ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată că:

Prin acțiunea formulată la

data de 15 martie 2005 reclamantul A.Ș. a chemat în judecată C.P.M.B.

solicitând repunerea în termenul de executare silită a sentinței civile nr.

659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și învestirea

acesteia cu formulă executorie.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că a fost împiedicat să învestească hotărârea cu formulă executorie

datorită continuării procesului pe un alt capăt de cerere, conform deciziei

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 1050/2002.

Prin sentința civilă nr.

1902 /2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ,

pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 1413/2005 a aceleiași

instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, prin decizia nr. 1485/2006, acțiunea a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Instanța a reținut că

sentința nr. 659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ, nu este susceptibilă a fi dusă la îndeplinire prin executare

silită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen reclamantul.

În motivarea recursului s-a

arătat, în esență, că reclamantul nu a cerut mai devreme executarea deoarece

procesul a continuat pentru un alt capăt de cerere, că dispozițiile pot fi

executate prin executare silită deoarece pârâta nu a adus la îndeplinire

dispozițiile sentinței, de bunăvoie.

Verificând cauza în funcție

de recursul formulat și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința civilă nr.

659/2001 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, a fost

admisă în parte acțiunea reclamantului, s-au anulat deciziile emise de D.G.M.S.S.

București din 24 mai 2000, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantului

dreptul la stabilirea bazei de calcul prin alegerea perioadei 31 iulie 1991 –

31 iulie 1996 și s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea

deciziei nr. 187836 din 29 noiembrie 2000.

Prin decizia nr. 1050/2002 a

Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, sentința a fost

casată numai în partea referitoare la plata drepturilor bănești solicitate de

la data pensionării, Curtea reținând că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra acestei cereri.

Dispozitivul sentinței

civile nr. 659/2001 nu este susceptibil de a fi adus la îndeplinire prin

executare silită și nu se învestește cu formulă executorie.

Curtea de apel a reținut

astfel corect faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 371

1

și următoarele C. proc. civ. și nici cele ale

art. 405

3

C. proc. civ.

De altfel, cererea

reclamantului, fiind formulată la data de 15 martie 2005, trebuie analizată din

perspectiva legii în vigoare la momentul solicitării învestirii cu formulă

executorie, respectiv a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

întrucât regulile de procedură din această lege sunt de imediată aplicabilitate

conform art. 725 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art.

22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile,

pronunțate de instanțele de contencios administrativ, prin care acțiunile au

fost admise, constituie titluri executorii.

Așadar, învestirea cu

formulă executorie nu este necesară, executarea sentinței făcându-se fără

formulă executorie, în condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004,

dispoziții care le preiau pe cele din art. 16 din Legea nr. 29/1990.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 1902 din 20 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.