ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul

G.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 15586 din

23 decembrie 2004 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiat

din

motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să

părăsească localitatea

de domiciliu Valea Drăganului, comuna Poieni,

Județul Cluj, în luna mai a anului 1942,

refugiindu-se în cătunul

Alunul, sat Lunca

Vișagului, Județul Cluj, localitate care nu fusese

ocupată de trupele

hortiste.

Prin întâmpinare,

pârâta C.J.P. Cluj a

invocat excepția

tardivității formulării acțiunii, având în vedere că

hotărârea datează

din anul 2004, iar termenul în care poate fi atacată este de 6 luni de la data

comunicării.

Asupra acestei

excepții, prima Instanță s-a pronunțat la

ultimul

termen de judecată a cauzei, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată, reținând

că borderoul de expediții depus la dosar de

către pârâtă nu atestă faptul că hotărârea expediată a fost efectiv

primită

de reclamantul G.I., neexistând vreun alt

înscris

care să facă dovada de predare - primire către destinatar.

Prin

sentința civilă nr. 129 din 1 martie 2007 Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a

admis acțiunea formulată de

G.I., a anulat Hotărârea

nr. 15586

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat pentru

perioada 15 mai 1942 -

15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată

prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 01

noiembrie 2004.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că

reclamantul G.I. este

fiul lui G.G. și

G.V., fiind

născut la data de 3 iulie 1940 în localitatea Valea Drăganului, raion Huedin.

A mai reținut prima Instanță că din actele oficiale eliberate de

A.N.S., precum și din declarațiile

autentificate ale numiților D.V. și G.V.A.

rezultă că reclamantul, s-a refugiat împreună cu

părinții săi din

localitatea de domiciliu cedată Ungariei, în

localitatea Alunul,

aflată tot pe raza Județului

Cluj, dar sub administrație românească.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm. și ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

Recurenta - pârâtă

susține, în esență, că Instanța de Fond nu a făcut demersuri la oficiul poștal

pentru a se cerceta aspectul privitor la primirea de către G.I. a Hotărârii nr.

15586/2004, respingând excepția tardivității acțiunii fără temei legal.

Mai susține că

probele administrate în cauză de către reclamant și afirmațiile conțin date

contradictorii în ceea ce privește perioada de refugiu dar și locul refugiului.

Recursul este nefondat.

Analizând lucrările

și actele dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. proc. civ., prin raportare la susținerile părților și dispozițiile legale procedurale, Înalta

Curte constată legalitatea sentinței atacate, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs

privitor la excepția tardivității formulării acțiunii nu este susținut de

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar potrivit dispozițiilor 1169 C. civ., proba incumbă celui care reclamă. Or, pârâta invocă lipsa de diligentă a Instanței în

dovedirea temeiniciei acestei excepții, deși judecătorul, care trebuie să fie

obiectiv și imparțial nu poate administra probe în locul părții interesate în

dovedirea unui aspect. Pe de altă parte, rolul activ al judecătorului, astfel

cum este prevăzut de art. 129 alin. (4) și (5) și C. proc. civ., trebuie să se

manifeste în acord cu celelalte principii care guvernează procesul civil și

numai atunci când părțile demonstrează că în urma demersurilor proprii făcute

nu au reușit să obțină și să producă probele utile soluționării cauzei.

Cum prin înscrisul

depus de pârâtă în dovedirea excepției tardivității, respectiv borderoul de

expediții din 14 ianuarie 2005, s-a făcut doar dovada expedierii hotărârii prin

Oficiul poștal către reclamantul G.I., fără a se proba și remiterea efectivă a

corespondenței, deși fusese trimisă cu confirmare de primire, Înalta Curte

constată că sub acest aspect sentința Instanței de Fond este temeinică și

legală.

Nici

motivul de recurs formulat în legătură cu fondul cauzei

nu este dovedit de către recurenta - pârâtă.

Instanța de Fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de

anulare a Hotărârii nr.

15586 din 23 decembrie 2004 emisă de C.J.

P. Cluj, prin care s-a respins cererea depusă în

baza Legii

189/2000

de G.I. și înregistrată la autoritatea pârâtă

din 20 octombrie 2004.

La solicitarea Instanței

a fost depusă la dosar toată documentația care a stat la baza analizării

cererii mai

susmenționate, constând în acte

de stare civilă ale reclamantului, extras din 21 septembrie 2004 privind

tabelul cu refugiații din

Ungaria,

emis de A.N. – D.J.B. și

declarații

autentificate ale numiților D.V. și G.

V.A.

Din analiza coroborată a conținutului acestor acte rezultă

cu evidență,

că reclamantul, în vârstă de 2 ani la momentul mai

1942, s-a refugiat împreună cu părinții săi în localitatea Alunul

rămasă sub administrație românească, de unde s-au

înapoiat în luna

octombrie 1944.

Înscrisurile depuse

de pârâtă pentru a demonstra că declarațiile martorilor conțin date inexacte în

raport de alte

afirmații făcute de diferite

persoane, în declarații autentificate

referitoare

la martorii din prezenta cauză, nu au relevanță în soluționarea acțiunii

reclamantului G.I., Instanța

neputând

să apreciere și să cenzureze veridicitatea acestora, atâta

vreme cât ele au produs efecte juridice în alte

dosare întocmite în

baza Legii

189/2000, care nu-l privesc pe reclamant.

Având în vedere argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj,

împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.