ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1826/2007

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 octombrie 2006

reclamanta – recurentă SC A.C.I.E. SRL a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 2267 din 15 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 9791/1/2005, solicitând anularea acesteia,

iar pe cale de consecință să fie menținută ca legală și temeinică sentința

civilă nr. 84 din 15 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul

nr. 4523/2005.

În motivarea contestației,

contestatoarea arată că a luat cunoștință de decizia atacată la 19 octombrie

2006, când a solicitat Curții de Apel Ploiești eliberarea unei copii de pe

aceasta.

Se precizează că Decizia nr.

2267 din 15 iunie 2006 este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., deoarece nu s-a observat că Decizia nr. 141 din 20 aprilie 2005, prin care i-a

fost revocată autorizația de antrepozit fiscal, nu i-a fost niciodată

comunicată, iar pe cale de consecință este lipsită de orice efect juridic,

întrucât potrivit art. 44 și art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.,

„actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat

contribuabilului…”. Decizia nr. 141 din 20 aprilie 2005 a fost depusă de M.F.P. abia în faza de recurs, în urma dispoziției Instanței, cuprinsă în

încheierea de ședință din 26 ianuarie 2006. Astfel, numai din greșeală Instanța

de Recurs a dat eficiență unui act administrativ – fiscal necomunicat.

Analizând actele și

lucrările Dosarului nr. 2352/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat Decizia nr. 2267

din 15 iunie 2006 (hotărârea atacată), precum și motivul de contestație invocat,

Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată.

Astfel, atât Instanța de Fond,

Curtea de Apel Pitești, cât și Instanța de Recurs, Înalta Curte de Casație și

Justiție, au reținut ca fiind un fapt de necontestat împrejurarea că,

reclamanta – recurentă a luat cunoștință de conținutul Deciziei nr. 141 din 20

aprilie 2005 prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal,

tocmai pornind de la afirmația acestei părți, cuprinsă în acțiunea

introductivă, în sensul că a primit comunicarea Deciziei nr. 141 din 20 aprilie

2005 și, totodată, a fost în măsură să-și motiveze contestația împotriva

acestui act administrativ, contestația fiind respinsă pe fondul său, în urma

admiterii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de considerentele

menționate, nu se poate susține că Decizia nr. 2267 din 15 iunie 2006 este

rezultatul unei „greșeli materiale” cu privire la existența sau inexistența

comunicării actului administrativ atacat, ci dimpotrivă, al analizei motivelor

de nelegalitate și netemeinicie invocate de parte pe calea contestației

împotriva actului respectiv, prin care i-a fost revocată autorizația de

antrepozit fiscal.

Întrucât nu sunt întrunite

condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC A.C.I.E. SRL împotriva Deciziei nr. 2267 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2007.