ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5014/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față constată următoarele: 1. Instanța de fond Tribunalul Arad prin Sentința civilă nr. 640 din 5 octombrie 2010 a respins acțiunea formulată la 8 mai 2007 de reclamantul O.R.G. împotriva pârâților Penitenciarul Arad, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Mediului, Ministerul Public, Guvernul României, Primul Ministru, Camera deputaților, Senatul României și Președintele României. Tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 3 milioane RON cu titlu de despăgubiri morale pentru că i s-au încălcat drepturile prevăzute de art. 2 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu sunt fondate.

S-a constatat că drepturile prevăzute și protejate prin Convenția Europeană sunt dreptul la viață - în contextul expres al art. 2 din Convenție - și, respectiv dreptul de a nu fi supus torturii sau pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante - prevăzute la art. 3 - nu au fost periclitate în ce privește pe reclamantul deținut în penitenciarul Arad. S-a constatat că în speță nu s-a dovedit elementul intențional din partea autorităților locului de deținere în producerea unui disconfort reclamantului prin plasarea unui fumător într-o celulă în care se aflau încarcerate persoane nefumătoare, constatând că după semnalarea incidentului deținutul fumător a fost plasat într-o altă celulă. 2. Instanța de apel Curtea de Apel Timișoara prin Decizia civilă nr. 365A din 24 februarie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant care a confirmat soluția instanței de fond în raport de temeiul invocat prin acțiune și având în vedere probele administrate în cauză.

3. Recursul Reclamantul a declarat în termen legal recurs împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara. Recursul nu a fost motivat în drept. În fapt recurentul a făcut aprecieri cu privire la probele administrate susținând că martorii audiați au făcut declarații mincinoase și necorespunzătoare faptelor petrecute în realitate și cu ignorarea situației de fapt. Pârâții Ministerul Mediului, Ministerul Sănătății și Camera deputaților au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat iar Ministerul Mediului a invocat și excepția nulității recursului, excepție care a fost invocată și de Ministerul Finanțelor prin concluziile orale cu ocazia dezbaterii recursului. 4. Analiza instanței de recurs Declarația de recurs a fost examinată din perspectiva cerințelor prevăzute de art. 302 1 C. proc.

civ., mențiuni obligatorii explicit și limitativ enumerate de legiuitor, care impun sub sancțiunea nulității existența în cerere a elementelor prevăzute expres la lit. a) - d). Se constată că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. iar dezvoltarea criticilor nu permite încadrarea acestora în nici unul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Recurentul face exclusiv comentarii cu privire la probele administrate și critică situația de fapt reținută de instanțe. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de pct. 1 la 9 C. proc.

civ. În raport de lipsurile semnalate, cererea de recurs este supusă sancțiunilor prevăzute de art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ. și, ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat nul recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva Deciziei nr. 365A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012. Procesat de GGC - LM