ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6915/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 septembrie 2000 reclamantul I.C. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și RA E.D.P.P. Constanța solicitând instanței să constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Constanța, și să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat, format din construcții-parter, etaj + terenul aferent în suprafață de 239,32 mp.

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 837 din 18 decembrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, reținând, în esență, că titlul statului este nul de vreme ce actele din dosar coroborate cu susținerile pârâților, evidențiază contradicții în ce privește modalitatea în care imobilul a trecut la stat. Astfel, în anexa la Decretul nr. 92/1950 invocată de Primăria Constanța s-a menționat ca proprietară I.M. iar în anexa la Decretul nr. 513/1953, invocată de RA E.D.P.P. Constanța figurează numele lui A.I.N. S-a mai reținut că titlul statului este nul cu atât mai mult cu cât autoarea reclamantului era exceptată de la măsura naționalizării fiind casnică și un astfel de titlu, este lovit de nulitate absolută.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cereri de apel, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța, care au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 296/C/2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța, invocându-se dispozițiile art. 304 pct. 2-10 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 3135 din 24 septembrie 2002 a admis recursurile declarate de Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P.

Constanța împotriva deciziei civile nr. 296/2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe pentru clarificarea a două aspecte: individualizarea imobilului și temeiul trecerii la stat. În apel după casare, prin decizia civilă nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, au fost respinse apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RA E.D.P.P. Constanța. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța și RA E.D.P.P. Constanța. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice dezvoltând motivele de recurs prin prisma art. 304 pct. 9 a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

A arătat că în cauză, calitate procesuală pasivă au Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, iar deținătorul actual al imobilului situat în Constanța, este RA E.D.P.P. Constanța. Astfel, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, în sensul admiterii excepției invocate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantul I.C. față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanța, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. RA E.D.P.P. Constanța, critică soluția instanței de apel, recurate, pentru modul de interpretare al probelor existente la dosar.

Astfel consideră că în analiza identificării imobilului trebuia să se pornească de la releveul clădirii situate în str. S.V. nr. 24 din care rezultă că la data la care imobilul a fost preluat de către stat, avusese loc renumerotarea străzii S.V., renumerotare în urma căreia nr. 34 devenise 24. Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente: Deși recurenții-pârâți Statul Romăn prin Ministerul finanțelor Publice și RA E.D.P.P. Constanța invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 care prevăd: modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în pct. 9 art. 304 C. proc.

civ. Instanța de apel, a clarificat corect cele două aspecte pentru care a fost învestită cu rejudecarea apelurilor, individualizarea imobilului și temeiul trecerii la stat. S-a confirmat faptul că imobilul revendicat de reclamant a fost naționalizat, a trecut în proprietatea statului, găsindu-se în prezent în Constanța str. S.V. nr. 34, ca urmare a denumirii străzii și a numerotării, însă în mod greșit în anexa la decret apare pe numele altei persoane I.M., dar nu corespunde sub aspectul compunerii imobilului. Astfel cererea reclamantului este fondată, constatându-se corect că imobilul a aparținut părinților acestuia și în mod greșit a fost trecut în proprietatea statului. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte reține că este nefondată având în vedere dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Într-adevăr, potrivit art. 12 alin. (5) din această lege, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului statul este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. În cauza de față, prin formularea unui capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea nelegalității trecerii imobilului în proprietatea statului, reclamantul a pus în discuție însuși dreptul de proprietate al statului ca drept născut în baza Decretului nr. 92/1950. Or, este de necontestat că acest prim capăt de cerere, de soluționarea căruia depindea soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâților la restituirea în deplină proprietate și posesie a imobilului revendicat, nu putea fi judecat în contradictoriu decât cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și RA E.D.D.P. Constanța împotriva deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.