ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5866/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 817/D din 22

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a fost

respinsă cererea de repunere în termenul legal pentru formularea contestației

la Legea nr. 10/2001, formulată re reclamanta T.A..

A respins ca nefondată contestația

formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr. 43 din 10 februarie 2005

emisă de

primarul

orașului Negrești-Oaș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut că, dispoziția nr. 43 din 10 februarie 2005, referatul nr. 1346

din 10 februarie 2005 și procesul verbal nr. 1345 din 10 februarie 2005, i-au

fost comunicate reclamantei în luna februarie 2005, iar cererea de repunere în

termen pentru formularea plângerii împotriva dispoziției nr. 43/2005 emisă de

primarul orașului Negrești-Oaș a fost formulată la 20 iunie 2006.

Susținerea reclamantei că a fost

internată în spital în acea perioadă și nu a putut formulată plângere a fost

înlăturată de prima instanță întrucât potrivit adeverinței eliberată de

Spitalul Bixad, internarea s-a făcut în perioada 10 octombrie 2005-6 ianuarie

2006.

Or, de la data comunicării

dispoziției ( februarie 2005) până la data internării, reclamanta nu a făcut

dovada că ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa,

astfel încât plângerea a fost respinsă ca tardiv introdusă.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

36/2007-A din 15 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada stării de sănătate ce să o

fi împiedicat obiectiv la promovarea contestației.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamant T.A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând că în perioada de după externare și până la data

formulării acțiunii, s-a aflat sub tratament medical.

În dovedirea acestei susțineri a

depus la dosar două adeverințe medicale eliberate la 18 decembrie 2005 și

respectiv la 12 aprilie 2007 de doctor M.C. (medic de familie) și doctor B.A.

(medic primar pneumolog).

Recursul nu este fondat.

Art. 24 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, în vigoare la data soluționării cauzei prevede că decizia emisă de

unitatea deținătoare poate fi atacată în justiție în termen de 30 de zile de la

data comunicării acesteia.

Nerespectarea termenului de 30 de

zile atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent.

Faptul că reclamanta s-a aflat sub

tratament medical, nu poate fi considerată o împrejurare mai presus de voința

sa, în sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi repusă în termenul

de formulare a notificării.

În consecință, în temeiul art. 312

(1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de T.A. împotriva

deciziei nr. 36/2007-A din 15 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 septembrie

2007.