ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1720/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

august 1999, reclamantele K.B. și Z.L. prin mandatar avocat S.L.L. au chemat în

judecată pe pârâții: 1. D.G.F.S. Constanța; 2. Consiliul Local al Municipiului

Constanța reprezentat prin Primar; 3. RA E.D.F.P.P. Constanța și au solicitat

„constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 869 din 29 iulie 1961 emisă de

fostul Sfat Popular al orașului Constanța, în baza sentinței civile nr. 715 din

28 februarie 1961 a Tribunalului Popular al orașului Constanța; obligarea pârâților

de a le lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța.

În motivarea acțiunii se arată că

imobilul revendicat a aparținut părinților reclamanților și a fost preluat

abuziv de stat, conform Decretului nr. 111/1951 ca imobil părăsit când de fapt

proprietarii au fost evacuați din imobil. În drept au fost invocate prevederile

art. 480 și urm. C. civ.

La 28 februarie 2000 reclamantele

își completează acțiunea în sensul că solicită introducerea în cauză a

pârâților A.S., V.N., M.E. și a soțului său M.E. și solicită constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia cu

RA E.D.P.P. Constanța.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin sentința nr. 345 din 24 aprilie 2000 a respins acțiunea reclamantelor față

de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.C.F.S.

Constanța, RA E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul

Local Constanța, A.S., M.E., M.C.T. și V.N.

Instanța a reținut, pe baza probelor

administrate, că imobilul revendicat se compune din parter cu spații cu altă

destinație închiriate și două etaje. În baza Decretului nr. 111/1951 prin

sentința civilă nr. 715 din 28 februarie 1961 a Tribunalului Popular al

orașului Constanța a fost trecut în proprietatea statului, ulterior fiind

transmis în administrarea fostului I.L.L. Constanța (la 29 iulie 1961). Acesta

a înstrăinat spațiile deținute cu titlu de locuință în decembrie 1996, anterior

formulării cererii de revendicare.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel reclamantele la 27 aprilie 2000.

Soluționarea apelului a fost

suspendată la 20 martie 2001 la cererea reclamantelor până la 26 iulie 2005 și

apoi la 23 noiembrie 2005, la cererea tuturor părților, până la 4 iulie 2006.

În fața instanței de apel reclamantele,

în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ. renunță la judecata cu pârâții

persoane fizice precum și la solicitarea de a se contesta nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între RA E.D.P.P. și chiriași

(persoanele fizice chemate în judecată. Prin același înscris se solicită

repararea pagubei, în ce privește partea din imobil pentru care nu este

posibilă restituirea în natură, prin echivalent bănesc conform evaluării din

expertiză.

În fața aceleiași instanțe

reclamantele mai precizează că solicită și restituirea imobilului din str. P.

nr. 1 situat în „prelungirea primului imobil”.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia

nr. 86 din 7 martie 2007 a admis apelul formulat de reclamante; a schimbat în

tot hotărârea instanței de fond în sensul că obligă intimații pârâți Consiliul

Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, RA E.D.P.P. Constanța să

lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Constanța,

format din construcție și teren de 165 mp; obligă Municipiul Constanța prin

Primar, Consiliul Local Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, prin D.G.F.P. Constanța la 151.759 lei despăgubiri către apelantele

reclamante; se respinge apelul referitor la restituirea imobilului din

Constanța, (cerere formulată în apel); se ia act că s-a renunțat la judecata

capătului de cerere privind constatarea nulității contractelor de

vânzare-cumpărare privind pe A.S., V.N. și M.E. și M.T.C.; se respinge apelul

formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a reținut că imobilul din

str. E. a fost dobândit de autorii reclamantelor în anul 1925. Imobilul a fost

naționalizat în anul 1941 ca proprietate evreiască și în anul 1945 a fost

redobândit de foștii proprietari care l-au folosit până în anul 1955, atât ca

locuință cât și cabinet medical, de unde au fost evacuați. Statul l-a preluat

în baza Decretului nr. 111/1961 prin sentința civilă nr. 715/1961 a Judecătoriei

Constanța, ca bun fără stăpân. Cu privire la imobilul din str. P. nr. 1 se

reține că acesta nu a fost solicitat prin acțiune ci doar în apel, că nu este

vorba de o singură proprietate ci de două, dobândite de la vânzători diferiți,

privind două unități distincte și numai una a fost preluată prin sentința

civilă din 1961. Imobilul din str. P. nr. 1 (teren de 113 mp și construcție cu

șapte camere) a fost înstrăinat în anul 1982 cu act autentic, familiei G.

Instanța conchide că se impune

admiterea apelului reclamantelor în sensul menționat mai sus.

Prin încheierea nr. 3/c din 4 mai

2007 se admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de

reclamante. Se dispune îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei

civile nr. 86/c/2007 a Curții de Apel Constanța în sensul că atât în

considerente cât și în dispozitiv corect se va trece: „Obligă Primarul

Municipiului Constanța și Consiliul Local Constanța la plata despăgubirilor

pentru celei trei apartamente, în sumă de 251.758,9 lei și nu la plata sumei de

151.758 lei” cum din eroare s-a trecut.

Prin încheierea nr. 4/c din 30 mai

2007 se admite în parte cererea reclamantelor de explicitare a dispozițiilor

deciziei civile nr. 86/c/2007 a Curții de Apel Constanța, astfel: Explicitează

dispozitivul deciziei în sensul că, se dispune restituirea imobilului situat în

Constanța, str. E. nr. 56, format din teren în suprafață de 165 mp și parterul

imobilului în suprafață de 135,95 mp. Se dispune îndreptarea din oficiu a

încheierii din 4 mai 2007 în sensul că la alin. (3) din dispozitiv se va trece

în mod corect „obligă Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.S. Constanța la plata despăgubirilor în

sumă de 271.598,9 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

Economiei și Finanțelor reprezentat de către D.G.F.P. Constanța.

