ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 570/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 369 din 19

aprilie 2006, Tribunalul Alba a respins contestația formulată de contestatoarea

H.H.I. împotriva dispoziției nr. 3 din 27 ianuarie 2005 și a dispoziției nr. 358

din 17 februarie 2005 emise de intimatul Primarul comunei Cetatea de Baltă.

Instanța a reținut că, prin

notificarea trimisă Prefecturii Județului Alba și transmise apoi Primăriei

comunei Cetatea de Baltă, contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii pentru

imobilele înscrise în C.F. 46, 572, 515, 18, 572, 950, 3277 cu nr. top 535 și

535/6/2, 681, 630 situate în Cetatea de Baltă.

Prin dispoziția nr. 3 din 4 ianuarie

2005, emisă de Primarul comunei Cetatea de Baltă, s-a constatat că este

imposibilă restituirea în natură a imobilului și s-a stabilit ca valoare

echivalentă suma de 326.675.000 lei conform avizului Direcției Generale a

Finanțelor Alba.

În motivarea dispoziției s-a reținut

că imobilul solicitat, alcătuit din casă și curte în suprafață de 4427 mp și

grădină în suprafață de 260 mp, aparținând antecesorului petentei, K.G., a fost

preluat abuziv de Statul Român în 1949 și, deoarece a fost demolat, iar pe

teren s-a construit Școala Generală din localitate, restituirea în natură nu

mai este posibilă, stabilindu-se valoarea echivalentă.

În privința terenurilor agricole

situate în extravilanul comunei, s-a constatat că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001,

întrucât retrocedarea lor s-a cerut și în baza Legii nr. 1/2000.

Ca urmare a controlului efectuat de

Prefectura Județului Alba, a fost modificată Dispoziția nr. 3/2005 sus

precizată, prin Dispoziția nr. 358 din 8 februarie 2005 în ce privește art. 2,

care a fost completat în sensul acordării de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita valorii echivalente

stabilită la 326.675.000 lei.

Cu privire la criticile

contestatoarei privind tipul de măsuri reparatorii stabilite de intimat,

instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 247/2005 a fost abrogat capitolul

din Legea nr. 10/2001 referitor la despăgubirile bănești, astfel că în prezent

Comisia Centrală constituită conform noii legi urmează a stabili despăgubirile

la care este îndreptățită contestatoarea în condițiile legii speciale.

Împotriva acestei sentințe,

contestatoarea a declarat apel, fără însă a-l motiva.

În temeiul art. 292 alin. (2) C.

proc. civ., instanța de apel s-a pronunțat pe fond pe baza celor invocate la

prima instanță.

Astfel, prin decizia nr. 331/A din 8

noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul.

Instanța a constatat că soluția

primei instanțe este corectă.

Imobilul fiind demolat, restituirea

în natură nu mai este posibilă, iar dispoziția emisă de Primarul comunei

Cetatea de Baltă a fost corect modificată de Prefectura Județului Alba în

sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul

de privatizare, în limita valorii echivalente stabilite la 326.675.000 lei.

A mai reținut instanța și că, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, evaluările imobilelor nu mai pot fi

cenzurate de către instanță, urmând a fi înaintate Comisiei Centrale

constituite în baza Legii nr. 247/2005.

Cu privire la terenurile din

extravilan s-a reținut că nu mai pot face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că

au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000.

Împotriva acestei decizii,

contestatoarea a formulat recurs, invocând motive prevăzute de art. 304 alin. (1)

pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat trimiterea dosarului spre

soluționare instanței competente.

Recurenta-contestatoare a susținut,

în esență, că, deși a contestat suprafața de teren pentru care a solicitat

despăgubiri, instanțele nu au verificat dacă, din totalul de 7027 mp înscriși

în C.F. nr. 46 Cetatea de Baltă nu se impunea restituirea în natură a unei

părți din teren, deoarece școala și curtea acesteia nu ocupă decât câteva sute

de metri.

Recurenta a criticat și faptul că

instanțele nu au verificat legalitatea raportului de expertiză, deși a

solicitat expres acest lucru.

Cu privire la tipul de măsură

reparatorie, recurenta consideră că instanțele nu au respectat principiul

neretroactivității legii, precizând că raporturile juridice s-au legat sub

imperiul Legii nr. 10/2001, iar adoptarea ulterioară a Legii nr. 247/2005 nu

poate să modifice tipul de măsură reparatorie acordată.

Recursul se va admite pentru considerentele

ce urmează.

Problema aplicabilității

dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, privind

procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor

(dispozițiilor) emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în

termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, a fost

statuată prin decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul

legii.

Astfel s-a stabilit că prevederile

cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura

administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate

în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005.

Se arată în considerentele deciziei

nr. 52/2007, că, așa cum reiese din cele 2 alineate ale art. 16 din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între

notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei

legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau

a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin. (1) și

notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în

privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. (2) să fie predate

Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de

acordare a despăgubirilor.

Din perspectiva reglementării de

ansamblu a conținutului art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot

fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile investite au emis

decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în

instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26

după modificare).

Ca urmare, Înalta Curte a statuat că

deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării

în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele

care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu

mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul

legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale

de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (art. 26) din Legea

nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

În măsura în care, în cazul

notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi,

contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri

reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau

întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în

limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.

În speță, Primarul comunei Cetatea

de Baltă a emis dispoziția nr. 3, prin care a constatat că este imposibilă

restituirea în natură a imobilului, stabilindu-se ca valoare echivalentă suma

de 326.675.000 lei, la data de 4 ianuarie 2005, în mod evident înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 la data de 22 iulie 2005, data

publicării ei în Monitorul Oficial.

Totodată, față de data emiterii

dispoziției nr. 358 din 17 februarie 2005, de completare a dispoziției

anterioare nr. 3 din 4 ianuarie 2005 și prevederile Legii nr. 10/2001, se

constată că H.H.I. a contestat în termen dispoziția emisă.

Față de considerentele de mai sus,

în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., instanța va

admite recursul și, conform art. 313 din același cod, va casa decizia

pronunțată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel,

întrucât, aplicând dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

instanța nu a mai intrat în analiza pe fond a criticilor reclamantei.

Atât felul măsurilor reparatorii de

care urmează a beneficia reclamanta, cât și întinderea valorii măsurilor

reparatorii prin echivalent urmează a fi stabilite de instanță, în limitele

investirii sale.

De asemenea, instanța de trimitere

va avea în vedere și criticile referitoare la respingerea cererii de restituire

în natură a imobilului și va califica situația juridică și de fapt a terenului

în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta H.H.I.

împotriva deciziei nr. 331 A din 8 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza

la aceeași curte de apel pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.