ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1587/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21390 din 27 iunie 2007 și recunoașterea calității de refugiată din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1940 - 1944 localitatea de domiciliu, Valea Drăganului, a fost sub ocupație hortistă, ceea ce a determinat refugiul său. Prin sentința civilă nr. 727/2007 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii atacate.

Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că din probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile autentice ale martorilor, precum și declarația martorului audiat nemijlocit de instanță, rezultă că reclamanta a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, aceasta încadrându-se în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit așadar să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că potrivit legii ar trebui să existe două surse de informație în ce privește data de plecare, localitatea de domiciliu, motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu, iar, prima instanță, cu nerespectarea acestei reguli, a procedat la stabilirea drepturilor în baza unui singur martor, insuficient însă potrivit rigorilor legii. Intimata reclamantă D.V. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând, pe cale de excepție, nulitatea recursului declarat pentru lipsa mențiunii privind hotărârea atacată, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție constată nefondată excepția nulității recursului, excepție invocată de intimata, reclamantă, urmând a o respinge ca atare, motivat de faptul că în cuprinsul recursului declarat se indică atât hotărârea atacată cât și dosarul în care aceasta a fost pronunțată. Totodată, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constatată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori. Din probatoriul administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la dosarul de fond, declarația martorului D.V., audiată nemijlocit de instanță, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 727/2007 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.