ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3977/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Arad în data de 30 ianuarie 2008,

reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Arad

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON despăgubiri ca

urmare a faptului că a fost supus la rele tratamente, respectiv a fost

repartizat într-o cameră de maximă siguranță, care nu este conformă cu

legislația în vigoare și nu are aerisire corespunzătoare. Reclamantul a mai

arătat că este discriminat față de alți deținuți, care au ieșit la muncă, iar

gardienii au o conduită neregulamentară, fiind supus unui tratament jignitor,

inuman și degradant.

După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul

Arad, prin sentința civilă nr. 830 din 02 decembrie 2010, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel,

respins prin decizia nr. 181 A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara.

împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs,

fără a indica motivele potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

În critici se susține că instanța nu a cercetat probele

pe care reclamantul le-a propus și nu a respectat normele europene. S-a mai arătat

că Penitenciarul Arad este singurul penitenciar din țară care nu a desființat grilajul

din camerele de maximă siguranță, deși există o hotărâre judecătorească în acest

sens.

La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepția nulității

recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu

pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază

că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:

Conform art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea

motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., conduce la nulitatea recursului.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că susținerile

recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei atacate și nu este

posibilă încadrarea lor în vreunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată.

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de

alin. (2) al aceluiași text, respectiv când există motive de ordine publică ce pot

fi invocate din oficiu de instanța de recurs, ceea ce în speță nu este cazul.

În aceste condiții, operează sancțiunea nulității recursului

reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și, în consecință, Înalta

Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect, invocată din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva

deciziei civile nr. 818 A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.