ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 19 aprilie 2004, reclamanții P.I. și P.C. au chemat în judecată Judecătoria sectorului
6 a municipiului București, solicitând ca instanța să constate nulitatea
absolută a sentinței civile nr. 8524 din 20 noiembrie 2003, pronunțată în
dosarul nr. 10671/2003, iar pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii,
reclamanții arată că au formulat contestație la executarea silită, contestație
respinsă, ca tardiv introdusă, hotărâre ce a fost casată de către Tribunalul
București, care a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare.
Mai arată că, primind cauza
spre rejudecare, instanța de fond a acordat un nou termen pentru timbrarea
acțiunii, dar pentru termenul viitor nu a ținut cont de solicitarea acestora,
de acordare a unui nou termen, în vederea depunerii unor acte justificative și
a soluționat pricina, fără ca pentru acest termen să-i mai citeze legal.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1344 din 26 mai 2004, a
admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins
acțiunea, ca inadmisibilă.
Instanța reține, în
motivarea sentinței, că hotărârile judecătorești nu pot fi atacate pe calea
contenciosului administrativ, acestea nefiind acte administrative, căile de
atac împotriva hotărârilor judecătorești fiind prevăzute de Codul de procedură
civilă.
Reclamanții au declarat
recurs împotriva sentinței, susținând că acțiunea era admisibilă în baza Legii nr.
29/1990, deoarece instanța a încălcat normele de procedură privitoare la
citarea acestora și în acest fel au fost vătămați în drepturile lor recunoscute
de lege.
Susțin că legea nu interzice
atacarea unei hotărâri judecătorești, pe calea contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța de
fond, că hotărârile judecătorești nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ, pentru că nu sunt acte administrative, împotriva lor existând
posibilitatea folosirii căilor de atac prevăzute de lege.
Într-adevăr, conform
dispozițiilor Codului de procedură civilă, hotărârile pronunțate de către
instanța de fond pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, cu excepțiile
prevăzute expres de lege.
Cum există o procedură
specială în ce privește contestarea hotărârilor pronunțate de către instanțele
judecătorești și, totodată, cum hotărârile judecătorești nu pot fi incluse în
categoria actelor administrative, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile
Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Ca atare, se reține că
hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza
prevederilor art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de P.I. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 26 mai 2004 a Curții de
Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 martie 2005.