ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3444/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 25 iulie 2006 reclamanta SC D. SRL Târgoviște a

solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. înlăturarea măsurii suspendării

soluționării contestației administrative și obligarea pârâtului la soluționarea

contestației.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că măsura suspendării soluționării contestației sale,

aplicată prin Decizia nr. 86 din 8 iunie 2006 este rezultatul aplicării greșite

a dispozițiilor art. 184 alin. (1) C. proc. fisc. text care nu are incidență în

speță pentru că pe de o parte nu se află în situația prevăzută de lege pentru a

se justifica suspendarea, în care organul constatator a sesizat organele de

urmărire penală, ci în situația inversă, în care organele de cercetare penală

au solicitat organelor fiscale investigații asupra realității operațiunilor

comerciale în discuție, și pe de altă parte aceste cercetări penale nu privesc

societatea reclamantă sau vreun organ sau prepus al acesteia, ci pe

administratorul societății de la care a achiziționat marfa.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 193

din 19 septembrie 2006 a respins acțiunea formulată de SC D. SRL reținând în esență

că între stabilirea obligațiilor bugetare în sarcina reclamantei prin Decizia

de impunere nr. 52 din 22 februarie 2006 întocmită de reprezentantul D.G.F.P. Argeș

și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții

societății există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea

contestației.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC D. SRL criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, recurs anulat ca netimbrat de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 1157 din 22 februarie 2007.

Împotriva acestei ultime

decizii SC D. SRL a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 318

alin. (1) prima teză C. proc. civ.

Au arătat în motivele

contestației că în mod greșit recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 183

din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești a fost anulat ca netimbrat

întrucât în realitate au plătit taxa judiciară de timbru legal datorată la data

de 1 februarie 2007, iar ulterior la data de 6 februarie 2007 au expediat, pe

adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție o cerere de soluționare în lipsă și

în original dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Expediția s-a realizat cu

confirmare de primire.

Cererea de anulare a Deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, nr. 1157 din 22 februarie 2007 este întemeiată după cele ce se vor

arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ. „Hotărârile Instanțelor de recurs pot fi atacate

cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când Instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte

a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare”.

În Dosarul nr. 5300/42/2006

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, având ca obiect recursul declarat de SC D. SRL împotriva sentinței

civile nr. 183 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, recurenta a

achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul și contul indicat prin citația

emisă la 27 noiembrie 2006 așa cum rezultă din mandatul poștal din 1 februarie

2007 existent la dosarul cauzei în original.

Cererea formulată de SC D.

SRL de soluționare a recursului în lipsă precum și dovada achitării taxei

judiciare de timbru au fost înregistrate la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 februarie 2007.

Din eroare însă au fost

înregistrate inițial la secția comercială, la secția de contencios

administrativ și fiscal, fiind prezentate la data de 5 martie 2007, societatea

recurentă în Dosarul nr. 5300/42/2006 nefiind în culpă pentru această

împrejurare.

Așa fiind și constatând că

în realitate SC D. SRL a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar legal

datorate în Dosarul nr. 5300/42/2006 și din eroare nu au putut fi luate în

considerare la data soluționării pricinii.

Constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de SC D. SRL Târgoviște împotriva Deciziei nr. 1157 din 22

februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Anulează hotărârea atacată

și fixează termen pentru rejudecarea recursului la 31 octombrie 2007.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.