de procedură efectuate.

De asemenea, precizează

faptul că sesizările simple nu primesc răspuns de la instituțiile statului, iar

în cauză, i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 129 - 130 C. proc. civ.

Recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării Instanței de contencios

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente,

revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data

comunicării acesteia.

În cauză, recurentul nu a

făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.

Așadar, neîndeplinirea de

către recurent a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către Instanța

de Fond în soluționarea excepției invocate de pârâți.

Recurentul a avut cunoștință

de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți și a cărei

copie i-a fost comunicată, conform dispozițiilor cuprinse în Încheierea de

ședință din data de 19 septembrie 2006 a Tribunalului Arad.

Cu toate acestea, recurentul

nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii

prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect Curtea are

în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în

cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea Instanței competente se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că soluția dată de Instanța de Fond este legală și temeinică.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.N.I. împotriva sentinței civile nr. 31 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2007.