ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6959/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 984 din 18 mai 2001, reclamanta V.R.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, obligarea acestuia să-i răspundă la cererea înregistrată sub nr. A/1278 din 19 mai 2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a solicitat Ministerului de Interne, să-i răspundă la două cereri înregistrate sub nr. A/516 din 17 martie 1999 și nr. A/2044 din 23 septembrie 1999, privind efectuarea de cercetări, în legătură cu furtul și valorificarea dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soțul său, înainte de 1989. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 959 din 28 iunie 2001, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că din analiza actelor dosarului, rezultă că reclamanta a mai adresat pârâtului, o cerere cu același conținut, cerere la care aceasta a primit răspuns.

La data de 2 august 2001, reclamanta a formulat cerere pentru lămurirea sentinței civile nr. 959/2001, arătând că în ultimul paragraf din hotărâre se menționează că pârâtului i-a mai fost adresată o cerere cu același conținut, cu toate că la dosar nu există un răspuns dat de acesta. Reclamanta a invocat ca temei al cererii sale, art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Prin încheierea dată în Camera de consiliu, la 20 septembrie 2001, instanța a respins cererea, reținând că: sentința nu prezintă erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau de calcul, de natură să justifice îndreptarea hotărârii, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ.; reclamanta este nemulțumită de motivarea hotărârii și potrivit art. 281 1 alin. (1) din același cod, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea, să lămurească dispozitivul acesteia; cererea reclamantei nu se referă nici la omisiunea instanței, de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, de natură să justifice completarea hotărârii, în temeiul art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. La data de 11 octombrie 2001, reclamanta a formulat cerere pentru îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii dată de instanță, la 20 septembrie 2001, în Camera de consiliu, arătând că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea sa, apreciind în mod greșit că nu-i sunt aplicabile prevederile art. 281 C. proc.

civ. Instanța, prin încheierea dată în Camera de consiliu, la 8 noiembrie 2001, a respins cererea, pe considerentul că aceasta privește o apreciere de fond care poate constitui motiv de recurs și nicidecum motiv al unei cereri de îndreptare, lămurire sau completare a încheierii pronunțate. Reclamanta a declarat recurs, atât împotriva sentinței civile nr. 959 din 28 iunie 2001, cât și împotriva celor două încheieri date de aceeași instanță, la 20 septembrie 2001 și, respectiv, 8 noiembrie 2001. Prin motivele recursului îndreptat împotriva sentinței nr. 959/2001, reclamanta a arătat următoarele: soluționarea cauzei s-a făcut, fără ca pârâtul să depună întâmpinare, deși prin încheierea de la 7 iunie 2001, s-a dispus amânarea judecării cauzei, nu numai la cererea reclamantei, dar și pentru ca pârâtul să depună întâmpinare; instanța a procedat la respingerea acțiunii, fără ca la dosarul cauzei să existe dovezi care să justifice această soluție.

Criticile aduse de recurentă, încheierii de la 20 septembrie 2001, se referă, în esență, la următoarele aspecte: - instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. În opinia recurentei, cererea trebuia să fie soluționată de un alt complet, decât cel care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire s-a cerut; - hotărârea cuprinde motive contradictorii, în sensul că se referă atât la art. 281, cât și la art. 281 1 , alin. (1) C. proc. civ. În opinia recurentei, motivarea trebuia făcută pe art. 281 alin. (1); - instanța a schimbat natura actului juridic dedus judecății și nu s-a pronunțat asupra mijlocului de apărare invocat de reclamantă, cu privire la existența unui răspuns oficial al Ministerului de Interne, către aceasta.

Cât privește criticile aduse de recurentă, încheierii de la 8 noiembrie 2001, acestea se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii și nu arată temeiul legal al respingerii cererii. Pârâtul Ministerul de Interne a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, arătând că anterior datei de 15 mai 2000, la care reclamanta a depus petiția nr. A/1278, aceasta, prin numeroase memorii, a semnalat aceleași aspecte legate de furtul dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soțul său, primind răspuns înregistrat sub nr. 1.196.466 și nr. 1.196.470, din 8 ianuarie 1999. Examinând hotărârile atacate, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., această instanță constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare. Criticile aduse sentinței civile nr. 959/2001, nu pot fi primite. Art. 118 alin. (2) C. proc. civ., prevede sancțiunea decăderii pârâtului, din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică, dacă acesta nu a depus întâmpinarea în termenul stabilit de art. 114 1 , alin. (2) C. proc. civ. Decăderea pârâtului din dreptul arătat, îi poate îngreuna acestuia, situația în proces, în sensul că nu va mai putea invoca excepțiile relative pe care urma să le ridice prin întâmpinare și nu va mai putea propune probe. Chiar și în această situație, art. 171 C. proc.

civ., îi permite pârâtului să-și facă o apărare, în sensul că poate discuta probele și temeinicia susținerilor reclamantului. Cum pârâtul, prin reprezentantul său, a fost prezent la toate termenele de judecată, acesta a avut posibilitatea de a discuta cu privire la susținerile reclamantei. Din analiza înscrisurilor noi depuse în recurs, rezultă că reclamanta a primit răspuns la petițiile pe care aceasta le-a adresat Ministerului de Interne, în legătură cu furtul și valorificarea dezlegării Teoremei lui Fermat, descoperită de soțul său. Prin urmare, susținerile acesteia cu privire la neprimirea vreunui răspuns din partea autorității publice sesizate, nu sunt reale. Nici criticile aduse de recurentă, încheierii de ședință de la 20 septembrie 2001 și celei de la 8 noiembrie 2001, nu pot fi primite.

Potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea, să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Prin urmare, susținerile recurentei, cum că soluționarea cererii trebuia făcută de un alt complet, decât cel care a pronunțat hotărârea, contravin reglementării legale arătate. Hotărârea dată de instanța de fond, cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat lămurirea sentinței civile nr. 959/2001, este motivată corect, în sensul reglementării art. 281 1 C. proc.

civ. Prin urmare, nu poate fi vorba de motive contradictorii și nici de schimbarea naturii actului juridic dedus judecății, cum în mod greșit susține recurenta. Și soluția dată de aceeași instanță, cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat îndreptarea, lămurirea și completarea încheierii de ședință de la 20 septembrie 2001, este motivată corect, în sensul că această cerere nu se circumscrie situațiilor reglementate de art. 281, 281 1 și 281 2 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursurile declarate de reclamanta V.R., urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de V.R. împotriva sentinței civile nr. 959 din 28 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, precum și împotriva încheierilor de ședință din Camera de consiliu, date de aceeași instanță, la 20 septembrie și 8 noiembrie 2001, în dosarul nr. 984/2001, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2004.