ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată că: Prin acțiunea formulată la data de 15 martie 2005 reclamantul A.Ș. a chemat în judecată C.P.M.B. solicitând repunerea în termenul de executare silită a sentinței civile nr. 659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și învestirea acesteia cu formulă executorie. În motivarea acțiunii s-a arătat că a fost împiedicat să învestească hotărârea cu formulă executorie datorită continuării procesului pe un alt capăt de cerere, conform deciziei Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 1050/2002. Prin sentința civilă nr. 1902 /2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 1413/2005 a aceleiași instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1485/2006, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că sentința nr. 659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, nu este susceptibilă a fi dusă la îndeplinire prin executare silită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că reclamantul nu a cerut mai devreme executarea deoarece procesul a continuat pentru un alt capăt de cerere, că dispozițiile pot fi executate prin executare silită deoarece pârâta nu a adus la îndeplinire dispozițiile sentinței, de bunăvoie. Verificând cauza în funcție de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Prin sentința civilă nr. 659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, s-au anulat deciziile emise de D.G.M.S.S.

București din 24 mai 2000, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului dreptul la stabilirea bazei de calcul prin alegerea perioadei 31 iulie 1991 – 31 iulie 1996 și s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 187836 din 29 noiembrie 2000. Prin decizia nr. 1050/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, sentința a fost casată numai în partea referitoare la plata drepturilor bănești solicitate de la data pensionării, Curtea reținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Dispozitivul sentinței civile nr. 659/2001 nu este susceptibil de a fi adus la îndeplinire prin executare silită și nu se învestește cu formulă executorie.

Curtea de apel a reținut astfel corect faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 371 1 și următoarele C. proc. civ. și nici cele ale art. 405 3 C. proc. civ. De altfel, cererea reclamantului, fiind formulată la data de 15 martie 2005, trebuie analizată din perspectiva legii în vigoare la momentul solicitării învestirii cu formulă executorie, respectiv a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât regulile de procedură din această lege sunt de imediată aplicabilitate conform art. 725 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate de instanțele de contencios administrativ, prin care acțiunile au fost admise, constituie titluri executorii.

Așadar, învestirea cu formulă executorie nu este necesară, executarea sentinței făcându-se fără formulă executorie, în condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care le preiau pe cele din art. 16 din Legea nr. 29/1990. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1902 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2007.