ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2659 din 31
octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ
și fiscal, a admis excepția de tardivitate și a respins, ca atare, cererea prin
care reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtul M.J., solicita anularea
Ordinelor nr. 2785/ C din 30 octombrie 2000 și nr. 506/ C din 17 ianuarie 2004,
emise de
M.J., reținând că aceasta a fost
formulată cu depășirea termenului
prevăzut de art. 11 alin. (2) și (5)
din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o
netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că prevederile art. 11 din
Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitatea în cauză, întrucât nu i-au fost
comunicate actele administrative contestate.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport
cu actele și lucrările dosarului, cu criticile recurentului, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.
(2) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la
data introducerii acțiunii, cererea prin care se solicită anularea unui act
administrativ nu poate fi introdusă mai târziu de un an de la data emiterii
actului a cărui anulare se cere, acest termen fiind de decădere.
Cum acțiunea reclamantului a
fost înregistrată la data de 2 mai 2006, la
peste 5, respectiv
2 ani de la data emiterii actelor administrative a căror anulare se solicită,
în mod corect a reținut instanța de fond tardivitatea
introducerii acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare.
Pentru
considerentele arătate, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul P.G. împotriva sentinței civile nr. 2659 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.