ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4095/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC D.C. SA

Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F. Argeș, A.I.F.,

Serviciul de Control Fiscal și cu Ministerul Finanțelor Publice (în prezent

Ministerul Economiei și Finanțelor), A.N.A.F., anularea deciziei de impunere

nr. 82 din 17 martie 2006 privind obligațiile fiscale suplimentare emisă în

sarcina sa.

Motivându-și

acțiunea, reclamanta a apreciat că actul de control întocmit și decizia de impunere

sunt lovite de nulitate absolută fiind emise cu încălcarea prevederilor art.

102 alin. (3) C. proc. fisc. în raport cu care inspecția fiscală se efectuează

o singură dată pentru aceleași taxe și impozite datorate și pentru aceeași

perioadă, singura excepție fiind admisă

în cazul apariției unor date

suplimentare, necunoscute de inspectori la data verificării.

Reclamanta a

mai susținut că la stabilirea concluziilor organului fiscal nu s-au avut în

vedere toate documentele puse la dispoziție, ceea ce a condus la stabilirea

unor concluzii eronate.

Prin sentința

nr. 68 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtă D.G.F.P. Argeș și a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a

pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că împotriva aceleiași

decizii de impunere reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă,

iar prin decizia nr. 130 din 26 iulie 2007 s-a dispus suspendarea soluționării

pe fond a acesteia până la încheierea cercetării penale ce se efectuează în

dosarul nr. 43/P/205/2006.

Curtea de

Apel Ploiești a apreciat că până la soluționarea pe fond de către organul

administrativ a contestației formulate nu se poate admite ca instanța de

contencios administrativ să procedeze la soluționarea pe fond a acțiunii, așa

cum a fost investită.

Împotriva

sentinței civile nr. 68 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, a formulat recurs în termen legal

reclamanta SC D.C. SA Târgoviște, prin care s-a solicitat admiterea căii de

atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru

judecarea fondului.

A învederat

reclamanta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este lipsită de temei

legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de

fond neavând în vedere atunci când a apreciat că acțiunea este inadmisibila

prevederile art. 6 din C.E.D.O., convenție la care si România este parte,

potrivit căreia orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in

mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța

independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotărâri fie asupra

încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații in materie penala îndreptate împotriva sa, precum

și prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României care statuează

ca orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a

libertăților și a

intereselor sale legitime, și că nici o lege

nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

În

fapt, a arătat recurentul că a investit

instanța de fond cu o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat instanței

sa dispună anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare nr. 82 din 17 martie 2006 emisa de către D.G.F.P Argeș, A.I.F.,

Serviciul de Control Fiscal Pitești, impunându-se emiterea unei decizii de

reverificare în care trebuie sa apară datele suplimentau prevăzute de art. 102

alin. (3) C. proc. fisc., adică datele necunoscute inspectorului fiscal la data

efectuării primei inspecții fiscale.

Recursul este nefondat.

Reclamanta s-a

adresat direct instanței de contencios administrativ pentru anularea deciziei

de impunere nr. 82/17 martie 2006, emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. Argeș, A.I.F.

Serviciul de Control Fiscal, privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă

de 816.488 lei reprezentând TVA, fără a aștepta finalizarea procedurii în fața D.G.S.C.

din cadrul A.N.A.F., în condițiile în care conform art. 188 alin. (2) C. proc.

fisc. poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ decizia emisă

de organul fiscal competent în procedura administrativă de contestare a actelor

administrative fiscale, cum sunt decizia de impunere și procesul-verbal de

control fiscal.

Într-adevăr,

în conformitate cu prevederile art. 175 C. proc. fisc, împotriva titlului de

creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula

contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac, și

nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile

legii.

Procedura de

soluționare a acestor contestații, reglementată de art. 175-188 C. proc. fisc.

este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicție specială

administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituția României,

republicată, și a art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Curtea

Constituțională a statuat în mod constant că dispozițiile C. proc. fisc. nu

instituie jurisdicții speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din

Constituție, ci reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se

lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau

organelor superioare ale acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a

le redimensiona în limitele prevăzute de lege. Asemenea proceduri nu întrunesc

elementele definitorii ale activității de jurisdicție, caracterizată prin

soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind

existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, ele fiind

specifice funcției administrative.

Pe de altă parte,

art. 7 din Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea parcurgerii procedurii

prealabile de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, anterior

sesizări instanței, chiar și pentru ipoteza în care legea specială prevede o

procedură administrativ-jurisdicțională și nu s-a optat pentru aceasta.

Din coroborarea

acestor prevederi legale, rezultă că este obligatorie parcurgerea procedurii

administrative prealabile care, în raport cu natura juridică a actului atacat,

se impunea a fi efectuată în condițiile stabilite prin art. 175-188 C. proc.

fisc.

Întrucât această

procedură prealabilă constituie o condiție specială de exercițiu a dreptului la

acțiune, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborată cu art. 109 alin.

(2) C. proc. civ., iar reclamanta nu a înțeles să o urmeze în integralitate,

prima instanță a concluzionat în mod corect că se impune adoptarea soluției de

respingere a acțiunii, ca fiind inadmisibilă.

Așa fiind, în

raport de cele mai sus arătate, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de

recurenta SC D.C. SA Tărgoviște împotriva sentinței nr. 68 din 12 aprilie 2007

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC D.C. SA Târgoviște împotriva sentinței nr. 68 din 12

aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 octombrie 2007.