ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7823/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererile formulate și ulterior

înaintate, Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 14 august 2003, 12 mai 2003

și respectiv, 20 iunie 2003, reclamantul-recurent I.I. a declarat recurs

împotriva încheierilor pronunțate în dosarul nr. 611/2003 al Curții de Apel

București, la 16 aprilie 2003, 19 mai 2003 și 30 iunie 2003.

În motivarea recursurilor,

recurentul-reclamant a susținut în esență că:

- citația trimisă pentru termenul

din 30 iunie 2003, nu are aplicată parafa șefului instanței;

- hotărârea pronunțată a fost dată

cu încălcarea legii;

- citația pentru termenul din 19 mai

2003 are prevăzut ca obiect al cauzei, Legea nr. 29/1990, în loc de cerere de

lămurire sau completare a dispozitivului;

- în mod abuziv i-a fost suprimat

dreptul de recurs împotriva sentinței nr. 591/2003.

Analizând recursul formulat, în

raport cu dispozițiile art. 304 - 304

1

C. proc. civ. și cu motivele

invocate, Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Încheierea din 16 aprilie 2003,

pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2003, în dosarul nr. 611/2003,

este o încheiere premergătoare, prin care a fost amânată pronunțarea cu privire

la excepțiile ridicate pentru data de 23 aprilie 2004.

Această încheiere, fiind o încheiere

premergătoare, nu poate fi atacată decât o dată cu fondul, respectiv cu

sentința care a fost pronunțată în dosarul nr. 611/2003, sentință ce a fost

pronunțată la 23 aprilie 2003 și care nu a fost recurată.

În acest sens, dispozițiile art. 282

alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face apel (în cazul de față recurs), decât o dată cu

fondul.

În ceea ce privește încheierea din

19 mai 2003, aceasta a fost dată în camera de consiliu, în condițiile art. 280

alin. (1) C. proc. civ., la cererea recurentului-reclamant, din 12 mai 2003,

prin care aceasta a solicitat să se dispună lămurirea înțelesului întinderii și

aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 591/2003, pronunțată în dosarul nr.

611/2003.

Instanța, soluționând cererea, a

respins-o ca neîntemeiată, reținând în mod corect că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul-reclamant nu

cere îndreptarea unor erori din hotărâre sau încheieri, ci acesta solicită să

se constate unele neregularități din cuprinsul întâmpinărilor.

În recursul de față, recurentul a

susținut că citația pentru data de 19 mai 2003 a avut trecut în dreptul

obiectului pricinii, Legea nr. 29/1990, în loc de „cerere de îndreptare și

completare”, ceea ce ar atinge nulitatea încheierii.

Susținerea recurentului este

nefondată, urmând a fi respins ca atare, deoarece citarea s-a făcut în mod

legal, iar mențiunea din art. 88 pct. 5 C. proc. civ., nu este prevăzută sub

sancțiunea nulității [art. 88 alin. (2) C. proc. civ.].

Cât privește încheierea din 30 iunie

2003, aceasta a fost pronunțată în Camera de Consiliu, ca urmare a cererii

formulate de același reclamant, cu privire la „îndreptarea încheierii dată în

Camera de Consiliu, din 19 mai 2003”.

Prin această încheiere, instanța a

respins ca inadmisibilă, cererea de „îndreptare”, reținând în mod corect că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.,

deoarece reclamantul nu invocă erori sau omisiuni, în sensul dispozițiilor legale

mai sus citate, ci faptul că nu a primit citație pentru termenul din 19 mai

2003, cu cel puțin 5 zile înainte de termen.

În recursul de față,

recurentul-reclamant a susținut că citația emisă pentru 30 iunie 2003, este

nulă, deoarece nu are „aplicată parafa șefului instanței”.

Susținerea recurentului este

nefondată, deoarece citația a fost emisă în condiții procedurale, ea cuprinde

toate mențiunile prevăzute în lege, inclusiv ștampila instanței și semnătura

grefierului.

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., în raport cu cele mai sus reținute, recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de I.I.

împotriva încheierilor din 16 aprilie 2003, 19 mai 2003 și 30 iunie 2003,

pronunțate în dosarul nr. 611/2003, de Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2004.