ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3977/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad în data de 30 ianuarie 2008, reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Arad solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON despăgubiri ca urmare a faptului că a fost supus la rele tratamente, respectiv a fost repartizat într-o cameră de maximă siguranță, care nu este conformă cu legislația în vigoare și nu are aerisire corespunzătoare. Reclamantul a mai arătat că este discriminat față de alți deținuți, care au ieșit la muncă, iar gardienii au o conduită neregulamentară, fiind supus unui tratament jignitor, inuman și degradant. După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 830 din 02 decembrie 2010, a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel, respins prin decizia nr. 181 A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara. împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, fără a indica motivele potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. În critici se susține că instanța nu a cercetat probele pe care reclamantul le-a propus și nu a respectat normele europene. S-a mai arătat că Penitenciarul Arad este singurul penitenciar din țară care nu a desființat grilajul din camerele de maximă siguranță, deși există o hotărâre judecătorească în acest sens. La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: Conform art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conduce la nulitatea recursului. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei atacate și nu este posibilă încadrarea lor în vreunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași text, respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs, ceea ce în speță nu este cazul.

În aceste condiții, operează sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și, în consecință, Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect, invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei civile nr. 818 A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.