ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 170/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța, la 1 iunie 1998, reclamanții H.G.M. și V.Z. au solicitat să se constate aplicarea abuzivă a art. II din Decretul nr. 92/1950 cu privire la imobilul situat în Constanța, și obligarea pârâtelor Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin primar, R.A. E.D.P.P. Constanța și Statul Român prin Ministerul Finanțelor să lase reclamanților în deplină proprietate și netulburată posesie respectivul imobil. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Soluționând pricina în primă instanță, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 335 din 3 mai 1999 a admis acțiunea.

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 67 din 30 martie 2000, a admis apelurile declarate de reclamanți, de pârâții menționați în cererea inițială de chemare în judecată și de pârâții I.A. și I.E. (foștii chiriași ai statului), a desființat în totalitate sentința civilă nr. 335/1999 a Tribunalului Constanța și a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal. Rejudecând pricina în fond, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 717 din 25 octombrie 2000 a admis din nou acțiunea în revendicare formulată de reclamanți, mai puțin împotriva Statului Român, care nu are calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 201/C din 11 iunie 2001, a admis apelurile declarate de pârâți, a schimbat în parte sentința civilă nr. 717/2000 a Tribunalului Constanța în sensul că a respins ca nefondată acțiunea față de pârâții Consiliul Local Constanța prin primar, Municipiul Constanța, R.A.

E.D.P.P. Constanța și I.A. și E., menținând restul dispozițiilor sentinței. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1488 din 10 aprilie 2003, a admis recursul declarat de cei doi reclamanți, a casat decizia nr. 201/2001 a Curții de Apel Constanța și a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor. Rejudecând apelurile pârâților, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 65/C din 21 ianuarie 2004, le-a admis și a schimbat în parte sentința civilă nr. 717 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Constanța în sensul că a respins acțiunea în revendicare față de pârâții I.I. și I.E. pentru imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 27206 din 25 octombrie 1996 (compus din cameră, hol, pivniță și teren aferent de 40,52 mp), menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Hotărând astfel, curtea a motivat că pârâții I. au cumpărat locuința în temeiul Legii nr. 112/1995, că au fost de bună credință la data cumpărării și că dreptul lor este ocrotit prin dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei nr. 65/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs pârâții RA E.D.P.P. Constanța, municipiul Constanța și Consiliul Local Constanța, precum și reclamanții H.G.M. și V.Z. Pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța a criticat decizia curții de apel susținând în esență, că reclamanții nu au depus toate actele de stare civilă necesare pentru dovedirea calității procesuale active, iar, pe de altă parte, imobilul revendicat nu a fost identificat, pentru a se stabili cu certitudine adresa la care a fost situat imobilul ce a aparținut în proprietate autorului reclamanților.

Pârâții municipiul Constanța și Consiliul local Constanța au susținut, prin recursul declarat, că nu s-a stabilit, cu exactitate, cine sunt moștenitorii lui I.A., pârât care a decedat în cursul procesului, că reclamanții nu au depus actele de stare civilă necesare dovedirii calității procesuale active și că expertiza tehnică întocmită în cauză nu a clarificat problema identificării imobilului aflat în litigiu, așa încât se impunea respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamanți. La rândul lor, reclamanții, prin recursul declarat, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în totalitate a apelurilor și menținerii sentinței civile nr. 717/2000 a Tribunalului Constanța.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanții au arătat că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii când reține buna-credință a chiriașilor cumpărători, că instanța de apel a schimbat natura și înțelesul contractului de vânzare-cumpărare prin care chiriașii au cumpărat locuința, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 112/1995 și că pârâții I. nu au ratificat apelul declarat de avocatul lor. Recursurile declarate sunt întemeiate în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare. Reclamanții s-au adresat justiției, la 1 iunie 1998, cu o acțiune în revendicare, invocând, prin cererea de chemare în judecată, dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. Instanța de apel, prin decizia nr. 65/C din 21 ianuarie 2004, au schimbat în parte sentința primei instanțe și au soluționat pricina cu privire la pârâții I.I.

și I.E. prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Procedând în acest mod, instanța de apel a schimbat temeiul juridic al acțiunii, încălcând principiul disponibilității, specific dreptului civil. Instanța nu putea schimba cauza cererii de chemare în judecată, or prin această schimbare a fost schimbat și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății. Soluționând litigiul prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța a nesocotit și principiul neretroactivității legii civile consacrat prin art. 15 din Constituția României și art. 1 C. civ., întrucât reclamanții s-au adresat justiției mai înainte de adoptarea legii invocate prin decizia recurată.

Situația de fapt ce trebuia avută în vedere la dezlegarea pricinii nu a fost, însă, deplin stabilită. Astfel, din dosar rezultă că, în paralel cu prezentul litigiu, reclamanții au formulat și notificare potrivit Legii nr. 10/2001, or, în atare situație, instanța era datoare să pună în discuția părților obligația de a depune acte din care să rezulte modul de soluționare a procedurii declanșate în baza respectivei legi. În cursul procesului, pârâtul I.A., chemat în judecată alături de soția sa I.E., a decedat. Față de această situație, instanța trebuia să ceară pârâtei I.E. să depună la dosar certificatul de moștenitor eliberat în urma decesului soțului, dacă un asemenea certificat a fost eliberat.

În loc să procedeze în acest mod, instanța a acceptat să soluționeze litigiul în contradictoriu și cu I.I., fiul pârâtului decedat, fără a se stabili dacă a acceptat moștenirea și dacă a avut sau nu drepturi locative în legătură cu locuința aflată în litigiu. Pentru a aprecia asupra existenței bunei credințe a părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 27206 din 25 octombrie 1996, instanța trebuia să oblige părțile să depună la dosar cererea formulată de chiriași de a cumpăra locuința în temeiul Legii nr. 112/1995. Cererea respectivă urma să fie examinată prin colaborare cu celelalte probe administrate spre a se stabili dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 112/1995 pentru înstrăinarea locuinței aflate, în prezent, în litigiu.

Soluționând litigiul fără a administra probele necesare stabilirii depline a situației de fapt și fără a respecta principiul disponibilității, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică. În consecință, recursurile declarate vor fi admise, va fi casată decizia recurată și va fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Cu prilejul rejudecării, instanța va examina și celelalte critici formulate prin recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile formulate de formulate de reclamanții H.G.M. și V.Z. și de către pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și RA E.D.P.P. Constanța împotriva deciziei civile nr. 65/C din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2006.