ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7978/2007

Deliberând asupra recursurilor de față din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 121/C din 16 aprilie 2007 Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, minori, și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul local

Constanța și Municipiul Constanța prin primar, precum și de pârâta SC E. SA,

sucursala de distribuție Constanța, în contradictoriu cu intimații D.E.,

D.A.F., I.C.G., C.R.M., I.L.A. și C.T., împotriva sentinței civile nr. 269 din

3 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut că intimații reclamanți și-au dovedit calitatea de

moștenitori ai fostului proprietar al imobilului din Constanța, că acest imobil

a fost preluat de stat fără titlul valabil, cu aplicarea greșită a Legii nr.

119/1948, deși avea destinația de locuință și că pârâta SC E. SA îl folosește

fără titlu valabil.

În drept, a reținut aplicabilitatea

art. 480, art. 489 C. civ. și a art. 1 din Primul protocol adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții.

1.Pârâta SC E. SA susține, pe de o

parte, că judecata apelului s-a făcut fără ca procedura de citare să fi fost

legal îndeplinită, deoarece pentru termenul din 16 aprilie 2007 nu s-au emis

citații, iar de la dosar lipsește încheierea de ședință din data de 12 martie

2007, dată la care s-a discutat cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată

de reclamanți.

În drept, recurenta își întemeiază

acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 107, art. 153 și art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

Pe fond, recurenta susține că în mod

nelegal curtea de apel a soluționat cauza în temeiul dispozițiilor de drept

comun, în condițiile în care părțile s-au judecat și în temeiul Legii nr.

10/2001.

Numai în situația în care nu ar fi

avut loc o astfel de judecată, s-ar fi aplicat dispozițiile dreptului comun.

Recurenta își întemeiază această

critică pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

2.Pârâții Consiliul local Constanța

și municipiul Constanța prin primar susțin că nici în apel nu s-a făcut dovada

că reclamanții au un drept de proprietate asupra imobilului revendicat și că,

totodată, acest imobil nu putea fi restituit în natură pentru că nu este liber.

Intimații nu au depus la dosar

întâmpinare, dar au susținut oral și au depus la dosar și concluzii scrise

privind soluția respingerii recursului ca nefondat.

Analizând decizia atacată, Înalta

Curte constată că primul motiv de recurs invocat de pârâta SC E. SA este

fondat, pentru următoarele considerente:

Judecata apelurilor a fost

suspendată la data de 3 aprilie 2001, în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

La data de 12 februarie 2007

reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol și, pentru discutarea acestei

cereri, s-a fixat termen, cu citarea părților, la data de 12 martie 2007.

Contrar celor susținute de

recurenta-pârâtă, încheierea din 12 martie 2007 a Curții de Apel Constanța se

află la dosar, numai că a fost atașată după decizia recurată.

Verificând această încheiere de

ședință, Înalta Curte constată că la termenul din 12 martie 2007 părțile au

fost ascultate numai cu privire la cererea de repunere a cauzei pe rol, iar

instanța a rămas în pronunțare cu privire la această cerere.

Recurenta-pârâtă și

intimații-reclamanți au puncte de vedere diferite în ceea ce privește acordarea

de către instanța de apel a termenului fixat pentru 16 aprilie 2007 în

cunoștința părților.

În timp ce recurenta susține că

acest termen a fost fixat de instanță după ce a declarat dezbaterile închise,

intimații susțin că au luat cunoștință de termen chiar în ședința din 12 martie

2007.

Punctul de vedere al recurentei este

însă confirmat de conținutul încheierii din 12 martie 2007, prin dispozitivul

căreia s-a fixat termen la data de 16 aprilie 2007 și s-a dispus citarea

părților.

Așadar, nu s-a menționat că termenul

se dă în cunoștința părților prezente la judecată sau reprezentate, conform

art. 153 alin. (1) C. proc. civ., iar dispoziția luată de curtea de apel

referitoare la citarea părților nu face nicio distincție, de unde se deduce că

a vizat toate părțile din proces.

Cu toate acestea, părțile nu au fost citate pentru termenul din 16

aprilie 2007, citativul întocmit ulterior și care nu poartă nicio semnătură

cuprinzând mențiunea termenului în cunoștință, fără ca aceasta să corespundă

încheierii de ședință care îl precede.

Prin urmare, termenul din 16 aprilie

2007, la care s-au judecat apelurile, nu a fost dat în cunoștință;

pârâta-apelantă SC E. SA a lipsit la acest termen, nefiind citată, iar judecata

s-a făcut față de ea cu încălcarea dispozițiilor art. 85 și art. 107 C. proc.

civ., ceea ce face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

În baza art. 313 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași curte de apel, ocazie cu care vor fi avute în vedere și

celelalte critici formulate pe fondul cauzei prin cele două cereri de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții

SC D.F.E.E.E.E. Dobrogea S.A., Consiliul Local Constanța și municipiul

Constanța prin primar împotriva deciziei nr. 121 din 16 aprilie 2007 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2007.