Se susține că potrivit prevederilor

legale în materia dedusă judecății nu are calitate procesuală pasivă.

Motivele de recurs pot fi încadrate

în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul se privește ca fondat.

Acțiunea introdusă în anul 1999 a

fost fundamentată în baza dreptului comun (art. 480 c. civ.).

Imobilul în litigiu devenit

proprietate de stat în condițiile arătate nu conferă automat calitatea

procesuală pasivă a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.

Conform Legii nr. 213/1998, ale

decretului nr. 31/1954 și ale Legii nr. 215/2001, cel ce administrează bunul

imobil are calitate procesuală pasivă în acțiunile în revendicare, nu Statul în

nume propriu.

Art. 2 din Legea nr. 213/1998

prevede că Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia,

folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public.

Pentru imobilul în litigiu aceste prerogative erau exercitate de unitatea

administrativ-teritorială nu de Stat ca subiect de drept civil.

Față de prevederile legale arătate

se va respinge acțiunea față de pârâtul menționat pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Local Constanța.

Se arată, în esență, că titlul

statului nu constă în actul normativ din anul 1941 privind proprietățile

evreiești ci preluarea a fost făcută în baza Decretului nr. 111/1951. Se mai

susține că, în ce privește despăgubirile bănești acestea au fost solicitate în

fața instanței de apel, prin schimbarea obiectului cererii inițiale.

Acest recurs se apreciază ca fondat

numai în sensul celor ce urmează.

Imobilul din str. E. nr. 56 din

Constanța a aparținut părinților reclamantelor și a fost preluat în mod abuziv

de stat în anul 1961 în temeiul Decretului nr. 111/1951 ca imobil părăsit deși

proprietarii se găseau într-o altă situație decât cea „apreciată de

autorități”. Astfel că restituirea în natură a părții din imobilul asupra

căruia administrația locală exercită atributele de folosință și dispoziție este

legală. Astfel că sub acest aspect hotărârea recurată va fi menținută.

Motivul de recurs privind faptul că

în apel nu se pot face alte cereri noi este întemeiat.

În prezentul litigiu, în fața instanței

de apel reclamantele au renunțat la judecata cu pârâții persoane fizice precum

și la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate între pârâta RA E.D.P.P. și chiriași (persoanele fizice pârâte) și au

formulat o pretenție nouă în sensul acordării unor despăgubiri bănești pentru

partea din imobil ce nu poate fi restituit în natură.

Conform art. 246 C. proc. civ.

reclamantele puteau renunța oricând, evident în tot sau în parte la judecată.

Numai că, potrivit art. 294 C. proc.

civ. în apel nu se pot face alte cereri noi.

Astfel că pârâții Municipiul

Constanța și Consiliul Local Constanța nu puteau fi obligați să satisfacă o

pretenție a reclamantelor făcută pentru prima oară în faza judecării cauzei în

apel.

În consecință, sub acest aspect

recursul va fi admis în sensul înlăturării dispoziției din hotărârea recurată

privind plata despăgubirilor către reclamante.

După ce se face un istoric al

litigiului, se arată că statul a dobândit imobilul în temeiul Decretului nr.

111/1951 astfel că acesta nu poate fi restituit urmașilor foștilor proprietari,

iar în ce privește despăgubirile este greșită a doua încheiere de îndreptare a

erorii materiale.

Recursul se privește ca nefondat.

După cum s-a arătat cu ocazia

analizării recursului de ordine (2) imobilul în litigiu a fost preluat abuziv

de stat de la părinții reclamantelor în anul 1961 în baza Decretului nr.

111/1951 ale cărui condiții nici nu erau îndeplinite (bun imobil abandonat).

Astfel că în mod legal instanța a

obligat și această pârâtă să restituie în proprietate reclamantelor partea de

imobil ce se află în administrarea sa.

În ce privește despăgubirile

solicitate de reclamante s-a arătat cu ocazia analizei recursului de ordine (2)

motivul pentru care acestea nu puteau fi acordate prin decizia recurată.

Recurenta de ordine (3) nu a fost

obligată la plata vreunei despăgubiri nici prin decizia recurată nici prin cele

două încheieri de rectificare, respectiv de explicitare a deciziei, astfel că

asemenea motiv este lipsit de obiect și deci de interes.

Față de cele ce preced, se vor

admite primele două recursuri și se va respinge cel de al treilea recurs pentru

motivele de mai sus și în sensul arătat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Conform art. 274 C. proc. civ.

reclamantele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată către

recurenții Municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Municipiul Constanța prin primar și Consiliul local Constanța și de

Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de D.G.F.P.

Constanța împotriva deciziei civile nr. 86/c din 7 martie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Modifică decizia recurată numai în

sensul arătat.

Respinge acțiunea reclamantelor K.B.

și Z.L. față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor

reprezentat de D.G.F.P. Constanța pentru lipsa calității procesuale pasive.

Înlătură dispoziția privind

obligarea pârâților Municipiul Constanța prin primar și Consiliul local

Constanța la plata despăgubirilor în lei către reclamante.

Respinge recursul declarat de pârâta

RA E.D.P.P. Constanța împotriva aceleiași decizii ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei recurate.

Obligă pe reclamantele K.B. și Z.L.

la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către pârâții Municipiul

Constanța prin primar și Consiliul local Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.