ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 aprilie 2004, reclamanții P.I. și P.C. au chemat în judecată Judecătoria sectorului 6 a municipiului București, solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 8524 din 20 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 10671/2003, iar pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au formulat contestație la executarea silită, contestație respinsă, ca tardiv introdusă, hotărâre ce a fost casată de către Tribunalul București, care a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Mai arată că, primind cauza spre rejudecare, instanța de fond a acordat un nou termen pentru timbrarea acțiunii, dar pentru termenul viitor nu a ținut cont de solicitarea acestora, de acordare a unui nou termen, în vederea depunerii unor acte justificative și a soluționat pricina, fără ca pentru acest termen să-i mai citeze legal. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1344 din 26 mai 2004, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Instanța reține, în motivarea sentinței, că hotărârile judecătorești nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, acestea nefiind acte administrative, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești fiind prevăzute de Codul de procedură civilă.

Reclamanții au declarat recurs împotriva sentinței, susținând că acțiunea era admisibilă în baza Legii nr. 29/1990, deoarece instanța a încălcat normele de procedură privitoare la citarea acestora și în acest fel au fost vătămați în drepturile lor recunoscute de lege. Susțin că legea nu interzice atacarea unei hotărâri judecătorești, pe calea contenciosului administrativ. Recursul este nefondat. Corect a reținut instanța de fond, că hotărârile judecătorești nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, pentru că nu sunt acte administrative, împotriva lor existând posibilitatea folosirii căilor de atac prevăzute de lege. Într-adevăr, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, hotărârile pronunțate de către instanța de fond pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, cu excepțiile prevăzute expres de lege.

Cum există o procedură specială în ce privește contestarea hotărârilor pronunțate de către instanțele judecătorești și, totodată, cum hotărârile judecătorești nu pot fi incluse în categoria actelor administrative, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ. Ca atare, se reține că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în baza prevederilor art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 26 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.