ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 septembrie 2006 la Curtea de Apel Ploiești, D.G.F.P.P. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 166 din 29 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând admiterea recursului și anularea măsurii suspendării executării actului administrativ. În motivarea recursului s-a susținut că suspendarea executării s-a acordat de instanța de fond cu multă ușurință, în cauză nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe esențiale ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv nu sunt cazuri bine justificate și nici nu este îndeplinită cerința necesității suspendării pentru prevenirea unor pagube iminente.

Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 166 din 29 august 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a admis cererea precizată, formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.F. – C.A.A.F.I.P.A.S.M. S-a dispus suspendarea executării deciziilor nr. 191 din 19 mai 2006 și nr. 236 din 13 iulie 2006 emise de pârâtă, până la soluționarea acțiunii de fond ce formează obiectul dosarului nr. 5698/2006 al Curții de Apel Ploiești. Instanța de fond a reținut că reclamanta SC R.C. SRL a formulat acțiune principală pentru anularea actului administrativ contestat (decizia nr. 236/2006 și nr. 191 emisă de M.F.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M.) cu termen de soluționare la 4 octombrie 2006. S-a mai reținut că revocarea autorizației de antrepozit fiscal, ar produce consecințe grave financiare pentru reclamantă și pentru salariați ca urmare a imposibilității derulării contractelor cu furnizorii de materii prime și cu beneficiarii produselor finite. Intimata-reclamantă SC R.C. SRL a depus la dosar xerocopie de pe sentința nr. 253 din 13 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5698/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.C. SRL și s-a dispus anularea deciziei nr. 236 din 13 iulie 2006 și a deciziei nr. 191 din 19 mai 2006 a M.F.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M., privind revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 25 octombrie 2004, emisă antrepozitului autorizat SC R.C. SRL. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. Susținerea recurentului M.F., de modificare a hotărârii recurate și înlăturarea suspendării executării celor două acte administrative în litigiu este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 dovedindu-se atât cazul bine justificat cât și iminența producerii pagubei pentru intimata-reclamantă prin executarea celor 2 acte administrative. Este neîntemeiată și susținerea că soluționându-se acțiunea principală prin anularea celor 2 acte administrative în litigiu, respingerea recursului să se pronunțe în sensul că cererea ar fi rămas fără obiect.

În cauză este dovedită prin admiterea acțiunii și anularea actelor administrative emise împotriva intimatei de recurentul-pârât, culpa recurentului prin emiterea unor acte administrative nelegale și vătămătoare. Așa fiind, recursul de față va fi respins ca nefondat iar nu ca fiind rămas fără obiect, hotărârea atacată în cauză fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P.P. și pentru M.F. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., împotriva sentinței civile nr. 166 din 29 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.