ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1803/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

septembrie 2006 la Curtea de Apel Ploiești, D.G.F.P.P. a declarat recurs

împotriva sentinței nr. 166 din 29 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, solicitând admiterea recursului și anularea măsurii suspendării

executării actului administrativ.

În motivarea

recursului s-a susținut că suspendarea executării s-a acordat de instanța de

fond cu multă ușurință, în cauză nefiind întrunite cumulativ cele două cerințe

esențiale ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, respectiv nu sunt cazuri bine justificate și nici nu este

îndeplinită cerința necesității suspendării pentru prevenirea unor pagube

iminente.

Din actele cauzei Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 166 din 29 august 2006,

Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a admis cererea

precizată, formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.F.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M.

S-a dispus suspendarea executării

deciziilor nr. 191 din 19 mai 2006 și nr. 236 din 13 iulie 2006 emise de

pârâtă, până la soluționarea acțiunii de fond ce formează obiectul dosarului nr.

5698/2006 al Curții de Apel Ploiești.

Instanța de fond a reținut că

reclamanta SC R.C. SRL a formulat acțiune principală pentru anularea actului

administrativ contestat (decizia nr. 236/2006 și nr. 191 emisă de M.F. – C.A.A.F.I.P.A.S.M.)

cu termen de soluționare la 4 octombrie 2006.

S-a mai reținut că revocarea

autorizației de antrepozit fiscal, ar produce consecințe grave financiare

pentru reclamantă și pentru salariați ca urmare a imposibilității derulării

contractelor cu furnizorii de materii prime și cu beneficiarii produselor

finite.

Intimata-reclamantă SC R.C. SRL

a depus la dosar xerocopie de pe sentința nr. 253 din 13 decembrie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 5698/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC R.C. SRL și s-a dispus anularea deciziei nr. 236 din

13 iulie 2006 și a deciziei nr. 191 din 19 mai 2006 a M.F. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., privind revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 25

octombrie 2004, emisă antrepozitului autorizat SC R.C. SRL.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Susținerea

recurentului M.F., de modificare a hotărârii recurate și înlăturarea

suspendării executării celor două acte administrative în litigiu este

neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004

dovedindu-se atât cazul bine justificat cât și iminența producerii pagubei

pentru intimata-reclamantă prin executarea celor 2 acte administrative.

Este neîntemeiată și

susținerea că soluționându-se acțiunea principală prin anularea celor 2 acte

administrative în litigiu, respingerea recursului să se pronunțe în sensul că

cererea ar fi rămas fără obiect.

În cauză este dovedită prin

admiterea acțiunii și anularea actelor administrative emise împotriva intimatei

de recurentul-pârât, culpa recurentului prin emiterea unor acte administrative

nelegale și vătămătoare.

Așa fiind, recursul de față va

fi respins ca nefondat iar nu ca fiind rămas fără obiect, hotărârea atacată în

cauză fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.P. și pentru M.F.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M., împotriva sentinței civile nr. 166 din 29 august 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.