ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6915/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 septembrie 2000

reclamantul I.C. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, D.G.F.P. Constanța, Municipiul Constanța prin Primar,

Consiliul Local Constanța și RA E.D.P.P. Constanța solicitând instanței să

constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în

Constanța, și să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină

proprietate și posesie imobilul menționat, format din construcții-parter, etaj +

terenul aferent în suprafață de 239,32 mp.

Tribunalul Constanța prin sentința

civilă nr. 837 din 18 decembrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pârâții să

lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu,

reținând, în esență, că titlul statului este nul de vreme ce actele din dosar

coroborate cu susținerile pârâților, evidențiază contradicții în ce privește

modalitatea în care imobilul a trecut la stat. Astfel, în anexa la Decretul nr.

92/1950 invocată de Primăria Constanța s-a menționat ca proprietară I.M. iar în

anexa la Decretul nr. 513/1953, invocată de RA E.D.P.P. Constanța figurează

numele lui A.I.N.

S-a mai reținut că titlul statului

este nul cu atât mai mult cu cât autoarea reclamantului era exceptată de la

măsura naționalizării fiind casnică și un astfel de titlu, este lovit de

nulitate absolută.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

cereri de apel, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul

Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța,

care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 296/C/2001

pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul

Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța, invocându-se dispozițiile art. 304

pct. 2-10 C. proc. civ.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia civilă nr. 3135 din 24 septembrie 2002 a admis recursurile declarate de

Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța

împotriva deciziei civile nr. 296/2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța

și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe pentru

clarificarea a două aspecte: individualizarea imobilului și temeiul trecerii la

stat.

În apel după casare, prin decizia

civilă nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, au

fost respinse apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA

E.D.P.P. Constanța.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Constanța și RA E.D.P.P. Constanța.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice dezvoltând motivele de recurs prin prisma art. 304 pct. 9 a

invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a acestuia. A

arătat că în cauză, calitate procesuală pasivă au Consiliul Local Constanța și

Municipiul Constanța prin Primar, iar deținătorul actual al imobilului situat

în Constanța, este RA E.D.P.P. Constanța. Astfel, a solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Constanța, în sensul admiterii excepției invocate, cu consecința respingerii

acțiunii formulate de reclamantul I.C. față de Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța, ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

RA E.D.P.P. Constanța, critică

soluția instanței de apel, recurate, pentru modul de interpretare al probelor

existente la dosar.

Astfel consideră că în analiza

identificării imobilului trebuia să se pornească de la releveul clădirii

situate în str. S.V. nr. 24 din care rezultă că la data la care imobilul a fost

preluat de către stat, avusese loc renumerotarea străzii S.V., renumerotare în

urma căreia nr. 34 devenise 24.

Recursurile vor fi respinse pentru

următoarele considerente:

Deși recurenții-pârâți Statul Romăn

prin Ministerul finanțelor Publice și RA E.D.P.P. Constanța invocă dispozițiile

art. 304 pct. 9 care prevăd: modificarea unei hotărâri se poate cere când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii; nu formulează critici care să facă posibilă

încadrarea în pct. 9 art. 304 C. proc. civ.

Instanța de apel, a clarificat

corect cele două aspecte pentru care a fost învestită cu rejudecarea

apelurilor, individualizarea imobilului și temeiul trecerii la stat.

S-a confirmat faptul că imobilul

revendicat de reclamant a fost naționalizat, a trecut în proprietatea statului,

găsindu-se în prezent în Constanța str. S.V. nr. 34, ca urmare a denumirii

străzii și a numerotării, însă în mod greșit în anexa la decret apare pe numele

altei persoane I.M., dar nu corespunde sub aspectul compunerii imobilului.

Astfel cererea reclamantului este fondată, constatându-se corect că imobilul a

aparținut părinților acestuia și în mod greșit a fost trecut în proprietatea

statului.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice, Înalta Curte reține că este nefondată având în vedere dispozițiile Legii

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Într-adevăr, potrivit art. 12 alin. (5)

din această lege, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra

bunului statul este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. În cauza de

față, prin formularea unui capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea

nelegalității trecerii imobilului în proprietatea statului, reclamantul a pus

în discuție însuși dreptul de proprietate al statului ca drept născut în baza Decretului

nr. 92/1950. Or, este de necontestat că acest prim capăt de cerere, de

soluționarea căruia depindea soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere,

privind obligarea pârâților la restituirea în deplină proprietate și posesie a

imobilului revendicat, nu putea fi judecat în contradictoriu decât cu Statul

Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și RA E.D.D.P. Constanța

împotriva deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.