ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5014/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față constată

următoarele:

Tribunalul Arad prin Sentința civilă nr. 640

din 5 octombrie 2010 a respins acțiunea formulată la 8 mai 2007 de reclamantul

O.R.G. împotriva pârâților Penitenciarul Arad, Administrația Națională a

Penitenciarelor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Mediului, Ministerul Public, Guvernul României, Primul Ministru,

Camera deputaților, Senatul României și Președintele României.

Tribunalul a reținut

că pretențiile reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 3

milioane RON cu titlu de despăgubiri morale pentru că i s-au încălcat

drepturile prevăzute de art. 2 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale nu sunt fondate.

S-a constatat că

drepturile prevăzute și protejate prin Convenția Europeană sunt dreptul la

viață - în contextul expres al art. 2 din Convenție - și, respectiv dreptul de

a nu fi supus torturii sau pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante -

prevăzute la art. 3 - nu au fost periclitate în ce privește pe reclamantul

deținut în penitenciarul Arad.

S-a constatat că în

speță nu s-a dovedit elementul intențional din partea autorităților locului de

deținere în producerea unui disconfort reclamantului prin plasarea unui fumător

într-o celulă în care se aflau încarcerate persoane nefumătoare, constatând că

după semnalarea incidentului deținutul fumător a fost plasat într-o altă

celulă.

Curtea de Apel

Timișoara prin Decizia civilă nr. 365A din 24 februarie 2012 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant care a confirmat soluția instanței de

fond în raport de temeiul invocat prin acțiune și având în vedere probele

administrate în cauză.

Reclamantul a

declarat în termen legal recurs împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara.

Recursul nu a fost

motivat în drept.

În fapt recurentul a

făcut aprecieri cu privire la probele administrate susținând că martorii

audiați au făcut declarații mincinoase și necorespunzătoare faptelor petrecute

în realitate și cu ignorarea situației de fapt.

Pârâții Ministerul

Mediului, Ministerul Sănătății și Camera deputaților au formulat întâmpinări

prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat iar Ministerul

Mediului a invocat și excepția nulității recursului, excepție care a fost

invocată și de Ministerul Finanțelor prin concluziile orale cu ocazia

dezbaterii recursului.

de recurs

Declarația de recurs

a fost examinată din perspectiva cerințelor prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., mențiuni obligatorii explicit și limitativ enumerate de

legiuitor, care impun sub sancțiunea nulității existența în cerere a

elementelor prevăzute expres la lit. a) - d).

Se constată că

recurentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 302

1

și art. 304 C.

proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. iar dezvoltarea criticilor nu permite

încadrarea acestora în nici unul din motivele de nelegalitate expres și

limitativ prevăzute de lege. Recurentul face exclusiv comentarii cu privire la

probele administrate și critică situația de fapt reținută de instanțe.

Potrivit art. 304

alin. (1) C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de pct. 1

la 9 C. proc. civ.

În raport de

lipsurile semnalate, cererea de recurs este supusă sancțiunilor prevăzute de

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ. și, ca urmare, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat nul recursul formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul O.R.G. împotriva Deciziei nr. 365A din 24 februarie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM