ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 15586 din 23 decembrie 2004 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu Valea Drăganului, comuna Poieni, Județul Cluj, în luna mai a anului 1942, refugiindu-se în cătunul Alunul, sat Lunca Vișagului, Județul Cluj, localitate care nu fusese ocupată de trupele hortiste.

Prin întâmpinare, pârâta C.J.P. Cluj a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, având în vedere că hotărârea datează din anul 2004, iar termenul în care poate fi atacată este de 6 luni de la data comunicării. Asupra acestei excepții, prima Instanță s-a pronunțat la ultimul termen de judecată a cauzei, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată, reținând că borderoul de expediții depus la dosar de către pârâtă nu atestă faptul că hotărârea expediată a fost efectiv primită de reclamantul G.I., neexistând vreun alt înscris care să facă dovada de predare - primire către destinatar. Prin sentința civilă nr. 129 din 1 martie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de G.I., a anulat Hotărârea nr. 15586 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 mai 1942 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 noiembrie 2004. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că reclamantul G.I. este fiul lui G.G. și G.V., fiind născut la data de 3 iulie 1940 în localitatea Valea Drăganului, raion Huedin. A mai reținut prima Instanță că din actele oficiale eliberate de A.N.S., precum și din declarațiile autentificate ale numiților D.V. și G.V.A. rezultă că reclamantul, s-a refugiat împreună cu părinții săi din localitatea de domiciliu cedată Ungariei, în localitatea Alunul, aflată tot pe raza Județului Cluj, dar sub administrație românească. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 299 și urm. și ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ. Recurenta - pârâtă susține, în esență, că Instanța de Fond nu a făcut demersuri la oficiul poștal pentru a se cerceta aspectul privitor la primirea de către G.I. a Hotărârii nr. 15586/2004, respingând excepția tardivității acțiunii fără temei legal. Mai susține că probele administrate în cauză de către reclamant și afirmațiile conțin date contradictorii în ceea ce privește perioada de refugiu dar și locul refugiului. Recursul este nefondat. Analizând lucrările și actele dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind. 1 C. proc.

civ., prin raportare la susținerile părților și dispozițiile legale procedurale, Înalta Curte constată legalitatea sentinței atacate, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs privitor la excepția tardivității formulării acțiunii nu este susținut de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar potrivit dispozițiilor 1169 C. civ., proba incumbă celui care reclamă. Or, pârâta invocă lipsa de diligentă a Instanței în dovedirea temeiniciei acestei excepții, deși judecătorul, care trebuie să fie obiectiv și imparțial nu poate administra probe în locul părții interesate în dovedirea unui aspect. Pe de altă parte, rolul activ al judecătorului, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. (4) și (5) și C. proc.

civ., trebuie să se manifeste în acord cu celelalte principii care guvernează procesul civil și numai atunci când părțile demonstrează că în urma demersurilor proprii făcute nu au reușit să obțină și să producă probele utile soluționării cauzei. Cum prin înscrisul depus de pârâtă în dovedirea excepției tardivității, respectiv borderoul de expediții din 14 ianuarie 2005, s-a făcut doar dovada expedierii hotărârii prin Oficiul poștal către reclamantul G.I., fără a se proba și remiterea efectivă a corespondenței, deși fusese trimisă cu confirmare de primire, Înalta Curte constată că sub acest aspect sentința Instanței de Fond este temeinică și legală. Nici motivul de recurs formulat în legătură cu fondul cauzei nu este dovedit de către recurenta - pârâtă.

Instanța de Fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a Hotărârii nr. 15586 din 23 decembrie 2004 emisă de C.J. P. Cluj, prin care s-a respins cererea depusă în baza Legii 189/2000 de G.I. și înregistrată la autoritatea pârâtă din 20 octombrie 2004. La solicitarea Instanței a fost depusă la dosar toată documentația care a stat la baza analizării cererii mai susmenționate, constând în acte de stare civilă ale reclamantului, extras din 21 septembrie 2004 privind tabelul cu refugiații din Ungaria, emis de A.N. – D.J.B. și declarații autentificate ale numiților D.V. și G. V.A.

Din analiza coroborată a conținutului acestor acte rezultă cu evidență, că reclamantul, în vârstă de 2 ani la momentul mai 1942, s-a refugiat împreună cu părinții săi în localitatea Alunul rămasă sub administrație românească, de unde s-au înapoiat în luna octombrie 1944. Înscrisurile depuse de pârâtă pentru a demonstra că declarațiile martorilor conțin date inexacte în raport de alte afirmații făcute de diferite persoane, în declarații autentificate referitoare la martorii din prezenta cauză, nu au relevanță în soluționarea acțiunii reclamantului G.I., Instanța neputând să apreciere și să cenzureze veridicitatea acestora, atâta vreme cât ele au produs efecte juridice în alte dosare întocmite în baza Legii 189/2000, care nu-l privesc pe reclamant.

Având în vedere argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 129 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.