ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 170/2006

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Constanța, la 1 iunie 1998, reclamanții H.G.M. și V.Z. au solicitat

să se constate aplicarea abuzivă a art. II din Decretul nr. 92/1950 cu privire

la imobilul situat în Constanța, și obligarea pârâtelor Consiliul Local

Constanța, Municipiul Constanța prin primar, R.A. E.D.P.P. Constanța și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor să lase reclamanților în deplină proprietate

și netulburată posesie respectivul imobil. În drept, reclamanții au invocat

dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.

Soluționând pricina în primă

instanță, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 335 din 3 mai 1999 a

admis acțiunea.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 67 din 30 martie 2000, a admis apelurile declarate de

reclamanți, de pârâții menționați în cererea inițială de chemare în judecată și

de pârâții I.A. și I.E. (foștii chiriași ai statului), a desființat în

totalitate sentința civilă nr. 335/1999 a Tribunalului Constanța și a trimis

cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Rejudecând pricina în fond,

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 717 din 25 octombrie

2000 a admis din nou acțiunea în revendicare formulată de reclamanți, mai puțin

împotriva Statului Român, care nu are calitate procesuală pasivă.

Curtea de Apel Constanța, secția

civilă, prin decizia nr. 201/C din 11 iunie 2001, a admis apelurile declarate

de pârâți, a schimbat în parte sentința civilă nr. 717/2000 a Tribunalului

Constanța în sensul că a respins ca nefondată acțiunea față de pârâții

Consiliul Local Constanța prin primar, Municipiul Constanța, R.A. E.D.P.P.

Constanța și I.A. și E., menținând restul dispozițiilor sentinței.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 1488 din 10 aprilie 2003, a admis recursul declarat de

cei doi reclamanți, a casat decizia nr. 201/2001 a Curții de Apel Constanța și

a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.

Rejudecând apelurile pârâților,

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 65/C din 21 ianuarie

2004, le-a admis și a schimbat în parte sentința civilă nr. 717 din 25

octombrie 2000 a Tribunalului Constanța în sensul că a respins acțiunea în

revendicare față de pârâții I.I. și I.E. pentru imobilul ce face obiectul

contractului de vânzare-cumpărare nr. 27206 din 25 octombrie 1996 (compus din

cameră, hol, pivniță și teren aferent de 40,52 mp), menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Hotărând astfel, curtea a motivat că

pârâții I. au cumpărat locuința în temeiul Legii nr. 112/1995, că au fost de

bună credință la data cumpărării și că dreptul lor este ocrotit prin

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei nr. 65/C din 21

ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs pârâții RA E.D.P.P.

Constanța, municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, precum și

reclamanții H.G.M. și V.Z.

Pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța a

criticat decizia curții de apel susținând în esență, că reclamanții nu au depus

toate actele de stare civilă necesare pentru dovedirea calității procesuale

active, iar, pe de altă parte, imobilul revendicat nu a fost identificat,

pentru a se stabili cu certitudine adresa la care a fost situat imobilul ce a

aparținut în proprietate autorului reclamanților.

Pârâții municipiul Constanța și

Consiliul local Constanța au susținut, prin recursul declarat, că nu s-a

stabilit, cu exactitate, cine sunt moștenitorii lui I.A., pârât care a decedat

în cursul procesului, că reclamanții nu au depus actele de stare civilă

necesare dovedirii calității procesuale active și că expertiza tehnică

întocmită în cauză nu a clarificat problema identificării imobilului aflat în

litigiu, așa încât se impunea respingerea în totalitate a acțiunii formulate de

reclamanți.

La rândul lor, reclamanții, prin

recursul declarat, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., solicitând modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii

în totalitate a apelurilor și menținerii sentinței civile nr. 717/2000 a

Tribunalului Constanța.

Dezvoltând motivele de recurs,

reclamanții au arătat că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii

când reține buna-credință a chiriașilor cumpărători, că instanța de apel a

schimbat natura și înțelesul contractului de vânzare-cumpărare prin care

chiriașii au cumpărat locuința, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea

greșită a Legii nr. 112/1995 și că pârâții I. nu au ratificat apelul declarat

de avocatul lor.

Recursurile declarate sunt

întemeiate în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanții s-au adresat justiției,

la 1 iunie 1998, cu o acțiune în revendicare, invocând, prin cererea de chemare

în judecată, dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ.

Instanța de apel, prin decizia nr.

65/C din 21 ianuarie 2004, au schimbat în parte sentința primei instanțe și au

soluționat pricina cu privire la pârâții I.I. și I.E. prin aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Procedând

în acest mod, instanța de apel a schimbat temeiul juridic al acțiunii,

încălcând principiul disponibilității, specific dreptului civil.

Instanța nu putea schimba cauza

cererii de chemare în judecată, or prin această schimbare a fost schimbat și

înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

Soluționând litigiul prin prisma

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța a nesocotit și principiul

neretroactivității legii civile consacrat prin art. 15 din Constituția României

și art. 1 C. civ., întrucât reclamanții s-au adresat justiției mai înainte de

adoptarea legii invocate prin decizia recurată.

Situația de fapt ce trebuia avută în

vedere la dezlegarea pricinii nu a fost, însă, deplin stabilită.

Astfel, din dosar rezultă că, în paralel

cu prezentul litigiu, reclamanții au formulat și notificare potrivit Legii nr.

10/2001, or, în atare situație, instanța era datoare să pună în discuția

părților obligația de a depune acte din care să rezulte modul de soluționare a

procedurii declanșate în baza respectivei legi.

În cursul procesului, pârâtul I.A.,

chemat în judecată alături de soția sa I.E., a decedat. Față de această

situație, instanța trebuia să ceară pârâtei I.E. să depună la dosar

certificatul de moștenitor eliberat în urma decesului soțului, dacă un asemenea

certificat a fost eliberat. În loc să procedeze în acest mod, instanța a

acceptat să soluționeze litigiul în contradictoriu și cu I.I., fiul pârâtului

decedat, fără a se stabili dacă a acceptat moștenirea și dacă a avut sau nu

drepturi locative în legătură cu locuința aflată în litigiu.

Pentru a aprecia asupra existenței

bunei credințe a părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.

27206 din 25 octombrie 1996, instanța trebuia să oblige părțile să depună la dosar

cererea formulată de chiriași de a cumpăra locuința în temeiul Legii nr.

112/1995. Cererea respectivă urma să fie examinată prin colaborare cu celelalte

probe administrate spre a se stabili dacă au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru înstrăinarea locuinței aflate, în

prezent, în litigiu.

Soluționând litigiul fără a

administra probele necesare stabilirii depline a situației de fapt și fără a

respecta principiul disponibilității, instanța de apel a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică.

În consecință, recursurile declarate

vor fi admise, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza, spre

rejudecare, aceleiași curți de apel.

Cu

prilejul rejudecării, instanța va examina și celelalte critici formulate prin

recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de formulate

de reclamanții H.G.M. și V.Z. și de către pârâții Municipiul Constanța prin

Primar, Consiliul local Constanța și RA E.D.P.P. Constanța împotriva deciziei

civile nr. 65/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, pe care o

casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2006.